31,867 matches
-
un model al umanului care nu încetează să ne interpeleze într-un fel sau altul. Pentru Wittgenstein, a privi corect lumea înseamnă a o privi din afară, ca totalitate căreia îi constați finitudinea, limitarea. După el, spiritul uman ar fi capabil să utilizeze pînă la capăt posibilitățile (și condiționările) limbajului, pentru a atinge, la capătul lui, atitudinea suprem activă a tăcerii. Lumea omului fericit este lumea terminată, consumată în totalitatea și în mărginirea ei. Potrivit ultimelor propoziții din Tractatus, a contempla
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mistici contemplativi precum Eckhart sau Angelus Silesius al cărui vers Berdiaev l-a înscris ca motto la Sensul creației. Respingînd orice margini, libertatea aceasta nu se lasă conținută nici măcar de limitele transcendenței, se revarsă dincolo de ele, se dăruiește torențial ființelor capabile să o primească. Pentru Eckhart, omul cu sufletul vid (sau liber, golit ori eliberat de orice imagine) e receptaculul, intens dorit de Dumnezeu, torentului libertății sale. Berdiaev aduce o inflexiune activă, ofensivă, un elan de tip modern, aceleiași teme. Nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
rigoristă, inclusiv creștină, categoria trup reprezintă un obstacol de căpătîi în dobîndirea libertății totale. E temnicerul sau ispititorul împotriva căruia trebuie să lupți, lestul de care trebuie să te separi, să scapi, pentru ca sufletul regrupat în sine însuși să fie capabil de cunoaștere adevărată, pură. Dacă (în mod contradictoriu) trupul ar primi loc printre Formele platoniciene, dacă ar fi gîndit ca trup în sine, el ar reprezenta probabil Povara sau Piedica. Subsumat noțiunilor de materie, necesitate ori păcat, el face cel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
443) în care Pallas Athena coborîtă lîngă zidurile Troiei acoperă maiestuos întregul spațiu de la cer la pămînt. Plotin (Enneade, 4, 3, 12) acordă această amplitudine maximă sufletului eliberat de trup. Numai sufletul, în dezvoltarea lui negrevată de povara materiei, e capabil să acopere extremele cosmice. Doar despre el se poate spune că deși picioarele sale pășesc în continuare pe pămînt, capul i-a atins înaltul cerului. în schimb, pentru creștinul Methodios din Olymp (martir în 312), în Banchetul său, trupul fecioarelor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și libertatea totală a persoanei. Persoană totală și în același timp concretă, ea recapitulează interior, în varianta ei proprie, creatoare, unică, tot ce s-a întîmplat cu lumea, toate realitățile ale căror obiectivări nu o mai pot limita. Persoană totală, capabilă să-și depășească totalitatea, ea participă la un model care îi este mai interior decît propria realizare, care e principiul acesteia. Eliberarea spirituală, spune Berdiaev, înseamnă realizarea persoanei, integralitatea omului. Dar integralitatea și libertatea sînt proprii Omului universal spre care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unor largi pături de populație în țările unde modernizarea abruptă a rupt țesuturi comunitare și cadre mentale tradiționale, fără să pună pe picioare o economie funcțională și, mai ales, fără să fie însoțită de formarea unei conștiințe de tip modern, capabilă să facă diferența între tradiție spirituală aplicată în social și ideologie de luptă. S-a putut vorbi chiar despre caracterul antitradițional al fundamentalismelor, dat fiind că ele interpretează selectiv ideologic textele religiei în cauză și impun inovații prezentate ca adevărata
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
obiectivitatea, devenind simplă convingere a unui individ sau a unui grup. Or, realitatea din terenul extra-european, ba chiar și european, contrazice diagnosticul de extincție a religiei. Fără ca expresia să fie abandonată, specialiștii se referă astăzi din ce în ce mai apăsat la vitalitatea religiilor, capabile să reacționeze creator la delocalizările pricinuite de globalizare, să ofere sens individului și comunităților pe drumul traumatizant al modernizării. Potrivit lui Clifford Geerz, atenția cercetătorilor trebuie să se îndrepte astăzi către procesele de transformare și reformulare ale fiecărei religii în momentul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sub escortă ideologică spre un paradis carceral. Raționalitatea, care trebuia să conducă umanitatea spre o universală bunăstare, s-a materializat în alimente, căldură și mai ales conștiință drastic raționalizate de statul comunist. Căci de destinul pe care omul e perfect capabil să și-l construiască cetățeanul lagărului socialist n-a mai trebuit să aibă grijă, ba chiar i-a fost interzis să aibă. Partidul unic și-a luat această sarcină. și a fost cît pe ce să reușească. Puțin a lipsit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
perspective cu Privirea divină, în convergența participativă spre ea. Omul are simultan conștiința că se află într-un dialog unic, intim, absolut cu această Privire și că toate persoanele au același tip de raport cu ea, aceeași demnitate, că sînt capabile de aceeași convergență. în modernitatea de tip cusan, nu numai că persoana în singularitatea ei nu e subordonată unei ierarhii sau autorități colective, obiectivate, dar asupra libertății și a demnității ei nu apasă nici o dogmă culpabilizantă, de tipul căderii, nici o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care s-a retras deși avea puterea de a le acapara, supune ori strivi. Exteriorul e întrucîtva transmutat de ea în propria interioritate. Ceea ce, în afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil de divin. în centrul sau în inima persoanei își are sălaș transcendența spre care în regim supranatural se retrag, ca spre rădăcina lor, facultățile naturale ale ființei. Nu piedicile exterioare determină, în regim supranatural, retragerea acestor facultăți, ci atracția pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
largă (în timp și spațiu) a conceptelor-cheie ale acestei cercetări, aderând la ceea ce Giovanni Sartori (1970) numea definiții minimale (cf. Collier & Gerring, 2009). Astfel, scopul principal al acestui capitol este acela de a oferi un cadru conceptual și teoretic clar, capabil să ghideze studiile de caz individuale ale cărții, asigurând un nucleu teoretic comun, dar lâsând, în același timp, loc pentru accentele individuale. În primele două secțiuni definim termenii cheie ai cadrului teoretic: populismul și democrația (liberală). Vom discuta pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu exemple faimoase precum Juan Domingo Peron în Argentina și Getulio Vargas în Brazilia (Germani, 1978; Weffort, 1978). Acești lideri făceau parte dintr-o nouă generație de politicieni, care adresându-se "Poporului", mai degrabă decât clasei muncitoare s-au dovedit capabili să construiască coaliții între mai multe clase și să mobilizeze clasele de jos. (Drake, 2009: capitolul 6). De fapt, mișcările și partidele populiste au reprezentat o provocare importantă adresată stângii Marxiste din America Latină, deoarece acestea nu erau niciodată constrânse de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în două tabere: blocul puterii versus "poporul". Această construcție discursivă nu apare în mod accidental, ci este, mai degrabă, rezultatul unui proces în trei etape specifice politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e. aplicarea conceptelor la cazuri noi) și pe cea a dilatării conceptuale (i.e. distorsiunea care apare atunci când un concept nu se potrivește unor cazuri noi). Pentru a răspunde acestor dificultăți, au fost întrebuințate două direcții
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul austriac Joseph Schumpeter, care a definit democrația drept un aranjament instituțional capabil să ducă la decizii politice, care să pună în operă binele comun. Acest aranjament instituțional implică un sistem în care poporul decide asupra acestor probleme, alegând indivizi care să-i pună în practică voința. În această tradiție, democrația înseamnă, în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de-o parte există o multitudine de grupuri care luptă pentru un număr în creștere de revendicări emancipatoare (de la dreptul minorităților sexuale la discursul ecologist sau la apărarea drepturilor animalelor), și pe de altă parte, aceste grupuri diferite nu sunt capabile nici să dezvolte o identitate comună, nici să participe sub o umbrelă organizațională, pentru a schimba cursul curent al lucrurilor. În al patrulea și ultimul rând, proiectul democrației radicale se bazează, nu pe distincția între prieten și dușman, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
rămas o versiune limitată de antielitism, dar care și-a păstrat, totuși, potențialul populist. Poporul nu mai era reprezentat ca o entitate definită regional, însă a rămas în continuare definit ca o entitate omogenă și imaculată, sau măcar ca una capabilă să fie imaculată, fiind în permanență victima taxării excesive, a reglementărilor și a intruziunilor statului. Corolarul ideii potrivit căreia poporul suferă într-un regim în care libertatea piețelor este diminuată era reprezentat de sugestia potrivit căreia elitele statului sunt corupte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Partidului Reformei. Versiunea canadiană a sistemului de tip Westminster presupune o dominație a legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale acestei dominații pot fi exploatate de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni și în instituțiile reprezentative (Blais & Gidengil, 1991; Howe & Northrup, 2000; Nevitte & White, 2008). Acest aspect a fost bine ilustrat de către guvernul conservator al lui Steven
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
foștii dizidenți. De asemenea, destrămarea Forumului în perioada 1990-1991 și rapida sa înlocuire cu partide convenționale, care au devenit apoi actori dominanți în procesul politic, a ridicat semne de întrebare suplimentare. Deși stabile, formal democratice în organizarea lor internă și capabile să articuleze poziții programatice clare pentru alegători, numărul scăzut de membri ai partidele cehe, le-au transformat în organizații inchise, vulnerabile la influența informală a grupurilor de interese. În plus, consolidarea rapidă a Občanská Demokratická Strana-Partidul Civic Democrat (ODS), care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
chiar dacă ar fi avut un control deplin asupra partidului, cel mai probabil, autonomia, fie ea și parțială, a acestuia din urmă, a fost mai degrabă de folos. Populismul este mai periculos atunci când funcționează fără constrângeri interne, când partidul nu este capabil să-și controleze liderii populiști. Acești trei factori arată că populismul este mai predispus să funcționeze ca un remediu atunci când este controlat, fie din afara, fie din interior. Între ipotezele editorului acestui volum există un calcul tacit care măsoară puterea relativă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de mai multă putere și de un suport popular mai mare. Se anticipează, de asemnea, că populismul va avea efecte mai puternice în democrațiile slabe, neconsolidate, deoarce aici instituțiile se bucură de o mai mică legitimitate și sunt mai puțin capabile să limiteze exercițiul suveranității populare majoritariste, pe care o afirmă în mod explicit populismul. Într-un anumit sens, democrația liberală - bazată pe principiul checks and balances și pe argumentul că majoritarismul trebuie limitat - este compatibilă cu critica populistă a mecanismelor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
generale care au urmat, partidul a obținut doar 10% din voturi. Totuși ÖVP a reînnoit coaliția cu FPÖ după alegeri. În aprilie 2005 discrepanțele intrapartinice nerezolvate, dintre un FPÖ populist, vânător de voturi și aspirațiile sale spre imaginea unui partid capabil să guverneze, au ieșit încă o dată la suprafață, generând formarea unei noi facțiuni, Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ). Cancelarul federal Wolfgang Schüssel (ÖVP) a prelungit existența coaliției cu noul și mai pragmaticul BZÖ (condus la început, ca o ironie a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cei din FPÖ decât de cei din SPÖ (Müller și Jenny, 2000: 143-51). Totuși, pentru că Haider a continuat să-și elimine foștii și posibilii viitori rivali lipsind astfel FPÖ de oamenii potriviți pentru ocuparea funcțiilor publice, cu experiență executivă și capabili să dezvolte politici publice, strategiile sale de obținere a mandatelor au rămas în "cel mai bun caz incomplete" (Heinisch, 2010: 12). 6.3 Coaliția ÖVP-FPÖ din 2000-2003 (Guvernul Schüssel I) 6.3.1 Istoria La 4 februarie 2000 excluderea ("noului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care a dominat procesul de realizare a politicilor guvernamentale. Mai mult, conducerea FPÖ s-a confruntat curând cu o poziție și un raport nesatisfăcătoare și cu pierderi în rândul votanților. Alegerile provinciale și sondajele de opinie arătau că ÖVP era capabil să-și mențină sau să-și extindă sprijinul, în vreme ce FPÖ era slăbit, într-o manieră dramatică. Politica economică neoliberală, prioritatea unui deficit bugetar zero până în 2002 și politica socială restrictivă erau în contrast izbitor cu promisiunile electorale ale partidului și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]