31,572 matches
-
subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale (sub 196) și mai multe scuturi subcaudale. Șarpele rău este răspândit în sud-estul Europei și vestul Asiei: din Ungaria, sudul României, Bulgaria, Republica Moldova, sudul Ucrainei și Crimeea spre est până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan) și estul Kazahstanului, la nord până la 50° latitudine nordică și la sud până în Bosnia
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan) și estul Kazahstanului, la nord până la 50° latitudine nordică și la sud până în Bosnia, Albania, Grecia (cu excepția insulelor din Marea Egee), nordul Turciei și Iordania. Pe coasta de vest a Mării Caspice se întâlnește până la granița Daghestanului cu Azerbaidjan (Hacimaz). A fost găsit în următoarele țări: Ungaria, sudul României, Republica Moldova, estul Bosniei-Herțegovina, Croația, Macedonia, sudul Muntenegrului, Serbia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Grecia, vestul și nordul Turciei, Iordania, sudul Ucrainei, sud-vestul
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
nordul Turciei și Iordania. Pe coasta de vest a Mării Caspice se întâlnește până la granița Daghestanului cu Azerbaidjan (Hacimaz). A fost găsit în următoarele țări: Ungaria, sudul României, Republica Moldova, estul Bosniei-Herțegovina, Croația, Macedonia, sudul Muntenegrului, Serbia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Grecia, vestul și nordul Turciei, Iordania, sudul Ucrainei, sud-vestul Rusiei (Daghestan și regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan), estul Kazahstanului, Georgia, Azerbaidjan, Iran. În România, șarpele rău trăiește în sudul Banatului și Olteniei, în partea de sud a Munteniei și în toată Dobrogea
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sudul Ucrainei, sud-vestul Rusiei (Daghestan și regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan), estul Kazahstanului, Georgia, Azerbaidjan, Iran. În România, șarpele rău trăiește în sudul Banatului și Olteniei, în partea de sud a Munteniei și în toată Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
rândul lor, comisiile constituie atât "grupuri de experți" reunite pentru analiza problemelor, pregătirea și motivarea proiectelor și programelor, cât și "grupuri de lucru" create pentru executarea programelor și proiectelor. Fiind regiune transfrontalieră româno-moldo-ucraineană, există deosebiri față de e Euroregiunile Europei de Vest, care sunt destinate promovării dezvoltării economice în regiunile periferice. Deosebirea este reprezentată de faptul că, accentul se pune mai mult pe educație, știință și cultură și în mod deosebit pe protecția minorităților naționale de dincolo de frontiere și pe crearea de
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
în concepția acestuia, România s-a folosit de influența sa la Bruxelles, acaparând pentru propriile proiecte marea parte a surselor financiare acordate de Uniunea Europeană. Este de menționat că prezintă un interes sporit pentru Ucraina, deoarece îi favorizează rezvoltarea pe direcția vest. În consecință Guvernul de la Kiev cooperează angajat pentru realizarea unei euroregiuni mai amplă decât cea inițială, cu o structură cuprinzând și Maramureșul de Nord și Transcarpatia, prin aceasta urmărindu-se crearea și consolidarea unei regiuni cu centrul la Cernăuți, cu
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică, sud-vestul Rusiei, Caucaz, sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați, Tulcea, Constanța, Buzău. Are o talie mare, de până la 2,60 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din România. Evită soarele puternic. Se cațără
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați (Movileni, Furceni), Tulcea (Măcin, Greci, Vârful Țuțuiatul din munții Măcin, Atmagea, Tulcea), Constanța (Gura Dobrogei, Cernavodă, Medgidia, Constanța, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
continentului american (fără Alaska, Canada, sau diocezele structurate etnic) "a scăzut cu 6-9 % în aproape 20 de ani". Membrii OCA înregistrați în 1994 erau 29775; în 2004 numărul lor scăzuse la 27169". În ciuda acestor cifre sumbre, totuși, eparhiile OCA din vest și sud, precum și multe alte parohii din alte eparhii au înregistrat creșteri constante. După spusele Episcopului Tihon (Fitzgerald) de San Francisco și Los Angeles, numele acestei jurisdicții este "The Orthodox Church in America (Biserica Ortodoxă din America)", iar prescurtarea sa
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
convenită de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în Rezoluția 61/110. UN-SPIDER are în prezent birouri regionale de susținere în Algeria, Argentina, Japonia, Columbia, Ungaria, Indonezia, Iran, Kenya, Nepal, Nigeria, Pakistan, Panama, România, Rusia, Sri Lanka, Ucraina, și Indiile de Vest. Informații detaliate cu privire la toate birourile regionale UN-SPIDER pot fi găsite în portalul UN-SPIDER. Birourile regionale comunică și se coordonează cu personalul UN-SPIDER în mod regulat cu referire la următoarele domenii: Așa cum este definit de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite
UN-SPIDER () [Corola-website/Science/333939_a_335268]
-
împiedicată de RAF să obțină superioritatea aeriană. Ca urmare, Operațiunea Leul de Mare a fost anulată. După declarația de război a Regatului Unit și Franței împotriva Germaniei Naziste după invadarea Poloniei, au urmat nouă luni de inactivitate pe frontul de vest (așa-numitul „Război ciudat”). După încheierea victorioasă a campaniei din Polonia, "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au concentrat atenția asupra atacarea Europei Occidentale. Ofensiva germană, cunoscută ca "Unternehmen Gelb" - Planul Galben, sau ca Planul Manstein, a fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Război ciudat”). După încheierea victorioasă a campaniei din Polonia, "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au concentrat atenția asupra atacarea Europei Occidentale. Ofensiva germană, cunoscută ca "Unternehmen Gelb" - Planul Galben, sau ca Planul Manstein, a fost declanșată în vestul Europei pe 10 mai 1940. Campania centrală reprezentată de luptele din Franța s-a încheiat cu înfrângerea forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze. Corpul Expediționar Britanic a putut să fie evacuat în timpul luptelor de la Dunkerque, dar "Wehrmachtul" a
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de două formații de 30 sau mai multe avioane localizate în regiunea Amiens în perioada 05:30 - 05:40. Pentru 30 de minute, aceste formații au zburat în cercuri dar, după ora 06:10, bombardierele au început să zboare spre vest. Membrii Corpului Observatorilor și operatorii radar au ghidat unitățile de intercepție RAF. Fără să bănuiască adevăratele intenții ale germanilor, controlorii de zbor au direcționat trei escadrile cu efectivele complete și detașamente ale altor trei escadrile la ora 06:15 să
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii nefiind capabili să organizeze o defensive coerentă. Germanii au cucerit podurile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
prealabil. Kleist era superiorul direct al lui Guderian, fiind la comanda "Panzergruppe von Kleist" , format din XLI Panzer Corps și XIX Panzer Corps (acesta din urmă sub comanda lui Guderian). Kleist dorea să declanșeze atacul principal la Flize, mai la vest de Sedan. Kleist considera că acest atac ar fi evitat o dublă traversare a Meusei (la Sedan) și canalul Ardennes (la vest de Sedan). Mai mult, atacul acesta ar fi fost dat la linia de joncțiune dintre Armatele a IX
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Corps (acesta din urmă sub comanda lui Guderian). Kleist dorea să declanșeze atacul principal la Flize, mai la vest de Sedan. Kleist considera că acest atac ar fi evitat o dublă traversare a Meusei (la Sedan) și canalul Ardennes (la vest de Sedan). Mai mult, atacul acesta ar fi fost dat la linia de joncțiune dintre Armatele a IX-a și a II-a franceze. Guderian și-a contrazis superiorul, demonstrând că atacul plănuit de Kleist avea să expună flancul trupelor
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
o întârziere de 24 de ore a atacului fiind de neacceptat. Cu toate acestea, deși Kleist a acceptat ca principalul atac să fie dat la Sedan, nu la Flize, el a insistat ca marea concentrare ofensivă să fie făcută la vest de Canalul Ardennes. El și-a susținut punctul de vedere într-o scrisoare către Guderian de pe 18 aprilie, dar când a fost declanșată operațiunea propriuzisă, acesta din urmă a ignorat complet ordinele superiorului său. Guderian dorise să cucerească un cap
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
dealuri Margee de-a lungul malurilor Meusei. Aici, generalul german avea de ales între trei variante. El putea să țină seama de necesitățile tactice și să asigure apărarea capetelor de pod împotriva unor posibile contraatacuri franceze, putea continua atacul spre vest spre Paris, sau putea să urmeze planul inițial al atacului spre Canalul Mânecii. Guderian a urmat sfatul șefului de operațiuni al Divizii I Panzer, Walther Wenck, „Lovește cu pumnul, nu pipăi cu degetele!” și a hotărât să atace spre Canalul Mânecii. În
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
două plutoane de gerniști de asalt, germanii au reușit să distrugă buncărele din zonă. Infanteriștii au înaintat cucerind treptat zonele apărate de francezi până când au ajuns în poziția să vadă mișcările Diviziei a II-a Panzer, aflată pe flancul de vest. În timpul atacurilor asupra pozițiilor de la Donchery, blindatele diviziei au suferit pierderi ușoare. Regimentul I de pușcași din Divizia I Panzer a trecut la un moment dat în zona de acțiune a Diviziei a 2-a Panzer pentru distrugerea mai multor
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
liniilor franceze. Kirchner a reacționat rapid, ordonând să fie trimise la Connage două plutoane antitanc. Bateriile antitanc dotate cu tunuri de 37 mm au încercat să oprească blindatele franceze, carea au ocolit poziția de la Connage, deplasându-se mai apoi spre vest. În același timp, infanteria franceză a înaintat din sud-est spre flancul drept german. Atacul infanteriei franceze a fost respins cu ajutorul batalioanelor de gerniști de asalt și a tancuri din Regimentul al II-lea Panzer la 5 km sud-vest de Bulson
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Cheile Cernei alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul Greciei, nordul Turciei, Republica Moldova, Ucraina, sud-vestul Rusiei, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, vestul Kazahstanului și nord-vestul Iranului. Preferă solurile uscate și însorite de la margini de pădure, în luminișuri și de lângă drumuri cu tufe, zone de stâncărie cu vegetație arborescentă, buruienișuri, bolovănișuri, de la pădurile de șes până la 1500 m altitudine. În zonele umede este
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
după dezrobire. În arhive din Serbia se găseau la începutul secolului al XX-lea documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea ce atestau intrarea în țară a unor grupuri de rudari care fugeau din robie. În Serbia de vest, Emil Petrovici a găsit în 1938 „țigani românizați” pe care i-a identificat după grai ca veniți din Muntenia. Înainte de a ajunge aici, ar fi stat o vreme în Banat, după cum reiese din unele trăsături fonetice ale graiurilor lor. Pe
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
și alte jocuri de strategie. În ciuda inteligenței lui, el mai are o teamă irațională de câini. Breda este, de obicei solicitat de către Mustang cu locuri de muncă care necesită a călători în străinătate. El este transferat la sediul central de Vest, atunci când grupul lui Mustang este rupt de homunculi. Tomoyuki Shimura-l este vocea în japoneză, si Josh Berry în engleza.ep.13ep.13 În Brotherhood, el este exprimat prin Biichi Satou în japoneză, si Jeremy Inman în limba engleză. Subofițerul Vato
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]