KorAP: Find »[drukola/base=capabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...1236 1237 1238 ...1275 >

31,867 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

care le putem face pentru a ameliora situația: să ne întâlnim cu asistenta socială, să rezolvăm problemele în legătură cu părinții dumneavoastră și să reglăm unele probleme administrative. Cu ce vreți să începem? Pacienta - Nu știu cum să fac lucrurile acestea. Nu mă simt capabilă. Terapeutul - Vă voi ajuta să faceți toate aceste lucruri, vom lucra împreună. Cu care dintre aceste probleme să începem? (Terapeutul nu face nimic fără participarea activă a pacientei). Terapeutul insistă pentru a obține colaborarea activă a pacientei propunându-i, în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
TCC este o șansă. Aceasta îi permite să-și umple cutia cu instrumente practice, utilizabile în orice moment. O întâlnire bilunară sau trimestrială timp de doi ani, care urmează după terminarea terapiei, permite terapeutului să se asigure că pacientul este capabil să: - identifice orice nouă situație problemă; - să prevadă posibila revenire a distorsiunilor cognitive; - să organizeze exerciții de confruntare; - să nu evite noua situație anxiogenă; - să continue să dezvolte relații sociale și să nu se izoleze. Pentru pacient, aceasta îi oferă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a obținut diploma. Exemplul unei terapii de grup oferită pacienților suferind de TOC este aplicabil și în cazul altor terapii (individuale sau de grup), mai ales în cazul fobiei sociale. Rețeta inventivității - Terapeutul nu cere unui pacient ceea ce nu este capabil să facă el însuși. - Implicarea terapeutului amplifică implicarea pacientului. - Inventivitatea terapeutului amplifică inventivitatea pacientului. - Exemplul este o forță în cadrul ședinței. - Exemplul este o forță care ajută la o bună supraveghere a exercițiilor în afara ședinței. - terapiile de grup sunt benefice. Problemele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
condiții bune. Ea a înțeles, din această reușită, că era pregătită să reia pe cont propriu unele dintre activitățile sale și să înceteze de a mai solicita să fie însoțită. Pacienta a estimat, de asemenea, că era de acum înainte capabilă să rămână singură la domiciliu: sora sa s-a intors deci la casa ei, cu două zile înainte de consultație, dar trece în mod regulat să o viziteze. Bilanțul săptămânii este amestecat: doamna S. reușește să se expună la toate activitățile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
rezumatul ședinței și pacienta prezintă un feedback foarte pozitiv. Următoarea consultație este programată peste două luni. Sedința 14 Doamna S. este mulțumită observând capacitatea sa de adaptare la noile situații anxiogene. Ei îi era teamă că nu va mai fi capabilă să facă acest lucru după terminarea terapiei. Doamna S. a decis să reia lucrul după perioada de vacanță. Intr-adevăr, ea n-a obținut concediul dorit, care i-ar fi permis să plece împreună cu soțul și copiii, și cuplul a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dorințele în fața celuilalt fără a-l respecta; este „omul dificil”; comportamentul asertiv: subiectul își exprimă nevoile și dorințele respectând nevoile și dorințele celuilalt. Mai distingem încă trei categorii: afirmarea de sine care se referă la competențele relaționale ale fiecăruia („Sunt capabil să mă simt bine împreună cu ceilalți?”); încrederea în sine, care se referă la competențele personale („Sunt capabil să muncesc în mod corect sau să-mi conduc corect mașina?”). stima de sine, care se referă la viziunea globală în legătură cu propria persoană

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dorințele respectând nevoile și dorințele celuilalt. Mai distingem încă trei categorii: afirmarea de sine care se referă la competențele relaționale ale fiecăruia („Sunt capabil să mă simt bine împreună cu ceilalți?”); încrederea în sine, care se referă la competențele personale („Sunt capabil să muncesc în mod corect sau să-mi conduc corect mașina?”). stima de sine, care se referă la viziunea globală în legătură cu propria persoană („Ce cred eu despre valoarea mea personală?). Aceste trei dimensiuni sunt, în parte, legate între ele. Afirmarea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ceară ajutorul celorlalți. Anticipare - Nu știu cum să cer acest lucru. - Sefa mea se va supăra. - Această situație îi va deranja pe colegii mei. Situație - Cererea de a schimba programul de lucru. Emoție - Anxietate și rușine. Semnificație personală - Ar trebui să fiu capabilă să mă descurc singură. Comportament - Nu vorbește nimănui despre schimbările din viața sa de familie. - Se comportă, la serviciu, ca și cum totul merge bine. Cogniții - Ea va refuza să mă ajute? - Voi părea incapabilă să-mi rezolv problemele personale. Tabel 2

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
stare de rău intensă, cu sentimente de panică situațională sau „atacuri de rușine”; importanța evitărilor: atunci când timidul se duce - chiar neliniștit fiind - la o petrecere, dacă știe că va întâlni acolo câțiva prieteni care îl securizează, fobicul social nu este capabil să facă acest lucru; când o persoană cu trac face eforturi pentru a depăși teama de a vorbi în public, fobicul social renunță sistematic să se manifeste; în cazul fobiei sociale, evitările se impun pacientului, nu-i lasă nici o posibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Isabelle - Inainte? Eram o fetiță destul de timidă, dar de o timiditate normală: aveam prietene, puteam să merg să cumpăr pâine de la brutărie singură; nu ridicam niciodată degetele în clasă și nu-mi plăcea deloc să merg la tablă, dar eram capabilă să-mi spun acolo lecțiile și să mă gândesc pentru a rezolva diferite probleme. Eram mai degrabă populară la școală și în imobilul în care locuiam: toată lumea îmi spunea Zazie. Părinții mei erau normali, aveau o viață normală, primeau prieteni

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de la această distanță în timp, îmi dau seama că mama este o persoană foarte anxioasă, foarte emotivă, chiar dacă este extravertită. Iar tatăl meu, decedat în prezent, era un om destul de morăcănos, puțin vorbăreț, mai degrabă solitar, fiind în același timp capabil să se manifeste ca o persoană sociabilă din când în când; dar și-a limitat în mod voluntar existența la viața de familie și la partidele de pescuit. Fratele meu mai mare este destul de timid, dar nu așa cum sunt eu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
roșesc”. Ea explică cu claritate în ce mod o deranjează și o frustrează tulburarea sa, deoarece i-ar place să aibă o viață socială normală, considerând că „nu este deloc o mizantroapă”. Situația actuală Pacienta este căsătorită („N-am fost capabilă de nici o atitudine de seducție, soțul este acela care a făcut cu răbdare efortul de apropiere”) și mama a doi copii în vârstă de doi și cinci ani. Lucrează acasă, nu iese decât pentru a-și însoți copii la școală

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în mai multe nopți care preced evenimentul. Rușinea este cvasi constantă după fiecare scadență socială, uneori minoră (sentimentul că a fost ușor ridicolă în maniera în care a răspuns comentariilor brutăresei în legătură cu poluarea orașului), uneori intensă (dacă a roșit). Este capabilă să se gândească la comportamentul său perceput ca un eșec timp de mai multe zile. La fel ca mulți fobici sociali, Isabelle manifestă și iritabilitate, are numeroase stări de enervare refulate, datorită numeroaselor renunțări la care o constrânge boala sa

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Bărbații se vor întreba dacă nu cumva sunt atrasă de ei. Si femeile se vor gândi la același lucru, și-și vor pune întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o homosexualitate refulată”. „La vârsta mea, ar trebui să fiu capabilă să nu mai roșesc ca o adolescentă. Oamenii vor crede că sunt imatură”. Cogniții pe tema aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă să-i arăți celuilalt că poate să ne

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Primele terapii au fost descrise ca terapii individuale, deși, de atunci încoace, abordarea în cadrul grupului și-a dovedit eficiența. Caracteristicile terapeutului Terapeutul trebuie să posede o bună cunoaștere a depresiei. El trebuie să cunoască bine modelul cognitiv și să fie capabil să poziționeze depresia în cadrul general al analizei funcționale. Terapeutul posedă și dezvoltă caracteristicile nespecifice care contribuie la eficiența terapeutică: el este amabil, sincer, natural, deschis, nu judecă, este curios. El crează o relație terapeutică puternică într-o ambianță de colaborare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Terapeutul - Si dacă așa stau lucrurile, ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Xavier - Că nu exist. Terapeutul - Si dacă era adevărat, ce reprezintă acest lucru pentru dumneavoastră? Xavier - Că am uzurpat postul, că nu sunt demn de încredere, că nu sunt capabil. Terapeutul - Nerecunoașterea capacităților dumneavoastră apare ca fiind elementul central în acest exemplu. Dacă vă concentrați asupra acestui sentiment, ce resimțiți fizic? Xavier - ... Mă simt ca și cum aș fi într-un tunel îngust, înconjurat de vid, cu un laț strâns în jurul creierului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
timp, pentru „a uita îngrozitoarea persoană care a devenit”, ea consumă în fiecare zi, pe ascuns, două pahare cu alcool și apă minerală (abuz de alcool). Motivarea schimbării Gwen dorește să întrerupă crizele sale de bulimie, dar nu se simte capabilă să facă acest lucru. Ea nu se gândește să stopeze purgațiile, nici cântăririle compulsive, din moment ce este incapabilă să-și controleze compulsiile alimentare. Dorește să-și limiteze exercițiile fizice care o epuizează. Ar dori să revină la greutatea de 55 kg

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
controlul purgațiilor (vomismente și laxative) și cântăririle compulsive, - normalizarea alimentației, - tulburările de somn, - reducerea suprainvestirii școlare (perfecționism). Gwen înțelege necesitatea acestor obiective, dar este reticentă în a le aborda, fie pentru că acest lucru o sperie, fie pentru că nu se simte capabilă să le atingă. Ea este de acord să consulte un psihiatru pentru „a dormi mai bine și a fi mai energică”. Va fi necesar să se desfășoare un travaliu terapeutic de mare amploare pentru a restabili stima de sine precară

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să ajute subiecții să se motiveze singuri și să rămână motivați pentru a-și schimba comportamentul, - să insiste asupra rezistenței subiectului pentru a dezvolta colaborarea activă a acestuia. In cadrul convorbirilor motivaționale, terapeutul își exprimă empatia: el trebuie să fie capabil să se pună în locul pacientului, păstrându-și în același timp poziția. Ascultarea trebuie să fie activă. Terapeutul încearcă să dezvolte contradicțiile care există între comportamentul actual și scopurile pe termen lung, ceea ce constituie un puternic motor de schimbare, permițând subiectului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tratați. Ori, acești pacienți, care se tratează cu derivați nitrați, nu pot beneficia de Sildenafil. Devine interesantă posibilitatea de a li se putea propune o altă terapie chimică - cum a fi injecțiile intracavernoase (ICC) - asociate unei terapii comportamentale și cognitive capabile de a trata suferința cuplului și/sau a stării depresive și anxioase asociate adesea disfuncției erectile. Disfuncția erectilă și hipertrofia prostatei In ceea ce privește hipertrofia benignă a prostatei (HBP), responsabilă importantă a disfuncției erectile, o anchetă recentă efectuată asupra a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
refugiu pentru animalele abandonate, pe care să le plimbe și cărora să le dăruiască puțină afecțiune. Atenuarea emoțiilor este un ansamblu de competențe care constau în mobilizarea unuia dintre cele cinci simțuri astfel încât atenția să fie centrată pe senzații fiziologice capabile să calmeze emoția negativă resimțită. Doamna B. descoperă un balsam pentru rufe al cărui parfum îi place foarte mult. Ea își spală batistele cu acest produs, astfel încât acestea să fie bine impregnate de parfumul apreciat și păstrează una la îndemână

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fi înfuriat și eu! Oricum ar fi, sunt încântat de această situație! Datorită lui M.C. vom exersa și vom perfecționa competențele privind eficiența interpersonală și toleranța la suferință! Terapeutul interacționează direct cu mediul dacă și numai dacă pacientul nu este capabil să acționeze singur, dacă și numai dacă viața pecientului sau aceea a altei persoane este în pericol, sau atunci când mediul este intransigent și puternic. De exemplu, casa de asigurare de boală a Doamnei B. îi scrie pentru a cere terapeutului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este considerat ca fiind auxiliar. Terapeutul principal poate, deci, să încurajeze pacienții să apeleze la astfel de consultații. Tratamentele psihoterapeutice țintite Doamna B. suferă de atacuri de panică provocate de receptarea unui refuz. Pentru a o învăța tehnica controlului respirației, capabilă să liniștească simptomatologia fiziologică, terapeutul individual îi propune să participe, timp de o săptămână, la un program de terapie a tulburării de panică. Doamna B. înțelege astfel modul în care se declanșează și se mențin atacurile de panică, învață să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
unei persoane aparțin clasei de conduite agresive, dar topografia lor este cu totul diferită. Această concepție ilustrată cu claritate de formula S→R. Skinner, 1938. Un câine flămând nu poate să nu saliveze în prezența hranei. Astfel, un automobilist este capabil să ignore culoarea roșie a semaforului, prin stimul discriminativ înțelegându-se în mod normal oprirea vehiculului. De exemplu, debilitatea mentală. De exemplu, un accident vascular celebral ce deteriorează limbajul. Shaping = modelarea răspunsului De exemplu, un copil întărit prin faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
In terapie, acești pacienți spun adesea: Nu știu ce să spun, nu știu ce să răspund, nu știu cum să-i spun acest lucru, etc.". Ei n-au învățat niciodată să se afirme pe ei înșiși. Este vorba despre pacienți care nu au curaj: "Nu sunt capabil de acest lucru, nu voi reuși niciodată, etc.". Acești pacienți spun: "Nu-i atât de important pentru mine, nu merit să mi se acorde atenție, nu însemn nimic, trebuie să fiu fără cusur, etc.". Fanger, 2003. Vezi capitolul 8. Vezi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]