31,463 matches
-
dorința de a supraviețui Într-o lume care Începuse să se transforme spiritual și intelectual. Explicațiile teologice rămân În continuare cele pe care le-am Întâlnit deja atunci când am citit comentariile la capitolul 17 din Cartea Morților. Iată ce conțin explicațiile unui fragment dintr-un papirus cu conținut mitologic 1, În care Îi regăsim pe zeii Bataxe "Bata" și Anubisxe "Anubis", pe care Îi cunoaștem din relatarea ramsidă: Cât despre câinele al cărui chip este alb, ale cărui ????? sunt negre iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anii 2 334-2 154 Î.Hr., și, mai târziu babilonieni și asirieni, așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul primului registru epigrafic mesopotamian nu se găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și alte câteva elemente lingvistice se dovedesc a fi străine acestora și postulează existența uneia sau a mai multor etnii aloglote. Astfel, cu câteva decenii În urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apar uneori masculine, alteori feminine; de exemplu, Lelwanixe "Lelwani", Pirwaxe "Pirwa", DLAMMAxe "DLAMMA", DIÎTARxe "DIS#TAR". Având În vedere diversitatea situațiilor legate de aceste divinități, este greu de vorbit despre o „bisexualitate” propriu-zisă; În plus, pot fi date și alte explicații (Steiner, 1966), cum ar fi, de exemplu, o aparentă identitate de nume, În spatele căreia se află divinități diferite (este cazul ideogramei DLAMMA pentru care cunoaștem cel puțin două lecturi: Inaraxe "Inara", o zeiță și Kuruntaxe "Kurunta", un zeu). Uneori la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se referi la o realitate ce transcende cu mult ciclul sezonier și conceptele de fertilitate și fecunditate. Întâmplările narate, care se interpretează cel mai bine ca mituri fondatoare ale raporturilor firești de la baza eternei dialectici viață/moarte, oferă și o explicație adecvată a importanței cultului moților În Ugarit și În special al regilor care erau divinizați după moarte și se bucurau de un cult de o importanță asemănătoare cu cel al oricărei alte divinități. Tematica regalității și importanța socioreligioasă și politică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importantă din trei puncte de vedere. Filozofia, În totalitatea ei, devine tot mai mult un mijloc de reflecție și organizare. În mod diferit de acțiunile simbolice, ea elaborează discursuri verbale de natură distinctă (prezentarea unei doctrine, Învățătură, discuție, polemică, lectură, explicație, alegoreză). Unele afirmații ale filozofiei se referă În mod direct la religie, la rituri determinate și la destinatarii lor. Deja filozoful „italic” antic Xenofan (cca 570-470 Î.Hr.) a formulat o argumentație care a devenit una dintre obiecțiile cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este supărător și blamabil printre oameni (F 11). Așadar, sunt atacate nu cultele oficiale, ci „teologia poeților”. Xenofan merge până la abolirea divinației sau până la a da o explicație naturală fenomenelor meteorologice, folosind un fel de alegoreză fizică (F 32): „Ceea ce numim curcubeu este și el un nor care se Înfățișează purpuriu, roșu și verde”. Un fel de theologia negativa conduce la formulări „monoteiste”: Întregul este un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipic oricărei forme de interiorizare intelectuală, duce cu necesitate la alegoreza imaginilor și atributelor zeilor și la etimologia numelor lor4. Este tocmai ceea ce a făcut Varro cu pasiune teologică, sprijinindu-se pe lucrări anterioare, mai cu seamă ale stoicilor. Prin explicații luate din ordinea naturală (interpretationes physiologicae) el pune zeii statului În legătură cu „teologia naturii” (cf. subcapitolul 4.2b2). Creștinii datorează tradiției iudaice și romane critica pe care o aduc imaginilor. Spirituala ironie pe care Tertullian o formulează În privința fabricării și venerării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b) religia (dăruirea acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite toate Într-o acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului Romanii sacrificau animale și, din acest motiv aveau nevoie de ritualuri și de explicația lor. Tocmai de aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În domeniul moralei și al politicii, dar niciodată nu au stilizat moartea În război ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este exprimat prin termenul „teolog”. b) M. Terentius Varro provine de la Reate (Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă din sebesthai - a venera (Varro, În Festus, s.v. Sabini). Explicația numelor și derivarea genetică a tradiției romane din cea greacă se numără printre principiile fundamentale ale gândirii lui Varro, a cărui viață se Întinde pe toată perioada republicii târzii. Teama că vechea lui Romă va cădea acum În uitare și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o manieră clară opoziția radicală dintre Bine și Rău prin afirmațiile celor două Spirite (Yasna 45,2): Acum voi vorbi despre cele primordiale ale existenței, dintre care Celxe "Cel" Bun Îi spune astfel Celui Rău: „Nici gândurile noastre, nici explicațiile șnoastreț, nici inteligența șnoastrăț, nici alegerile șnoastreț, nici vorbele șnoastreț, nici faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se pot pune de acord”. Conform celei mai răspândite interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sufletului (urvan) după moarte. Două motive caracteristice ale concepției despre post mortem În tradiția religioasă a zoroastrismului (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.4 ) sunt deja prezente aici: acela al podului sufletelor, „podul Despărțitorului” (åinvantxe "c^invant": pentru o explicație, printre cele mai verosimile - Ch. Bartholomae) și cel al imaginii tinerei femei psihopompe (da¶na: literal „viziune”, dar În aceste contexte escatologice are mai degrabă sensul de „conștiință”). Într-un fragment din Uștavaitș G³th³, poetul Își exprimă dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au dat meritoasei ediții (Westergaard) și traduceri (Darmesteter) a textului. Zend-Avesta este o expresie care se compune din termenii zand și abest³g, ce apar adesea Împreună În literatura pahlavi și care indică, unul interpretarea comentată a textului, cu glose și explicații, iar celălalt, textul propriu-zis În limba originală. Unele indicii ne pot face să presupunem că Zand a fost transmis În aceeași limbă ca Avesta și că doar mai apoi, În plină epocă sasanidă, a Început să fie folosită În pahlavi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost tocmai faptul că acesta se prezenta ca un interpret autentic al adevăratei religii a lui Zoroastruxe "Zoroastru". Culegerea de texte care formează scrierea sacră a zoroastrismului poartă propriu-zis numele de „Avesta”, În pahlavi Abest³g, cu o etimologie incertă. Printre explicațiile care s-au dat acestui termen, trei au un grad mare de credibilitate: „text fundamental” (F.C. Andreas), „elogiu (lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>")” (Bartholomae, 1906, p. 108), „porunca (lui Zoroastruxe "Zoroastru")” (Henning, 1946, p. 725). Textul avestic, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu succes noaptea anului, așa cum străbate fiecare noapte În parte, zeul Lună este modelul eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este dificil de precizat care este valoarea acestei explicații; oricum, faptul că Mënes(i)s a fost o zeitate legată de război reiese clar din cântecele populare („Unde alergi Mënesis, cu măciuca ta de stele? Merg la război, fug la război, ca să-i ajut pe tineri.”). Și Perk¿nasxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea mai verosimilă (Dumézil, 1977) este că - la fel ca În cazul germanilor - și la baltici sacerdoțiul era puțin dezvoltat și că, astfel, multe activități de competență sacerdotală capii familiilor sau de către căpeteniile politice. Avem totuși informații despre jertfe fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Esus"-Martexe "Marte" este Îmbunat astfel: un om este atârnat de un copac ca să moară exsangvinat. Taranisxe "Taranis"-Dis Pater este Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că războaiele se nasc din voința acestui zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel mai adesea „incertă” (cf. Lehmann, 1986, p. 165), dar, În principiu, prevalează tendința de a-l considera identic cu vedicul h¿tá(sau * •huHtós), „invocat”; Însă această etimologie, deși este acceptabilă din punct de vedere fonetic, nu dă nici o explicație pentru faptul că acest nume, de obicei masculin, este neutru În gotică și În limba nordică veche, atunci când este folosit cu referire la o divinitate păgână. Această situație ne dă dreptul să ne gândim că genul masculin reprezintă o inovație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apărea și În formele Înalte ale religiei indo-europene, dar numai În cadrul unui discurs simbolic complex, care leagă obiecte de persoane, nu În sensul materialității lor de obiecte fizice, așa cum sublinia Cezar. Este mai bine, așadar, să Încercăm să dăm o explicație unitară, legând cultul Mamelor de acest tip de cult, care este atât de bine Înrădăcinat În popor Încât se păstrează până În epoca medievală, când Eligius Îi Îndemna pe franci cu următoarele cuvinte: „Nimeni să nu invoce soarele sau luna, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Indra"). După cum spuneam, exegeții, perplecși, au recunoscut sincer că nu Înțeleg sensul epitetelor sau au Încercat să le explice de la caz la caz, Într-un mod desigur eronat, având În vedere că acestea constituie un grup omogen și necesită o explicație unitară. Iar o asemenea explicație unitară se poate obține doar făcându-se referire la un cult prevedic al Mamelor, identic cu cel care se poate observa mult mai târziu la germani și celți: a avea multe Mamexe "Mame" era semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au recunoscut sincer că nu Înțeleg sensul epitetelor sau au Încercat să le explice de la caz la caz, Într-un mod desigur eronat, având În vedere că acestea constituie un grup omogen și necesită o explicație unitară. Iar o asemenea explicație unitară se poate obține doar făcându-se referire la un cult prevedic al Mamelor, identic cu cel care se poate observa mult mai târziu la germani și celți: a avea multe Mamexe "Mame" era semnul unei sorți bune, al puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
membru viril mare (simbol rezervat fecundității) și oferă muritorilor pace și plăceri fiind invocat atunci când se celebrează căsătorii. Urmează Thorrxe "Thorr" care este propriu-zis zeul războiului și deci reprezentant al celei de a doua funcții (În termeni indo-europeni), cea militară. Explicația pe care o dă Adamxe "Adam" referitor la el și la Wotan (= Odin) este În mod cert explicația pe care trebuie să i-o fi dat Însoțitorii săi suedezi care puteau să identifice funcțiile unui Van (Freyrxe "Freyr"), dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Urmează Thorrxe "Thorr" care este propriu-zis zeul războiului și deci reprezentant al celei de a doua funcții (În termeni indo-europeni), cea militară. Explicația pe care o dă Adamxe "Adam" referitor la el și la Wotan (= Odin) este În mod cert explicația pe care trebuie să i-o fi dat Însoțitorii săi suedezi care puteau să identifice funcțiile unui Van (Freyrxe "Freyr"), dar nu erau capabili să distingă funcțiile originare diferite a doi Aesir (Odin și Thorr) și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
19732), The New Comparative Mythology, Berkeley. Mastrelli, C.A. (1951), L’Edda. Carmi norreni, Florența. Meid, W. (1957), „Das Suffix «-no-» in Götternamen”, În Beiträge zur Namenforschung, nr. 8, pp. 72 sqq. Much, R. (1959), Die Germania des Tacitus, cu explicații și comentarii de R. Much și R. Kienast, Heidelberg. Pictet, A. (1877), Les origines indo-européennes, Paris. Pisani, V. (1935), „Hellênokeltikâ”, În Revue des Etudes Anciennes, nr. 35, pp. 153 sqq. Pisani, V. (1966), „Antichità indoeuropee”, În Paideia, nr. 21, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]