35,725 matches
-
familiei sale, iar fiul său mai mare Ludovic (născut în 1845) și-a petrecut aici o mare parte a copilăriei sale. "Castelul Vorderhohenschwangau" și "Castelul Hinterhohenschwangau" erau așezate pe un deal accidentat cu vedere spre Castelul Schwanstein, două lacuri din apropiere (Alpsee și Schwansee) și satul. Separate doar de un șanț cu apă, ele erau formate dintr-o sală, un turn de pază și un turn-locuință fortificat. În secolul al 19-lea din castele medievale gemene au rămas doar ruine, dar
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
trecut la Julius Hofmann, după ce Dollmann a căzut în dizgrația regelui. Palatul a fost înălțat ca o construcție convențională din cărămidă și mai târziu placat cu alte tipuri de roci. Calcarul alb utilizat pentru frontoane provenea de la o carieră din apropiere. Cărămizile din gresie pentru portaluri și bovindouri proveneau de la Schlaitdorf din Württemberg. Marmoră din Untersberg (din apropiere de Salzburg) a fost folosită la ferestre, ancadramente arcuite, coloane și capitele. Sala Tronului a fost adăugată mai târziu în planurile constructorilor și
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
construcție convențională din cărămidă și mai târziu placat cu alte tipuri de roci. Calcarul alb utilizat pentru frontoane provenea de la o carieră din apropiere. Cărămizile din gresie pentru portaluri și bovindouri proveneau de la Schlaitdorf din Württemberg. Marmoră din Untersberg (din apropiere de Salzburg) a fost folosită la ferestre, ancadramente arcuite, coloane și capitele. Sala Tronului a fost adăugată mai târziu în planurile constructorilor și a necesitat un cadru de oțel. Transportul materialelor de construcții a fost facilitat de schele și de
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
Hohenschwangau. Până în 2008, numărul total de vizitatori a fost de peste 60 de milioane. În 2004, veniturile s-au ridicat la 6,5 milioane €. Un meteorit care a ajuns spectaculos pe Pământ la 6 aprilie 2002, la granița cu Austria din apropiere de Hohenschwangau a fost numit "Neuschwanstein" după palat. Trei fragmente s-au găsit: "Neuschwanstein I" (1,75 kg, găsit în iulie 2002) și "Neuschwanstein II" (1.63 kg, găsit în mai 2003) pe partea germană, și "Neuschwanstein III" (2.84
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
sunt mai mari decât masculii, putând ajunge la 3,5 kg. Anvergură aripilor variază între 1,9 și 2,2 m. Trăiesc în păduri de stejar de pluta ("Quercus suber") și stejar de stâncă ("Quercus ilex") cu câmpuri deschise în apropiere. Alimentația este formată din: iepuri, vulpi, rozătoare, porumbei, corbi și alte păsări. Prăzile sunt mai mici decât la vulturul auriu. Spre deosebire de acvila imperiala din Eurasia și Africa orientala, specia iberica nu migrează. Fiecare pereche își apără teritoriul (cca. 2000 hectare
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
și puii pot cădea pradă vulturului auriu sau, daca cuibul este în ramuri joase, intrusul poate fi o vulpe sau alt mamifer carnivor de mărime medie. Tinerii indivizi abandonează cuibul după 65-78 zile de la ecloziune, dar continuă să trăiască în apropiere și sunt alimentați de părinți încă 4 luni. După acest timp, devin independenți și încep o viață nomada. Când ajung la maturitate sexuală obișnuiesc să viziteze limitele teritoriale ale perechilor sedentare în căutarea unor indivizi de sex opus. Tinerii indivizi
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
sub numele de Dumitru Marinescu Bragadiru. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în partea de sud a României producția de bere era slab dezvoltată, dar concentrată în București. Dumitru Marinescu Bragadiru a început să achiziționeze teren în jurul centrului Bucureștiului, în apropiere de Piață Principesa Maria (astăzi Piața George Coșbuc) și a înființat fabrică să de bere pe data de 9 aprilie 1895. În anul 1909, Fabrica de Bere a fost înființată că o societate pe acțiuni. Familia Bragadiru a devenit astfel
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
1895. În anul 1909, Fabrica de Bere a fost înființată că o societate pe acțiuni. Familia Bragadiru a devenit astfel una dintre primele promotoare ale industriei ușoare în România. În același an, Dumitru Marinescu Bragadiru stabilește reședința familiei în imediata apropiere a fabricii. Hărțile din 1911 ale Bucureștiului, identificând orașul și construcțiile sale, prezintă Fabrică de Bere pe o suprafață de pește 6.2 hectare de teren care se întindea de la Filaret până la grădina Băicoianu Clădirea apare pentru prima dată reprezentată
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
un oraș din landul Renania de Nord-Westfalia, Germania. Orașul se află în Niederrheinisches Tiefland (Depresiunea de pe Cursul Inferior al Rinului) la 15 km sud de Wesel și 11 km nord de Moers. La nord-est orașul este limitat de Rin, în apropiere fiind rezervația naturală "Rheinvorland östlich von Wallach" care ocupă 298,5 ha. Centrul orașului este înconjurat de un zid de apărare construit între anii 1290 - 1359 și care s-a păstrat aproape într-un procent de 90 %, ea fiind singura
Rheinberg () [Corola-website/Science/309525_a_310854]
-
, turnat în bronz, amplasat lângă Farul Genovez, pe un soclu din travertin, cu înălțimea de 3 m, a fost realizat în anul 1930 de către sculptorul Oscar Han și dezvelit în august 1934 pe faleza cazinoului, în apropierea mării. Pe soclul bustului se profilează chipul statuar al uneia dintre muzele antice inspiratoare ale liricii - Terpsihora sau Erato. Alți comentatori consideră că este Calliope, muza poeziei epice, căreia sculptorul i-ar fi împrumutat chipul Veronicăi Micle. În iunie 1882
Bustul lui Mihai Eminescu din Constanța () [Corola-website/Science/310364_a_311693]
-
colectiv condus de M. Macrea au efectuat noi săpături. Pe terasa largă numită "Cetatea Lupului", s-au descoperit la suprafață pe o întindere de 2-3 hectare fragmente de cărămizi, țigle și ceramică, indicând locul așezării civile (vicus canabae) aflate în apropierea castrului. G. Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
comună în județul Covasna, Transilvania, România, formată din satele Araci (reședința), Ariușd, Hetea și Vâlcele. În anul 2002 avea o populație de locuitori, în majoritate romi de limbă maghiară. Prima atestare scrisă a satului Ariușd datează din anul 1468. În apropierea localității s-a descoperit o așezare neolitică (ceramică pictată, bijuterii din cupru), făcând parte din cultura Ariușd, Cucuteni, Coțofeni. Satul Hetea este populat în majoritate de cetățeni romi care desfășoară activități tradiționale (culesul ciupercilor și al plantelor medicinale, fabricarea obiectelor
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
Podul Marco Polo (chin. 卢沟桥/蘆溝橋, lúgōuqiáo) este un pod de piatră peste râul Yongding terminat de construit în anul 1192 el fiind situat în apropiere de Pekin. Este numit și Podul Marco Polo deoarece Marco Polo descrie podul în jurnalul sau de călătorie. Este cel mai vechi pod de piatră dim lume, el are o lungime de 235 m, o lățime de 9,3 m
Podul Marco-Polo () [Corola-website/Science/310418_a_311747]
-
a fost determinat să iasă la pensie cu mult timp înainte de vârsta cuvenită. În perioada în care a condus comunitățile evreiești din România, rabinul Mark a vizitat comunitățile religioase din Moldova și Transilvania, ținând predici în sinagogi și militând pentru apropierea evreilor de sinagogi. Yehezkel Mark și-a trăit ultimii ani în cartierul Baka din Ierusalim și a decedat în seara de Paște, 23 aprilie 2005, în urma unei boli grele și îndelungate. A lăsat doi fii și o fiică. Unul din
Yehezkel Mark () [Corola-website/Science/310458_a_311787]
-
asigură întreținerea trenurilor TGV ce utilizează . La Massy linia este interconectată cu rețeaua feroviară clasică ceea ce permite conexiunea cu celelalte regiuni ale Franței. Gara Massy TGV, una dintre cele trei gări situate pe linia de mare viteză, este situată în apropierea interconexiunii. La ieșirea din gară trenurile intră în tunelul Villejust după care linia continuă în paralel cu Autostrada A10. În dreptul punctului de taxare auto de la Saint-Arnoult linia părăsește traseul autostrăzii continuând spre sud până la bifurcația de la Courtalain situată la kilometrul
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
Monts, la periferia orașului Tours, are o lungime de 102 km din care 4,5 km reprezintă tunele sau viaducte. După Courtalain linia continuă spre sud și coboară spre Valea Loarei. La kilometrul 162 trece prin gara Vendôme, situată în apropierea kilometrului 166 unde precedentul record de viteză pe calea ferată a fost stabilit la data de 18 mai 1990. După tunelul de la Vouvray linia traversează fluviul Loara, printr-o serie de trei viaducte, și gara Saint-Pierre-des-Corps. La ieșirea din această
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
În momentul ființării ei, capela se afla în mijlocul orașului, aproape de piața centrală - Piața Sfatului. În vecinătatea ei se regăseau școala (situată în Curtea Johannes Honterus nr. 8) și casa parohială (Curtea Johannes Honterus nr. 2). Lăcașele de cult situate în apropiere erau Biserica Sf. Maria, reconstruită în stil gotic târziu între 1383 și 1477, capelele Corporis Christi, capela Sf. Laurențiu și a Tuturor Sfinților, conventul dominican Sf. Petru și Pavel, și mănăstirea de călugărițe clarise, grupată în jurul bisericii Sf. Ioan. Arhitectura
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
acțiunilor ONU. Susținătorii lui Boutros-Ghali în schimb au acuzat Statele Unite de blocarea acțiunilor ONU. După părăsirea postului de Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, Boutros-Ghali a ocupat postul de "Secretar General al Francofoniei", între anii 1997 și 2002, concretizând astfel apropierea sa diplomatică de Franța, pe scena internațională. Din 2002 și până în 2006 a fost vicepreședinte al Înaltului Consiliu al Francofoniei. A fost spitalizat în mai 2006, la spitalul "Val-de-Grâce" din Paris, unde a fost supus la unele examene medicale, ca
Boutros Boutros-Ghali () [Corola-website/Science/304925_a_306254]
-
anul 1938, Böhm a fost invitat pentru prima dată la Salzburg, unde a dirijat "Don Giovanni", de Wolfgang Amadeus Mozart. În 1943 a preluat pentru prima dată conducerea operei de stat ("Staatsoper") din Viena. După Al doilea război mondial, datorită apropierii sale de regimul nazist, a fost îndepărtat din funcție de forțele aliate și i s-a interzis să mai apară în public o perioadă (așa cum s-a întâmplat și cu dirijorul Herbert von Karajan. Între 1954 și 1956 a deținut pentru
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
Al doilea zbor avu loc de la Roma la Chicago din 1 iulie în 12 august 1933. Guvernatorul din Illinois, primarul și orașul Chicago îi făcură o primire triumfală, numele lui Balbo fu dat unei străzi care există și astăzi în apropierea lacului Michigan. Indienii Sioux prezenți la Expoziția din Chicago îl numiră șef indian cu numele de Cap de Acvila Zburătoare. În acea epocă raporturile între Italia și SUA erau optime și un eveniment de acest tip era mult urmărit și
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
vechi erupții vulcanice. Culoarele Vișeului sunt principala axă de circulație maramureșeană, fiind mărginită la est de treapta unor munți de mică înălțime, care formează bordura marilor înălțimi ale Munților Maramureșului. La est culoarul este dominat de culmea Vișeului, iar în apropiere de vărsarea Vișeului în Tisa, valea se îngustează în defileu. Un obiectiv natural de mare valoare îl reprezintă Valea Vaserului, care izvorăște din Muntele Ignătescu. Aceasta are un mare potențial oferind componentele esențiale ale ambianței umane: peisaj, pământ, aer, apă
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
după Zalău și Șimleu Silvaniei. Constituie un nod feroviar important, punctul de întâlnire a căilor ferate ce vin dinspre Dej, Baia Mare și Zalău (de unde se poate merge mai departe la Sărmășag, Tășnad, Carei, Valea lui Mihai, Oradea-Mare și Budapesta). Prin apropierea acestuia trece râul Someș, marele râu din nord-vestul României, care aici își schimbă direcția de curgere de la E-V la S-N, datorită dealului piramidal numit "Piscuiul Ronei"/"Țugluiul Turbuțâi"/"Dealul lui Racoți" (maghiară: "Rákóczi-hegy"), masiv prezent pe lista națională
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
Covasna) cu baze de tratament de profil moderne. În centrul orașului poate fi găsită "Balta Dracului", denumire dată de localnici, rămășită a unei erupții vulcanice. În secolul al XVIII-lea au fost înregistrate mai multe erupții ale acesteia. În imediata apropiere a orașului se află "Valea Zânelor", zonă renumită pentru Planul Înclinat (monument tehnic unicat în Europa) și pentru priveliștea minunată. Orașul Covasna este situat la marginea sud-estică a părții inferioare a Carpaților de curbură, la o altitudine de 580 m
Covasna () [Corola-website/Science/297051_a_298380]
-
rând pe rând atât de peisajul patriarhal cât și de cel urbanistic, căci pe lângă frumusețea naturală a locurilor împrejmuitoare, trebuie amintit faptul că această așezare omenească se remarca de la primele ei începuturi ca un centru industrial. Orașul se află în apropierea paralelei 45. Este înconjurat de dealuri ca Tâlva Mare, Tâlva Mică, Colilia, Prisaca, Dealul Mare, Lup, Rol, Marila, de o înălțime mai mică, relieful înalt fiind reprezentat de Munții Aninei. Situându-se în sud-vestul țării, Oravița se bucură de influența
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
dealul Becheci sau Bicheș de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]