31,086 matches
-
de unde a fost adus și în Europa. În România gambuziile au fost aduse pentru prima oară în 1927 din Hamburg de către profesorul D. Mezincescu, apoi din Bulgaria și în 1930 din Italia. S-au populat mai multe ape din Transilvania, lacul Pantelimon de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
în Europa. În România gambuziile au fost aduse pentru prima oară în 1927 din Hamburg de către profesorul D. Mezincescu, apoi din Bulgaria și în 1930 din Italia. S-au populat mai multe ape din Transilvania, lacul Pantelimon de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
gambuziile au fost aduse pentru prima oară în 1927 din Hamburg de către profesorul D. Mezincescu, apoi din Bulgaria și în 1930 din Italia. S-au populat mai multe ape din Transilvania, lacul Pantelimon de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
în 1927 din Hamburg de către profesorul D. Mezincescu, apoi din Bulgaria și în 1930 din Italia. S-au populat mai multe ape din Transilvania, lacul Pantelimon de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
de către profesorul D. Mezincescu, apoi din Bulgaria și în 1930 din Italia. S-au populat mai multe ape din Transilvania, lacul Pantelimon de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
un organ copulator (numit gonopodiu), rezultat din transformarea înotătoarei anale și prin alungirea radiilor 3-5 ale acestei înotătoare. Este un pește carnivor și anume un larvivor, consumând în special larve de țânțari, al căror număr îl poate reduce într-un lac cu 97%. Consumă și crustacee mici (cladocere), diatomee și alte alge verzi sau albastre, icre de pește, iar, la nevoie, devine chiar canibal. Poate distruge în eleștee mici pontele și puietul celorlalți pești (crapi, etc.). Se ține la suprafața apei
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
lupte și mai mult pe "gândirea" eroului, al cărui urmaș se credea. Se dorea un film portret al ideii de unire în creația politică a lui Mihai Viteazul. Toate filmele românești erau văzute mai întâi de Nicolae Ceaușescu la Vila Lac, unde exista o sală de proiecție. Potrivit lui Ion Bucheru, filmul a fost proiectat pe la ora 19:00, urmând ca puțin înainte de 20:30 Nicolae Ceaușescu să întrerupă filmul și să vadă un meci de fotbal cu Steaua București din Cupa
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
imposibilă. Pe 25 aprilie, el a fugit din Milano, unde își avea cartierul general, și a încercat să ajungă la granița cu Elveția. El și amanta sa, , au fost capturați pe 27 aprilie de către partizanii locali din apropierea satului Dongo de pe Lacul Como. Mussolini și Petacci au fost împușcați în după-amiaza următoare, cu două zile înainte de . Cadavrele lui Mussolini și Petacci au fost duse la Milano și lăsate într-o piață suburbană, , unde o mare mulțime furioasă le-a insultat și abuzat
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
salvat de la închisoare prin raidul de la Gran Sasso de către forțele speciale germane și Hitler l-a instalat ca lider al Republicii Sociale Italiene, un stat-marionetă al Germaniei, care a funcționat în Italia de nord, cu capitala în orașul Salò din apropierea Lacului Garda. Până în 1944, „Republica de la Salò”, așa cum a ajuns să fie numită, a fost amenințată nu numai de către Aliații care înaintau dinspre sud, ci și pe plan intern de către partizanii antifasciști italieni, într-un conflict brutal, care avea să devină
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
spre nord în Elveția. În aceeași zi în care Mussolini pleca din Milano, CNLAI declara: Pe 27 aprilie 1945, Mussolini și amanta lui, , împreună cu alți lideri fasciști, mergeau într-un convoi german pe lângă satul Dongo de pe malul de nord-vest al Lacului Como. Un grup de partizani comuniști localnici în frunte cu și a atacat convoiul și l-a forțat să se oprească. Partizanii au recunoscut în convoi pe unul din liderii fasciști italieni, dar încă nu pe Mussolini, și au negociat
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Națiunilor Unite. Până la sfârșitul Primului Război Mondial, acest teritoriu a făcut parte din colonia germană Africa Orientală Germană. După izbucnirea războiului, britanicii au invadat Africa Orientală Germană, dar nu au fost capabili să învingă Armata Germană. Liderul armatelor germane din regiunea Marilor Lacuri Africane, Paul Emil von Lettow-Vorbeck, a capitulat abia când Imperiul German s-a prăbușit. După război Liga Națiunilor a oferit controlul acestei regiuni Marii Britanii care a denumit-o Tanganyika. Regatul Unit a stăpânit Tanganyika prin mandatul oferit de Liga Națiunilor
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
a rămas în Comunitatea Națiunilor Britanice. Tanganyika face parte acum din statul modern Tanzania. Numele "Tanganyika" este derivat din cuvintele swahili "tanga" („navigare”) și "nyika" („câmpie nelocuită”, „sălbăticie”). Ar putea, prin urmare, să fie înțeles ca o descriere a utilizării Lacului Tanganyika: „navigare în sălbăticie”. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsură ce exploratorii și coloniștii europeni pătrundeau tot mai adânc în interiorul continentului african pornind din Zanzibar, Tanganyika a ajuns să însemne teritoriul aflat în jurul lacului omonim
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
utilizării Lacului Tanganyika: „navigare în sălbăticie”. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsură ce exploratorii și coloniștii europeni pătrundeau tot mai adânc în interiorul continentului african pornind din Zanzibar, Tanganyika a ajuns să însemne teritoriul aflat în jurul lacului omonim. În 1885 Germania a declarat că intenționează să instituie în regiune un protectorat numit Africa Orientală Germană, sub conducerea lui Carl Peters. Atunci când sultanul din Zanzibar a obiectat, navele de război germane s-au deplasat în zonă și au
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
înfrângerea Germaniei în 1918 în Primul Război Mondial, Africa Orientală Germană a fost împărțită între puterile învingătoare în temeiul Tratatului de la Versailles. Rwanda și Burundi au fost atribuite Belgiei, micul Triunghi Kionga a fost atribuit Mozambicului Portughez, iar teritoriul din jurul lacului Tanganyika a fost plasat sub controlul britanicilor. „Tanganyika” a fost adoptat de către britanici ca nume al teritoriului administrat de ei din fosta Africă Orientală Germană. În 1927 Tanganyika a aderat la Uniunea Vamală a Kenyei și Ugandei, precum și la Uniunea
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
Are corpul musculos aproximativ ovalar, cu capetele mai înguste și este prevăzut ventral cu un disc de fixare mare oval cu numeroase excavații, dispuse pe patru rânduri. La capătul anterior, ventuza bucală are forma unei pâlnii. Cunoscut în râurile și lacurile de acumulare din bazinele mărilor Neagră, Azov, Caspică și Aral. În Europa a fost găsit în râurile din Rusia, Ucraina, Polonia, Austria, Ungaria, România, Moldova, Turcia, Germania, dar și în Iran. Este un parazit comun în intestinul ciprinidelor dulcicole, în
Aspidogaster limacoides () [Corola-website/Science/336807_a_338136]
-
Marele Sigiliu al Statelor Unite. Asociațiile pentru trasee auto au respins eliminarea numelor de drumuri. Șase întâlniri regionale au avut loc pentru a stabili detaliile—în 15 Mai pentru Vest, în 27 mai pentru valea Mississippi, în 3 iunie, pentru Marile Lacuri, în 8 iunie, pentru Sud, în 15 iunie, pentru , și 15 iunie pentru New England. Reprezentanții asociațiilor pentru trasee auto nu au putut să participe oficial la întâlniri. Cu toate acestea, ca un compromis, au putut discuta cu membrii Consiliului
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Water for Chocolate". Produs executiv de Questlove și de DJ Premier, Like Water for Chocolate, a fost albumul care i-a adus lui Common primul disc de aur din carieră, și i-a extins totodată nucleul de fani, dincolo de Marile Lacuri. În această perioadă Common îl cunoaște pe J Dilla, un producător muzical și rapper care a devenit cunoscut în anii '90 pe scena underground a hip hopului din Detroit, Michigan. Cei doi vor colabora în mai multe proiecte, printre care
Common () [Corola-website/Science/336825_a_338154]
-
comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918, după ce a fost promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
unde sunt cei mai mulți xhosa.. Mulți xhosa trăiesc în Cape Town (eKapa în xhosa), în East London (eMonti), și în Port Elizabeth (eBhayi). Xhosa sunt parte din migrația Nguni din Africa de Sud care, încet-încet, s-a mutat la sud de regiunea din jurul Marilor Lacuri, împingând triburile preexistente Khoisan de culegători-vânători din Africa de Sud. Triburile Xhosa erau bine stabilite la sosirea olandezilor la mijlocul secolului al 17-lea, și ocupau o mare parte din estul Africii de Sud din jurul Port Elizabeth până în zona locuită de vorbitorii zulu din sudul
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
Tuvanii au fost supuși ai Hanatului uigur în secolele 8 și 9. Uigurii au stabilit mai multe fortificații în Tuva ca un mijloc de a supune populația. Există planuri discutate pentru a restabili rămășițele uneia din aceste cetăți: Por-Bazhyn, pe lacul Tere-Khol în sud-estul țării. Amintirea ocupației uigure putea fi văzută până la sfârșitul secolului al 19-lea ca urmare a numelui "uiguri ondar" dat "tuvanilor ondar" care locuiesc în apropierea râului Khemchik, în sud-vest. Dominația uigură a încetat odată cu venirea kirghizilor
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
jur de 1.500 trăiesc în Tsengel Sum, regiunea Bayan-Ölgii Aimag. Alți tuvani trăiesc în Khovd Aimag și în Ubsunur. Tuvanii din China, trăiesc mai ales în Regiunea Autonomă Xinjiang , sunt incluși naționalitatea mongolă. Unii tuvani, potrivit surselor, locuiesc în jurul Lacului Kanas, în partea de nord-vest a Xinjiang din China, și nu sunt recunoscuți oficial, sunt considerați ca o parte din Oiratul mongol. Copiii din Oirat și copiii tuvani frecventează școli în care se foloseștemongol ceahară și chineza, limbi materne ale
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
direct pe domeniul Tarquinilor cu doi dintre fiii lui; cel de-al treilea, Sextus, a încercat să reia controlul Gabii, dar a fost asasinat. Romanii ajung să se confrunte cu intervenția etruscilor (Horatius Cocles) și cu Liga latină (Bătălia de la Lacul Regillus).Ura împotriva Tarquinilor era mare. Lui Collatinus i s-a cerut să demisioneze din cauza unor probleme constituționale. El a respectat cererea și a fost înlocuit de către Publius Valerius Publicola. Povestirea lui Titus livius "Ab Urbe Condita Libri" (c. 25-8
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
infanteriei. Germanii au fost lăsați să se apropie până au intrat în raza de acțiune a armelor de infanterie, după care olandezii au deschis focul cu mitraliere și mortiere. Germanii au suferit pierderi grele. Unii dintre ei au sărit în lacurile din preajmă, ca să scape de tirurile olandezilor. În timpul acestei confruntări, germanii au pierdut 20 de oameni, iar olandezii doar doi. În timpul nopții, olandezii au hotărât că este dificil să păstreze controlul asupra liniilor defensive înaintate și au hotărât să se
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
culoare cenușie. Începând cu anul 1917, pentru ținuta de campanie se introduce Casca Adrian, de model francez. Chipiul ofițeres era de tip „moale”, de campanie, confecționat din stofă verde-cenușie, de dimensiunile celui de postav negru, cu trese, având cozorocul din lac de culoarea fondului. Era prevăzut cu o singură tresă de mătase verde cenușie, circulară și verticală pentru toate gradele, având torsadă tot din mătase cenușie, cocardă și numai pentru generali, soarele cu stea ca semn distinctiv. Capela din postav de
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
a mutat din Valea Sesia la Ossola din cauza slujbei tatălui ei, dar clima era atât de nesănătoasă acolo încât un medic a sfătuit familia să trăiască undeva cu un climat mai blând, astfel încât familia s-a mutat la Pallanza, pe lacul Maggiore, unde Emma încă mai trăiește. În octombrie 1926 s-a căsătorit cu Giovanni Martinuzzi (1901-1978), iar în 1937 s-a născut singurul ei copil, care a murit la doar șase luni. Căsătoria nu a fost fericită, astfel încât, în 1938
Emma Morano () [Corola-website/Science/337246_a_338575]