3,598 matches
-
fost la biserică? INTERVENȚIE ÎN TEXT Vis, cu deplasare în timp. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT am fost la Înviere, și sara, la și jumate, templul cu globul, calvini, crucea bisericii peste Mureș, turle stil brîncovenesc alta, Aluniș/ Magyaró, te-ai îmbătat aseară? undă mă, la vagaboande? serios! Logan măsliniu în curte HR 05 COL semne formale și-au găsit receptorul, cimitir crucile, limbajul este al limbajelor, unica obiecție îl anulează de puțin, prin ce se ridică la nivelul apei stînca lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la a X-a, 14-17, din geamul liceului, și tot din Mărășești încredințarea că mi se împlinește cum am nevoie de ceva, textul de față își pierde suflul, o singură dată, că se adunaseră mai multe, și tot te-ai îmbătat, s-a supărat soția! verva putea să lipsească, ce e util nu aparține ființei, reacția ei să se disprețuiască, agentul, că sînt cine? poate să vă luați la pocneală ca să am ce scrie! tu să scrii? oficial promovezi politici demografice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să cucerească nici acest oraș, nici Leningradul. În acest moment, ele au suferit ceea ce avea să se dovedească în cele din urmă a fi un dezastru fatal. În 1941, iarna a sosit devreme. Mult prea încrezători în capacitățile lor și îmbătați de succesele de pînă atunci, liderii germani nu-și pregătiseră în mod corespunzător soldații, neținînd cont de clima Rusiei. Ei nu aveau uniforme adecvate și, mai rău, echipamentul mecanizat de care germanii depinseseră într-o mai mare măsură în trecut
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de Stalin și Molotov. Învinuirile sovieticilor acopereau un spectru larg, în care erau incluse acuzațiile părții iugoslave, organizarea politică a statului, tratamentul aplicat consilierilor sovietici și atitudinea "arogantă" a liderilor iugoslavi, "care nu suferă de modestie excesivă și sunt încă îmbătați de succesele lor, care nu sunt chiar așa de mari." Într-un paragraf extrem de jignitor tot din scrisoarea sovietică din 4 mai, pretențiile partizanilor față de comportarea lor deosebit de eroică în timpul războiului erau tratate astfel: Trebuie de asemenea să spunem că
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
murit; celălalt care a rămas, s-a născut acolo dintr-un părinte slavon (slav balcanic), el însuși preot: are soție fără copii și multe rude prin lumea aceea; a fost hirotonit de un eretic în Transilvania; e foarte ignorant; se îmbată toată ziua și nu celebrează Liturghia, citește numai câteva Evanghelii în limba slavonă, după unele cărți pe care i le-a lăsat tatăl lui; nu spovedește, dar împărtășește lumea cu ostii binecuvântate; face căsătoriile după obiceiul valahilor, înmormântează morții; nu
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
chiar râdeam, după '80 încoace. Fiind suplinitor în învățământ la țară, m-au trimis și pe mine la o fază regională cu o brigadă artistică și a trebuit să intrăm și la grupul vocal, că nu le veniseră bărbații, se îmbătaseră. Eu nu știam versurile, dar m-am descurcat. Vreau să spun că au fost șapte comune înaintea noastră și toate aveau grup vocal și toate grupurile vocale au cântau "A ruginit frunza din vii". Învățai versurile acolo. Aveau un repertoriu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
la nivel de UASCR, dacă erau vreo 150-200 de oameni. Nicu a spus: Domnule, invităm tot poporul!". Și stăteam acolo până pe la 12.00-1.00 noaptea. Eu, sincer o spun, nu l-am văzut atunci pe Nicu Ceaușescu să se îmbete, cum mai comentau unii. Bea într-adevăr whisky, foarte subțire, dar unu-două pahare, maxim. Îi plăcea când erau folkiști, umoriști, când se mai cânta o baladă, o serenadă, cântece de-ale noastre de petrecere, studențești. După care era un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
din structuri, Nicu a înnebunit. Poveștile acelea din Orizonturi roșii ale lui Pacepa sunt din perioada aceea, nu din alte perioade. De asta lucrurile sunt mai nuanțate. Ca tânăr, la douăzeci și ceva de ani, a luat mașina, s-a îmbătat, a deraiat pe Valea Prahovei, se ducea la recepții la părinți. Era o revoltă. Chestiunile acestea sunt reale, dar în contextul acela. Cică la un chef la ziua lui Ceaușescu Nicu, "șprițat", s-a dus la Bobu, care era lângă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
doare inima după cazan. Era din aramă, îl aveam de la niște țigani din Basarabia. Acum te-au prins prima dată? M-a mai prins șeful de post. Era om bun. Se așeza pe scăunel și împreună tot gustam pînă ne îmbătam amîndoi. Dar acum, de ce s-au schimbat obiceiurile? Au venit de la Darabani, granguri mari. Autobuzul sforăia și se legăna în toate felurile, iar o bună parte din fum ieșea chiar în interiorul hurdubaiei. Șoferul era interesat de discuție și, cum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adoarme imediat, dar uneori doarme și din picioare... ha, ha, ha și-l țin să nu pice... Mia, puișor, dom' primar e venit de pe drum și... L-ați văzut, acuși adoarme. Odată am fost la Revelion la Sinaia, s-a îmbătat ca purcelul și am fost singură toată noaptea... Dar n-am stat nici un dans (îmi face cu ochiul), era coadă..., așa ca să știe el (iar face cu ochiul). Mergi pe terasă? mă întreabă Gioni vădit jenat. Sigur, răspund rapid. Luăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scriu poezie. Nu sînt eu cel mai mare? Dacă zici tu... Dar tu? Tu ce zici? Păi, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi... Sigur, dar în viață, cei care sînt în viață? Sînt mai mulți foarte buni. Ce știu eu? Te-ai îmbătat, nu mai ești coerent în gîndire și nici logic. Cam așa, răspund scurt, închizîndu-mă în mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stingă odată cu el. Nevastă-sa, o fată vrednică și voinică, îi turna doar fete și iar fete. Vreo șapte la număr. De cîte ori se năștea încă o fată, Toader Limbric mergea la o mică bodeguță din sat și se îmbăta. Singur. Apoi veneam și noi, toți prietenii săi, mari pleșcari, să-l ascultăm. Dispar Limbricii... oh, asta-i voia lui Dumnezeu. Mai ai timp, dom' Toader. Șapte măi, cîte să mai fac? Eu, fără îndoială, sînt ultimul Limbric. Plîngea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nava piraților, care niciodată nu a lăsat supraviețuitori. Nu plînge nimeni, pentru că morții nu plîng. Aici, pe această terasă, în seara asta va fi sărbătoare. Se va bea fără măsură și se va împărți prada. Se va rîde, se vor îmbăta, se vor bate și uneori se vor omorî între ei. Apele astea curate au înghițit destine, speranțe și mult viitor. Dar cine îi mai plînge în afara unor muieri cu privirile înecate în depărtările oceanelor albastre? Moarte deja și ele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se străduiește să cartografieze cadre mentale, face tabloul căsuțelor dintre care progresul viitor al cunoștințelor le va umple pe unele, în timp ce altele vor rămîne goale temporar sau definitiv. Controlul experimental, testarea faptelor lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților sale. Exemplară în această privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa69 (s.n.). De altfel, trecute în basm, casa și incinta apar în aceeași proză eminesciană la fel ca în poezie, ele par a fi de pe tărâmul celălalt, dar nu cel al Zmeului, ci al lui Făt-Frumos: Făt-Frumos [...] merse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea 217. Când nu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ci un Satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un Satan mândru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, și iadul îndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în ceri, a sorbit din lumina cea mai sântă, și-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut la pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri233. Sunt surprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pătrundea raiul 306. Atmosfera însăși este aceeași: Ca cusute p-o pânzărie albastră trămurau stelele mici și albe pe cer și argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se încrețeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Fără îndoială că nu se pot relaționa în nici un chip aberațiile lui Grama cu contestările mai mult sau mai puțin docte de azi. Răzbat, însă, ici-acolo, și sonuri cunoscute, deși mai altfel formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu ne-au înjugat, însă, românii... (am relocat noi toate virgulele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
scurt și cât se poate de dur în imaginea maestrului-idol care l-a adus în teatru, deschizându-i "orizonturi noi în creația artistică." Iată alt portret al lui Maican, complet deosebit de cele creionate de Sava înainte și după cabală: "Se îmbăta la repetițiile generale", ceea ce ducea, inevitabil, la "ilogisme, violență, atitudini paranoice", "întreținea între actori și Direcție o atmosferă de false informațiuni", "a încercat o acțiune de sabotare a Teatrului, determinând pe actori să protesteze împotriva unei curbe". Acuza de "sabotare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acest fel, unii și alții care s-au aflat în preajma Corinei au discutat și comentat în fel și chip. Ba că ea, Corina, voia săraca, să plece și ea în RFG. Și de aceea s-a întristat și s-a îmbătat. Ba că în ultimul timp s-ar fi încurcat cu un inginer mai tinerel și mai frumușel din subordinea lui Bițu, Iustin Negrin căruia i-a și botezat un copil și cu care Corina ar fi fost surprinsă chiar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca asta de văr-tu. Și-ar cam trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
E și cam purie și tot se ține cu nasu’ pe sus... Știi ce? Du-te tu și Încearcă de unul singur s-o aduci Încoace. Îi spui că io am plecat, că de mine se ferește. Carol s-a Îmbătat și s-a dus la dracu’ să-l fută-n cur, și poate-o păcălești. Și nu uita când vă Întoarceți să mai luați o sticlă din asta. Și s-o pui pe ea să mai ia o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am dat În el ca-ntr-un câine, așa că mai bine că s-a nimerit să se potrivească În felu’ ăsta, vere, da’ am zis că-ți iau gâtu’ cu mâna mea, păi ia-mi-l vere dacă te-ai Îmbătat din trei halbe de bere și nu mai poți și te frige la stomac de banii ăia luați cu japca moșului, pe care l-ați omorât și v-ați căcat la capu’ lui În loc de cruce sau lumânare, cum chiar părințelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru Medeea. Doar pe ea o caut aici. Dimineață Tot preumblându-mă matinal încolo și încoace, de-a lungul țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]