3,716 matches
-
se sting de la o clipă la alta, la trandafirul din casă cum dimineața își oferă florile iar seara deja sunt terminate, la cățelușii mici și frumoși, drăgălași nevoie mare, cum cresc și devin unii răi - ca și omul - unii blânzi , îmbătrânesc și nu-i mai suportă stăpânul, și reflectezi, orice fiinta de pe fața pământului, precum omul, trec, până la urmă, în neființă. La omul bătrân situația este alta, el este conștient de naștere, de copilărie, de tinerețe și desigur dureros când chiar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tinerețe sau bătrânețe este mai puțin principiul fizic, decât cel spiritual. Din fericire bătrânețea este boala bărbaților proști și a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu piere. Este nevoie de multă înțelepciune ca să îmbătrânești fără urâțire, fără răutate și fără tristețe. Oamenii nu sunt de aceeași vârstă chiar când au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fizic, decât cel spiritual. Din fericire bătrânețea este boala bărbaților proști și a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu piere. Este nevoie de multă înțelepciune ca să îmbătrânești fără urâțire, fără răutate și fără tristețe. Oamenii nu sunt de aceeași vârstă chiar când au același număr de ani! La bătrânețe se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu piere. Este nevoie de multă înțelepciune ca să îmbătrânești fără urâțire, fără răutate și fără tristețe. Oamenii nu sunt de aceeași vârstă chiar când au același număr de ani! La bătrânețe se arată pe față caracterul și sufletul omului, așa cum se arată relieful unui deal abia iarna și nici
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fiară... În tinerețe, și bărbații și femeile rele și-au putut ascunde caracterul pentru că tinerețea are oricând și în toate o frumusețe nemăsurată. Oamenii înțelepți și nobili devin bătrânii admirabili cu care este o plăcere să te întâlnești. Prostul, când îmbătrânește, devine urât. De aceea, bătrânețea ca și oglinda, reflectă ce a fost omul pe dinăuntru toată viața... chiar și atunci când masca tinereții putea să ascundă toată urâciunea din spatele ei. Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate deveni adevărat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ascundă toată urâciunea din spatele ei. Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate deveni adevărat bătrân. După cum omul cu minte, nu poate deveni cu adevărat prost! Omul are toate anotimpurile ca și natura, și, ca un material nobil, nu îmbătrânește! El mai poate culege mierea frumuseții și dărui rodul înțelepciunii și celor tineri și celor bătrâni! Omul îmbătrânește atunci când îi îmbătrânesc pasiunile - ceea ce nu li se prea întâmplă oamenilor culți. Geniile tinere se pot număra pe degete, Milton, Beethoven, Goethe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
omul cu minte, nu poate deveni cu adevărat prost! Omul are toate anotimpurile ca și natura, și, ca un material nobil, nu îmbătrânește! El mai poate culege mierea frumuseții și dărui rodul înțelepciunii și celor tineri și celor bătrâni! Omul îmbătrânește atunci când îi îmbătrânesc pasiunile - ceea ce nu li se prea întâmplă oamenilor culți. Geniile tinere se pot număra pe degete, Milton, Beethoven, Goethe au dat dovada geniului lor, în zilele surzeniei și a orbirii, când nu mai erau deloc tineri. Din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu poate deveni cu adevărat prost! Omul are toate anotimpurile ca și natura, și, ca un material nobil, nu îmbătrânește! El mai poate culege mierea frumuseții și dărui rodul înțelepciunii și celor tineri și celor bătrâni! Omul îmbătrânește atunci când îi îmbătrânesc pasiunile - ceea ce nu li se prea întâmplă oamenilor culți. Geniile tinere se pot număra pe degete, Milton, Beethoven, Goethe au dat dovada geniului lor, în zilele surzeniei și a orbirii, când nu mai erau deloc tineri. Din când în când
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de nu știu ce să mai facă și unde să și le pună doamnele și fiicele lor, oameni de serviciu cu zecile, când tu nu-ți permiți să-ți iei un singur ajutor să-ți facă menajul sau pentru întreținerea locuinței, că îmbătrânind, te-au lăsat puterile... Privesc la acest local, unde din motive pe care le-am mai detaliat, sunt aici de 21 de ani. Acest locaș, o vilă cu o curticică frumoasă, ansamblu cu mânăstirea Schitul Darvari, clădire care a fost
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și vine cu un urcior de vin roșu, îl toarnă-n pahare și prinde-a ne îndemna deși, în starea noastră, vinul se potrivea ca nuca-n perete. Ian serviți și nu bănuiți că omul acesta al meu, de când a îmbătrânit, nu numai că s-a betejit la urechi, dar îi și oleacă, poate chiar nițel mai mult, pe cât de mintos, pe atât de cărpănos; că s-a pus dumnealui să vă facă morală, că n-aveți încă armata făcută și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gării și spuse: Doamnă, rămâneți la mașină, că noi ne ducem după bagaje. Am ieșit amândoi în stradă. Destăinuirile pe care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tăiat picioarele respirația și nu mai am mult până ce eu Însumi voi cădea. Lasă-l, Relule, i-ajunge! Ce dracu’ ai cu el? Nu lui, mie Îmi ajunge. Nu mai pot, sfinte Dumnezeule, nu mai pot, am obosit și-am Îmbătrânit și-am să mor Înainte să mă văd scăpat, am să mă târăsc pe brânci cu respirația tăiată prin țarcul și grajdul ăsta de căcat și n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu-i rău acolo. - Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții stau la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceva... Frunzele, le cădeau ca lacrimile.. „Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă, nu-i „zece”..!”, murmură el, uitându-se la ceas... poate, ca să frângă clipa de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-i acoperea... Poate, ne așteptau... Bieții de ei!.. Cât de bătrâni sunt !. se miră unul din colegi, Și tot el continuă.. Cum, oare de nu i-au tăiat ?!.. Nu, nu.. cum să-i taie !.. interveni altul. Să fie lăsați să îmbătrânească... să-i găsească moartea în picioare, atunci când le va bate ceasul și lor. Poate au și ei un destin de împlinit !.. Îi priveam și-i admiram ca pe niște ființe dragi. Omul, cu puterea lui de voință, cu mișcările libere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu tristețe în glas, un alt coleg, și, tot el continuă un șir de reflecții... ...Viața trece. Timpul și sufletul se cufundă ca un val... Anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește... Picătură cu picătură viața se scurge,.. Da, așa este !... interveni altul. Valul vieții se duce, se îndepărtează de noi, te ia cu el, ori te lasă !... Câtă dreptate au..!”, mi-am zis eu. Frunzele îngălbenite de toamnă, continuau să cadă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu rămân încremenit în același loc, fie ca bărbat, fie ca poet. Am alergat neobosit după o himeră ce m-a atras cu chemarea ei secretă. Important este să nu te oprești niciodată din căutare ca să nu ai timp să-mbătrânești și să te gândești la moarte. Cine știe dacă imediat ce ai dat colțul, părăsind incinta casei tale, nu există oricând ceva nou pe care e bine să-l descoperi. Sau chiar dacă nu reușești acest lucru, cel puțin să vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
integrativă, psihologia interculturală. înțelegînd impactul marilor prefaceri structurale care însoțesc procesul de globalizare, psihologia ca știință s-a mobilizat pentru a furniza propria expertiză în gestionarea proceselor de interconectare între teritorii identitare pînă de curînd izolate. De altfel, "Europa veche" îmbătrînește. Demografii apreciază că Europa anului 2025 va avea un deficit de 65 de milioane de angajați. O asemenea forță de muncă va trebui recrutată de undeva, așa încît, oricît de puternice ar fi temerile privitoare la "marea invazie" și oricît
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de o forță ascunsă, mă poartă din nou de-a lungul portului magnific pe Lambton Quay, cu frumoase clădiri coloniale de secol al XIX-lea, ce respiră atmosfera britanică a primilor imigranți. Privesc nostalgic talazurile oceanului ce bat neîncetat malurile Îmbătrânite de trecerea timpului și peștișorii ce se zbenguie pe coama valurilor 344 Înspumate, albatroșii imaculați ce plutesc maiestos prin aer Înainte de a invada esplanada În căutarea unor semințe, firmituri sau resturi menajere. Obosită de puzderia gândurilor și a imaginilor, revin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
trebuiau să depindă pe tânăr cu munca câmpului și cu îngrijirea animalelor. Copilul trebuia deprins din primii ani de viață cu o comportare religios-morală corespunzătoare exigențelor Legii: „Depinde de tânăr ca purtarea pe care s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6). Tot în spiritul unei bune creșteri, tatăl era de asemenea responsabil și de contractarea căsătoriilor fiilor săi (Facere 24, 4) și tot el întocmea acte de căsătorie pentru fiice. Nici educația
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
în marile studii clinice. Cele două efecte adverse care atenuează entuziasmul prescrierii dozelor mari de blocanți SRAA la vârstnici sunt hiperpotasemia și hipotensiunea ortostatică simptomatică (sincopa ortostatică poate avea efecte dezastruoase în contextul fragilității osoase). Odată cu înaintarea în vârstă, rinichiul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că își reduce dimensiunile prin modificări histopatologice de tip fibroză și atrofie tubulară (32), elemente de biologie a vârstei ce nu fac subiectul acestei prezentări. Concomitent, la două treimi din populația generală, clearance-ul de creatinină scade cu aproximativ
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Sebastian Onciul, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91936_a_92431]
-
magmă rășinoasă sau împodobite cu perle mici de sticlă. Nu știu dacă mai este posibilă astăzi o ieșire din kitsch-ul religios triumfător. În fine, ultima imagine a acestui pelerinaj. Un călugăr înalt, ciolănos, cu o barbă albă-fuior, care îl îmbătrânește pe nedrept, stă așezat pe iarbă, pe lângă gura de metrou din zona Dimitrie Cantemir - Pasajul Unirii. L-am văzut și în spatele unei tarabe, aparține unei mănăstiri din județul Râmnicu-Vâlcea. Este înconjurat de un grup de tineri și tinere, cam 15
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
greco-catolic, dar aici, la Sfânta, oricum nu mai are importanță. „Crezi că ea alege, domnule ?” Este originar dintr-un sat din Maramureșul istoric, vine de mai mulți ani la Iași, la pelerinaj, dar acesta este ultimul an de prezență. A îmbătrânit, nu mai poate, chiar nu mai poate duce în spate povara multor ore de tren. Suferă foarte mult, „femeia s-o dus acum trei ani de zile. Am șepte feciori, domnule, așa ca dumneata și mai mărișori, au luat cu toții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este informatician acolo”, spune doamna zâmbind timid. Nu prea seamănă cu tipul de pelerin cu care m-am obișnuit, nu au nimic „habotnic” sau exagerat în ei, pur și simplu sunt doi oameni care trebuie să accepte faptul că au îmbătrânit și au dreptul la noi căutări spirituale. Soțul remarcă o covrigărie în preajmă, îi este foame și se întreabă, reproduc literal, „dacă funcționează și duminică, pentru a satisface foamea pelerinilor”. Soția admiră o familie cu mulți copii, se învață de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ticăloși puși pe căpătuială pe care i-am întâlnit în alte locuri. „Înainte de 1990, pe vremea lui Ceau șescu, Dumnezeu să ne ierte pentru ce i-am făcut, venea mult mai multă lume decât acum. Dar ce să facem, au îmbătrânit satele din jur, transportul este scump, plus criza asta care nu se mai termină. Criză, criză, astea-s cuvintele pe care o să le auziți cel mai des aici la noi, la Curtea de Argeș !” Chiar în timpul discuției, mai multe femei în vârstă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]