48,029 matches
-
căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie în trecutul plăcut și neuitat al copilăriei. De la o poveste la alta, ajunse vorba și despre casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima dată. Simți acele cuvinte ca o lovitură de cuțit în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale noastre”. Încercă să-și aducă aminte când trecuse ultima dată pe la casa părinților. Cu doi ani
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bucurie, ce sentimente frumoase aveam în suflet! Eram atât de fericiți că Maica Domnului ne iubea și venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că Maica Domnului ne iubea și venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le uit: cele de Sfinții Apostoli Petru și Pavel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
totul și plecasem acasă. Când mă văzură, părinții și sora se bucurară până la lacrimi. Eu nu le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cum trebuie să faci. Când hotărâsem să plecăm cu familia în străinătate, mă gândeam să trec pe la părinți și să le cer părerea și sfatul lor. Ei primiseră liniștiți vestea. Îmi ziseră că cel mai important era că plecam toți împreună. Credeau că ne va fi mai ușor și se bucurau într-o oarecare măsură. Totuși, îmi zise tata, să nu rămânem mulți ani, să facem ce facem și să revenim acasă. Apoi, desigur, îmi amintise ca să nu uităm de Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi fost mai ușor, dar tata nu acceptase. O rugă pe sora să nu se supere, zicându-i că nicăieri nu se va simți mai bine decât la căsuța lui, acolo unde și-a trăit viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica, credința și nădejdea pe care niciodată nu le pierduse. Reușise să cultive multă dragoste și la nepoții, pe care foarte mult îi iubea. Aceștia se adunau la el acasă ca albinele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a Domnului și el, după Sfânta Liturghie, fiind invitat de fina, se dusese la ea acasă. Noi eram mulți, copii și nepoți. Când ne văzuse, începuse a plânge de bucurie. Ne întoarserăm toți la căsuța lui și petrecurăm câteva ore împreună. Ne arătă grădina, via, pomii, ne servise cu de toate din ce avea. Trebuia să plecăm. Grea a fost despărțirea. Ne binecuvântase pe toți, iar noi îi sărutarăm mâna. Rămase în poartă, rezemat în baston, privindu-ne până nu ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eu să le pot da toată dragostea și atenția mea. Era o dorință greu de realizat, ca să nu zic, imposibil de realizat. Într-o zi, niște prieteni buni, veniseră la noi în ospeție și ne propuseră să încercăm a pleca împreună la muncă în străinătate. Doar așa, ziceau ei, vom putea face rost de bani pentru o locuință și pentru cele de trebuință. Propunerea lor ne plăcu, o găsisem bună și fusesem de acord cu ei. Ne hotărâsem și începusem pregătirea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai înainte de a-și da acordul, se gândi să se sfătuie cu frații săi mai mari, care erau căsătoriți. Aceștia îl așteptau foarte mult să vină acasă, dar nu pentru că doreau cu adevărat să se întoarcă și să fie toți împreună, ci pentru a-l lăsa pe tatăl lor, care acuma le era o povară, în grija lui. Începuseră să-l înduplece cu fel de fel de promisiuni amăgitoare, numai ca să-l convingă să se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu fel de fel de promisiuni amăgitoare, numai ca să-l convingă să se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor pune toți, mână de la mână, și-l vor ajuta să-și facă o căsuță, unde să poată locui cu tatăl lor împreună. Moș Ion se gândi la tatăl lui și i se făcuse milă de el. Crezu în promisiunile fraților săi și hotărî să se întoarcă acasă. Dar, foarte repede, rămase dezamăgit. Frații uitaseră ceea ce vorbiră și de promisiunea făcută. Nu văzuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu avea nici nădejde, nici credință în Domnul, care nu te lasă atunci când îL chemi în ajutor, dacă crezi cu adevărat în El. Vecinul lor, moș Ion Dascăl, își așezase toți copiii la locul lor și, de sărbători, veneau toți împreună, copii și nepoți, umplând de bucurie sufletele lor. Cu vecina lor, nu puteau discuta, deoarece ea îi ocolea pe toți. Era stranie, lucrul acesta se observa, dar nimeni nu îndrăznea să se băge în viața și în sufletul ei. Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
locul suferinței care, numai ce dispăruse, de pe fețele și din sufletele acestor doi părinți tineri, suferință care, parcă nici nu a mai fost. Cât de mare poate deveni și cât de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. Această surpriză, Ana și Gheorghe nu au uitat-o niciodată. Mereu și-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt timp, o îndrăgise ca pe o fiică, și cu ea, Tatiana se simțea bine. Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca împreună la dansuri, filme sau alte activități. Așa îl cunoscuse și pe Iurie, care o îndrăgise de la prima vedere și pe care, cu timpul, îl îndrăgise și ea. Satul îi devenea din ce în ce mai aproape, oamenii mai dragi și, după ce se căsătorise, trăind
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
durabil, adică exprimă o acțiune care nu se termină, care nu are un capăt. Așadar, după cum Mântuitorul Iisus Hristos veșnic va fi cu apostolii Săi și cu toți cei ce împlinesc poruncile Lui; veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind împreună; după cum corbul nu s-a mai întors la corabia lui Noe, iar Micol nu a mai născut fii după moartea ei, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, în veac nu a cunoscut-o pe aceea care a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” Așa repeta de mai multe ori. Avea ochii plini cu lacrimi de bucurie, iar sufletul lui se unea cu ploaia cea curățitoare și cântau împreună. Eu trăiam sentimentele pe care le trăia el, simțeam exact ce se făcea în sufletul lui, nu știu cum, nu înțelegeam, nu aș putea explica nici acum chiar de-aș încerca s-o fac. Astăzi, cred că anume acele emoții și bucurii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chiar de-aș încerca s-o fac. Astăzi, cred că anume acele emoții și bucurii pe care le-am trăit în copilărie m-au făcut să devin prietenă bună cu ploaia. Ploaia și chipul tatei sunt de nedespărțit, sosesc mereu împreună și de fiecare dată când vin, eu trăiesc și retrăiesc adevărate clipe de bucurie. Pomii lui moș Anton Așa li se ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu dacă din întreg satul nostru ar fi fost vreo persoană care să nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau salvarea că aveau de muncă, eu, fiind cea mai mică, trebuia să mă duc. Dacă mai puteam convinge vreo vecină să mergem împreună, eram chiar fericită. Așa mă simțeam de fiecare dată când puteam să fac ceva ce l-ar fi bucurat pe tata. Tata mă aștepta până veneam, lua cana, o umplea și bea cu atâta gust apa din ea! Apoi îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se veselească. Nu se certau între ei, se înțelegeau de parcă ar fi fost toți o familie. Am fost primiți cu drag și mult suflet de toți. Îi îndrăgisem pe toți, pe fiecare în parte pentru ceva personal și pe toți împreună pentru omenia de care dădeau dovadă. Deși erau aproape toți tineri ca și noi, eu am avut multe de învățat de la ei, multe pe care nici o universitate din lume nu te învață. Era a doua universitate pe care urma să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Simțea că locul ei este acasă, lângă copii, dar nu le spunea nimic despre suferința ei. Încerca să-i încurajeze și pe ei să rabde, să fie ascultători, să învețe bine, spunându-le că timpul trece și vor fi iar împreună. Nici ea nu cunoștea situația reală de acasă. Ion simțea că nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iulie și, fiind timpul vacanțelor, au rugat-o să rămână până la sfârșitul lunii august. Au rugat-o să-i ajute să găsească altă femeie, bună și harnică ca ea și, cu două săptămâni înainte de a pleca, să vină să stea împreună, pentru a o ajuta să deprindă lucrul ei. - Desigur, cunosc femei bune, mai bune și decât mine, care au nevoie de muncă, o să fiți mulțumiți, sunt sigură, a zis Maria. Așa a și făcut. După ce s-au întors din vacanță
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]