27,730 matches
-
Oamenii cred că-i foc. Ce să le faci, dacă oamenii nu văd ce au chiar sub ochi: uite, uite cum copiii aceia care cântă intră și ies pe ușa grajdului, prin acoperiș, prin pereți, peste tot. Să-l trag înapoi pe puști, să nu i se-ntâmple ceva ! Uite-i cum se izbesc în ușa închisă! Na, c-am intrat cu ei cu tot și cu ușă cu tot ! ... Ia te uită ! O familie cu un copil ! Pentru copilul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era altceva: tare aș fi vrut să mă uit la copilul acelei femei... Dacă ea e așa frumoasă, cine știe cum o fi copilul... Și am rupt-o la fugă... Fugeam după ei, cu soarele în față, și parcă mă trăgea ceva înapoi cu fiecare pas... da' tot i-am ajuns. N-a fost nevoie să spun ceva. Ea a simțit ceva și l-a tras ușurel de haină pe bărbat. S-au oprit amândoi. Bărbatul i-a dat copilul, s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru maică-mea. Am început să urlu din toate băierile inimii: da' dacă o omoară?! Abia atunci zdrahonul s-a uitat în jos, m-a văzut, a pus mâna pe ea, a întors-o uite-așa, ca pe o frunză înapoi, și m-a arătat cu degetul... pe mine. Mama tăcu pe dată, mă înșfăcă în brațe și mă luă pe sus de acolo. Și-așa am reușit să-L văd: stătea drept în lumină, în haină de rege, cu coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pleacă mâine din Ierusalim. I-am auzit vorbind și au zis că se duc departe. Cine știe, poate se duc să-L caute pe Rege. Iar dac-or să mă prindă că m-am luat după ei și mă alungă înapoi, atâta pagubă! Rămân în sat. Mătușă-mea e acolo și înnoptez la ea, pe urmă oi mai vedea eu. Nu mă întorc acasă până nu-L văd iar pe Rege. Fiindcă nu v-am spus, dar când m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să stea uitându-se pustiu, așa, în lungul drumului, parcă ar fi așteptat pe cineva. Poate că și ea auzise ce spuneau femeile acelea, c-ar fi găsit mormântul gol; poate-L aștepta. Da' de ce numaidecât noaptea? Dacă o să vie înapoi, n-o s-o facă așa, ca un hoț sau ca o nălucă, noaptea, ci pe zi. Sau chiar o să se facă ziuă când o să apară el, dacă e să mă iau după cum strălucea coroana aceea de pe capul Lui și El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?!" șopti unchi-mio. Ce i-a mai răspuns celălalt, vecinu' Cleopa, n-am stat să aflu. Am chiuit de bucurie și am alergat afară. Și-am tot alergat, înapoi, să le spun tuturor ce văzusem. Era El! Era viu! Așa cum spusese! Îi auzeam după mine și pe ceilalți doi, dar eu trebuia să ajung primul acasă, să-i spun mamei! Bine, n-o să-i spun chiar tot: când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea, care uită de la mână până la gură... cum o să le țină minte ? Iar mie, ce mi se va lua ? Chiar așa ! Mi s-a luat mama, apoi tata, apoi era să mi se ia fratele, dar El l-a adus înapoi. L-a adus înapoi strigându-l pe nume... Tot Cuvântul Lui , iar și iar... În timp ce eu pregăteam masa, ea stătea acolo, la picioarele Lui și asculta... Poate că nu ține minte, dar știe cu inima ce-o să se întâmple. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mână până la gură... cum o să le țină minte ? Iar mie, ce mi se va lua ? Chiar așa ! Mi s-a luat mama, apoi tata, apoi era să mi se ia fratele, dar El l-a adus înapoi. L-a adus înapoi strigându-l pe nume... Tot Cuvântul Lui , iar și iar... În timp ce eu pregăteam masa, ea stătea acolo, la picioarele Lui și asculta... Poate că nu ține minte, dar știe cu inima ce-o să se întâmple. Poate de asta și tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i drept ! Mama (privindu-l pe băiat, care se uită drept la ea, "bătăios"): Of, ești ca și tatăl tău ! Nimic nu te sperie, nimic nu te împiedică ! Ei, bine, n-ai decât să prinzi picioarele timpului, să-l tragi înapoi, să-l aduci pe tata... și pe urmă om mai vedea noi ce e drept și ce nu ! (apoi, vorbind ca pentru sine) Oricum, ar fi bine să te dau la învățătură ; umblă vestea că a venit un străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare (cu capul plecat, cu adâncă părere de rău): Da, iartă-mă, te rog... (ceilalți doi copii se așează jos, rămân în picioare cei doi) Băiatul ( brusc îngrijorat, se trage puțin înapoi, cu teamă): Nu cumva ai să mori și vrei să fii iertat, ca să... știi tu, cu pedeapsa... Cel mare (hotărât și blând): Dimpotrivă, noi toți avem viața veșnică și chiar cel care moare, nu moare... Băiatul: Vai de mine : să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vrei să fugi de-acasă ! Băiatul (hotărât, încruntat, cu pumnii strânși, repezindu-se la ei amenințător): Dacă vreți să știți, eu o să prind picioarele timpului, că așa mi-a spus mama ! O să-l țin strâns, o să-l aduc pe tata înapoi și n-o să mai fim "cei necurați", nici eu, nici mama ! O să fim ca la început, ea soția, iar eu fiul Prințului ! Și n-o să mai moară nimeni, niciodată ! Nici tata și nici altcineva ! Auzi tu ?! Nimeni ! Cel mare : Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa, uitându-se la el. Tânărul se ridică, întinde brațele spre ea, o ajută să se ridice, trec în spatele candelei, ținându-se de mâini. Tânărul : Mamă, sunt eu. Am venit uite-mă, eu sunt ! Mama (își desprinde mâinile, se dă înapoi de spaimă) : Nu se poate sa fii tu... e un zeu căruia tocmai i s-a făcut milă de mine și a venit... Cum să fii tu ?! Tânărul: Un zeu ar fi luat chipul băiatului pe care-l știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mănânc. ...Ți-aduci aminte, plecasem în pădure și am stat aproape două zile la picioarele statuii lui Vishnu, cu gândul că timpul trece pe acolo și o să-l prind și dacă-l prind, îl oblig să-l aducă pe tata înapoi și totul să fie bine, să nu mai fim "cei necurați". M-a adus înapoi băiatul ăla mare și deșirat al negustorului, cu care mă băteam toată vremea... a venit cu ceilalți doi copii . Am aflat mai târziu că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
statuii lui Vishnu, cu gândul că timpul trece pe acolo și o să-l prind și dacă-l prind, îl oblig să-l aducă pe tata înapoi și totul să fie bine, să nu mai fim "cei necurați". M-a adus înapoi băiatul ăla mare și deșirat al negustorului, cu care mă băteam toată vremea... a venit cu ceilalți doi copii . Am aflat mai târziu că mă căutaseră fără încetare, toată ziua numai ca să nu mă lase-n colții animalelor din pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii! Băi! Da’ unde mă-ta te trezești? - l-a apostrofat portarul, luând-o după el. Petrică nici n-a Întors capul. Continua să meargă cu pas hotărât! Portarul alerga după el, Întorcând mereu capul Înapoi, să vadă dacă nu-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna să-l prindă de braț... ― Să nu te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca mine, care, fără altă vorbă, mi-a spus: „De aici Înainte, gura mică și pasul Întins!” Sau, cum ar spune unul de colo, din mahala: „Ciocul mic și pasul mare”. Și a pornit călcând apăsat, fără să se uite Înapoi ca să vadă dacă eu Îl urmez au ba... Și mergea omul! Nu glumea deloc! Eu gâfâiam În urma lui și Îmi spuneam În gând: „Aista Îi de la țară. Nu-i târgoveț cum nu-s eu popă!”... După un mers răzbit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sergent Toader Toaibă? - a Întrebat căpitanul. ― Întâi și Întâi, Petrică și cu mine. Pe urmă.. Pe urmă, ne mai gândim noi - a răspuns Toader. Cei din jur Își mișcau privirile Încărcate de mare curiozitate de la Petrică la tata Toader și Înapoi. ― Era pentru prima oară când Toader Îmi spunea pe numele mic. În rest, doar: sergent Staniște În sus, sergent Staniște În jos. Am rămas surprins, dar am tăcut chitic, să nu-l deochi... ― Bine, băieți. Mergeți, alegeți oamenii și pregătiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu să apreciez situația. „O luăm la picior, da’ nu toți la grămadă. Eu cu Păpădie Înainte și tu, Petrică, cu aista... cum Îi spune?” „Cu Undiță”... „La zece pași În urma noastră. Ochii să umble ca mărgica și Înainte și Înapoi. Nu slăbiți automatele din mână! S-a Înțeles? La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avut dreptate: „Numai un bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca la paradă. ― Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult timp, Însă: „Am să trag de ea numai până o simt bine Întinsă - a făcut Undiță precizarea. „Eu am să rămân aici și voi fi cu ochii În patru. În caz că ceva nu e la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din nou remorcile de tractor?” Proțapul cela de legătură nu-l puteau urni așa ușor doi oameni zdraveni. Dar cu Mișa al meu, care era de două șchioape? Cum să țină el o asemenea greutate În brațe până eu dau Înapoi ca să intre În locaș? A trebuit să inventez tot felul de pârghii și până la urmă... Am reușit... ― Vezi, Mișa, cum a sărit cuiul cela? Și ce greu a fost să-l punem la loc! Ne mai trebuie un om, că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat-o nimeni. Care dintre dumneavoastră mai este propusă pentru operație? Din rândul bolnavelor, au răspuns două femei. ― Haideți cu mine - le-a Îmbiat infirmiera... În dimineața aceea, profesorul a plecat de acasă mai devreme. Mergea agale, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Plaga arată bine. Pansați-o și pentru durere faceți-i un antialgic. Stăncuțo, ai să te simți bine și peste câteva zile vei pleca acasă. Țigăncușa nu Îndrăznea să spună nimic. Își purta doar privirea de la profesor la Gruia și Înapoi. După ce au fost văzute și celelalte paciente, s-au retras În cabinetul profesorului. ― Acum, să ne ocupăm și de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio caș și urdă - a completat Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de care se simțise întotdeauna foarte atașat, îl îndureră profund și ochii i se umeziră de lacrimi, ca în anii copilăriei fragede. Vecinul de casă al părinților săi îi dădu și o scrisoare de la Stelian și se grăbi să plece înapoi la țară, unde era nevoie de el. În acea scrisoare, pe un ton sobru și demn, tatăl său îi relata pe scurt împrejurările în care murise Elvira și îl ruga să facă o serie de cumpărături pentru înmormântare. După ce citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]