3,113 matches
-
și P-35 M ”Landâș U”, produs din anul 1961. Modernizările aduse acestuia au creat radarul ”Meci 35” pus în fabricație din anul 1971, primind ulterior denumirea de P-37. Radarul P-37 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Este un radar de avertizare timpurie. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Radarul
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual de comandă al unității de aviație. Radarul determina trei coordonate ale țintei: azimutul, distanța înclinată și altitudinea de zbor folosind ”raza V”, idee care a fost sugerată de prof. M.A. Bronci-Bruevici încă din anul 1938. Pentru recunoașterea avioanelor proprii, de către radar, s-a atașat un aparat de interogare prin radiolocație NRZ-1 (radar secundar). Aparatura
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
față de orizontală. Pe cealaltă latură îngustă s-a montat antena în plan orizontal. Trei emițătoare lucrau pe instalația de antenă orizontală, pentru descoperirea avioanelor și determinarea azimutului și distanței. Două emițătoare (din care unul în gama decimetrică) lucrau pe antena înclinată, care în combinație cu fasciculul vertical al antenei montate orizontal determina înălțimea de zbor a țintei. Pe indicatorul de înălțime ținta apărea de două ori, de la fasciculul vertical și de la cel înclinat, distanța dintre cele două semnale permitea determinarea altitudinii
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
care unul în gama decimetrică) lucrau pe antena înclinată, care în combinație cu fasciculul vertical al antenei montate orizontal determina înălțimea de zbor a țintei. Pe indicatorul de înălțime ținta apărea de două ori, de la fasciculul vertical și de la cel înclinat, distanța dintre cele două semnale permitea determinarea altitudinii aproximative de către operator. Stația a avut patru indicatori: doi de observare circulară (unul pentru șeful de tură și unul pentru operator), unul de înălțime și un indicator de observare circulară portativ. Radarul
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
și introdusă în exploatare stația de radiolocație de observare circulară (radiotelemetru) P-35, in gama undelor centimetrice, cu caracteristici energetice superioare, cu un număr mai mic de eșecuri în zona de observare, cu precizie ridicată în determinarea azimutului și distanței înclinate. Radarul P-35 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Transmiterea datelor radar către utilizatori
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]
-
P-35, in gama undelor centimetrice, cu caracteristici energetice superioare, cu un număr mai mic de eșecuri în zona de observare, cu precizie ridicată în determinarea azimutului și distanței înclinate. Radarul P-35 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel: Spre deosebire de radarul P-30 (Cristal), la radarul
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]
-
nefolosibilă, iar imaginea sălii după război era dezolantă. S-au efectuat reparații importante, iar Palatul Sporturilor a fost repus în funcțiune. Pe 29 septembrie 1956, campionul mondial la ciclism în sală Stan Ockers a căzut în mod tragic de pe pista înclinată, în timpul celui de-al 116-lea concurs ciclist găzduit de arenă. Două zile mai târziu el a decedat. Pe 19 noiembrie 1988, artistul Roy Orbison a cântat în fața publicului din Palatul Sporturilor pentru prima și singura dată piesa care i-
Palatul Sporturilor din Antwerpen () [Corola-website/Science/335791_a_337120]
-
a Klintului Baltic). O insulă cu margini abrupte a acestui escarpament, Toompea se află la circa 1,5 km nord-vest de platoul de calcar al Estoniei de Nord. Toompea este legată de acest platou printr-o creastă de calcar puțin înclinată. La est, nord și vest, Toompea este mărginită pe 1.5 km de o prăpastie de 25 m înălțime. Panta sudică a dealului este mai lină. Stratul superior al colinei constă din calcar ordovician (cu o grosime de circa 5
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
doi îngeri, susținând o frumoasă coroană, sub care se află un ecuson oval și gol - ceea ce în limbajul heraldic înseamnă principe care și-a pierdut tronul. În dreapta titlului stă așezată o persoană încoronată și îmbrăcată în hermină, cu capul ușor înclinat, ținând în mână un sceptru și având în spate un caduceu care, după părerea lui Nicolae Iorga, reprezintă Moldova. Alături, pe o coloană retezată, arde o inimă. La spatele acestei persoane păzește un soldat roman în armură și cu steag
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral, cu creste proeminente la adult. Crestele supraorbitale ale oaselor frontale absente. Creasta sagitală mare. Creasta lambdoidă prezentă. Regiune occipitală a craniului mult mărită în dimensiuni și vizibil înclinată înainte. Arcadele zigomatice sunt slab dezvoltate, subțiri, larg separate și orientate aproape orizontal. Bulele timpanice osoase de dimensiuni mici, aplatizate. Canalul infraorbital este larg și traversat de un fascicul al maseterului. Foramenele incisivilor sunt mici. Oasele lacrimale sunt absente și
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
ocupa cât mai puțin spațiu, corelativul lui a zâmbi cât mai mult, a nu întrerupe, dar a se lăsa întreruptă). Corpul este conotat sexual nu atât prin morfologie, cât prin postură. Anumite gesturi structurează clar diferența sexuală: surâsul sau capul înclinat conotează identitatea feminină, cel puțin în imaginile publicitare, ceea ce concordă cu cercetările etologilor pentru care o asemenea postură reflectă supunerea, dorința de a nu intra în luptă. De asemenea cercetări recente acreditează ideea că femeile înclină capul de două ori
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
rezistenței aerului, care este influențat de mărimea și forma corpului în cădere. În acea perioadă nu exista niciun procedeu de obținere a vidului și nici metode de măsurare cu precizie a timpului. Dar Galilei are ideea de a utiliza planul înclinat, remarcând că rostogolirea unei bile pe acesta este similară căderii, dar cu o reducere a efectului gravitației și o încetinire a mișcării, care astfel poate fi studiată mai ușor. Astfel, omul de știință renascentist a arătat că dacă accelerația de-
Cădere liberă (fizică) () [Corola-website/Science/333240_a_334569]
-
unei bile pe acesta este similară căderii, dar cu o reducere a efectului gravitației și o încetinire a mișcării, care astfel poate fi studiată mai ușor. Astfel, omul de știință renascentist a arătat că dacă accelerația de-a lungul planului înclinat este constantă, accelerația datorată gravitației trebuie să fie de asemenea constantă. Se va considera un corp care cade pe Pământ și se va neglija frecarea cu aerul. Alegându-se un sistem de referință legat de Pământ cu axa "Oy" cu
Cădere liberă (fizică) () [Corola-website/Science/333240_a_334569]
-
O pană este o unealtă triunghiulară, un plan înclinat portabil și una din cele șase mașini simple clasice. Poate fi folosită pentru a separa două obiecte sau porțiuni dintr-un obiect sau la ridicarea sau fixarea unui obiect. Funcționează prin convertirea unei forțe aplicate părții bonte în forțe perpendiculare
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
una din cele șase mașini simple clasice. Poate fi folosită pentru a separa două obiecte sau porțiuni dintr-un obiect sau la ridicarea sau fixarea unui obiect. Funcționează prin convertirea unei forțe aplicate părții bonte în forțe perpendiculare aplicate suprafețelor înclinate. Avantajul mecanic al unei pene este dat de raportul dintre lungimea pantei sale și lățimea sa. Deși o pană scurtă cu un unghi mare poate realiza o sarcină mai rapid, aceasta are nevoie de mai multă forță decât o pană
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
obiecte se numește bailag și este folosită în tâmplărie. Vârful furculițelor și a cuielor sunt deasemenea pene, deoarece despică și separă materialele în care sunt înfipte sau bătute; cuiele rămâne fixate în materiale prin acțiunea frecării. Tăișul este un plan înclinat compus care constă din două planuri înclinate plasate la un unghi ascuțit. Când partea ascuțită a unui tăiș este împinsă într-o substanță solidă sau fluidă, aceasta depășește rezistența materialului prin transferarea forței aplicate materialului înspre laturile tăișului. Primul tăiș
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
în tâmplărie. Vârful furculițelor și a cuielor sunt deasemenea pene, deoarece despică și separă materialele în care sunt înfipte sau bătute; cuiele rămâne fixate în materiale prin acțiunea frecării. Tăișul este un plan înclinat compus care constă din două planuri înclinate plasate la un unghi ascuțit. Când partea ascuțită a unui tăiș este împinsă într-o substanță solidă sau fluidă, aceasta depășește rezistența materialului prin transferarea forței aplicate materialului înspre laturile tăișului. Primul tăiș cunoscut de oameni este pana ascuțită de
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
expresie a lui Arhimede cu privire la pârghie: „Dați-mi un punct de sprijin, și vă voi ridica Pământul” () exprimă convingerea lui că nu există limită pentru amplificarea forței prin avantajul mecanic. Ulterior filozofii greci au definit cinci mașini simple (fără planul înclinat) și au reușit să calculeze aproximativ avantajul lor mecanic. De exemplu Heron din Alexandria (c. 10-70 d.Hr.) în lucrarea " Mecanica" enumeră cinci mecanisme care „pot mișca sarcina”: pârghia, troliul, scripetele, pana, și șurubul și descrie modul lor de construcție
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
denumite mașinile simple, a început să fie studiată din perspectiva a cât poate fi ridicată o sarcină și ce forță este necesară, ducând spre conceptul de lucru mecanic. În 1586 inginerul flamand Simon Stevin a definit avantajul mecanic al planului înclinat și l-a inclus în categoria mașinilor simple. Teoria dinamicii mașinilor simple a fost elaborată de savantul italian Galileo Galilei în 1600 în "Le Meccaniche" ("Mecanica"), în care a arătat și subliniat similaritățile matematice ale mașinilor. El a fost primul
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
pot fi puse în mișcare doar de forța de intrare, iar când aceasta încetează rămân nemișcate, „blocate” de frecare în orice poziție. Autoblocarea apare în special la mașinile care au mari suprafețe de alunecare între părțile în mișcare: șurubul, planul înclinat și pana: Faptul de o mașină va fi autoblocantă sau nu depinde de coeficientul de frecare și de avantajul mecanic al mașinii ideale. Dacă coeficientul de frecare este mai mare decât avantajul, mașina se va autobloca. Mașinile simple sunt exemple
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
cinematice care se folosesc la modelare sistemelor mecanice de la mașinile cu abur și până la manipulatoarele robotizate. Lagărele, care sunt punctele de sprijin ale pârghiilor și care permit rotirea roților și scripeților sunt exemple de cuple. Similar, suprafețele plane ale planului înclinat și ale penei sunt exemple de cuple de translație. Șurubul este identificat ca o cuplă elicoidală. Două manivele sau o manivelă și un balansier sunt combinate într-un mecanism patrulater plan prin legarea lor cu o bielă care conectează ieșirea
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
mașini compuse. O metodă a fost găsită de Franz Reuleaux, care a studiat peste 800 de mecanisme elementare. El a observat că pârghia, scripetele și roata sunt în principiu similare: un corp care se rotește în lagăre. La fel, planul înclinat, pana și șurubul sunt corpuri care alunecă pe suprafețe plate. Aceasta a arătat că elementele primare ale mașinilor sunt legăturile și cuplele. Pornind de la cupla de rotație, cupla de translație, camă și angrenaj, precum și legături ca barele, cablurile și curelele
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
prezintă 3 fetișoare articulare, separate prin proeminențe netede: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar și fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat. "Colul talusului" ("Collum tali") sau "colul astragalului", "colierul astragalian Farabeuf" este segmentul îngustat, înclinat medial, care unește capul talusului și corpul talusului. Are o suprafață rugoasă, cu iregularități, pentru inserții ligamentare. El prezintă 4 fețe: superioară, laterală, medială și inferioară (plantară). "Fața superioară a colului talusului" este neregulată, curbată medial, ciuruită de orificii vasculare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Șanțul (gâtul) median este îndreptat antero-posterior și mai apropiat de marginea medială decât de marginea laterală, ceea ce face ca segmentul lateral al feței să fie mai lat decât cel medial. Cele 2 povârnișuri ale scripetului, medial și lateral, sunt ușor înclinate unul spre celălalt; aceste 2 povârnișuri sunt inegale, povârnișul lateral fiind mai mare, mai lat și mai înalt decât cel medial. Marginea anterioară a suprafeței trohleare este mai lungă decât cea posterioară și este variabilă în contur: aceasta poate fi
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
o extensie posterioară a feței maleolare mediale înapoia locului de inserție a porțiunii profunde a ligamentului deltoid (adică a părții tibiotalare posterioare a ligamentului colateral medial). Fața posterioară a talusului sau fața posterioara a corpului talusului este mică, îngustă și înclinată înapoi; ea prezintă o proeminență rugoasă numită procesul posterior al talusului. Fața posterioară este foarte redusă datorită declivității trohleei talusului; ea se asemăna mai degrabă cu o margine decât cu o față adevărata. Procesul posterior al talusului ("Processus posterior tali
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]