4,849 matches
-
de însuflețire și viață... de ce? Păi așa bine, pentru că iubirea există... ea vrea să fie amîndoi și vrea ca iubirea să existe... și așa e. Dar cine e ea? A văzut-o într-un moment în care drumul lui se încurcase într-o nedumerire incertă, s-a oprit lîngă ecranul transparent și atunci a văzut-o și a știut că a găsit certitudinea... energia ei i-a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ă Se mai întâmplă. Fetele își găsesc un protector bogat și se cumințesc pentru o vreme, dar nu durează niciodată. și apoi vin aici și-mi bat la usă. 'Fraulein Keller! Fraulein Keller! M-a țipat în drum! S-a încurcat cu o dansatoare! Te rog, Fraulein Keller! Primește-mă înapoi!' Nu mai scapă de viața asta. O au în sânge. Toate s-au născut curve. ă Când ați văzut-o pe Lilia ultima dată? ă Astăzi. A venit înapoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Știu și eu, și păsările își fac cuiburile goale și nu se laudă în gura mare. Începând din ziua aceea, Cipriano Algor își întrerupse lucrul în olărie doar ca să mânânce și să doarmă. Puțina lui experiență tehnică îl făcu să încurce proporțiile de ghips și de apă în fabricarea jumătăților de mulaje, să strice tot când greși cantitățile de lut, apă și dizolvant necesare pentru un amestec echilibrat de barbotină de umplere, să toarne cu excesivă rapiditate amestecul obținut, creînd bule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor, nu e deloc ca înainte, când făceam vase aveam o normă, o rutină stabilită. E doar o chestiune de timp, spuse Marta, cu timpul mâinile și lucrurile se obișnuiesc unele cu celelalte, după aceea nici lucrurile nu se mai încurcă nici mâinile nu se mai lasă încurcate, Noaptea mă simt atât de obosit încât mă dor mâinile numai când mă gândesc că trebuie să pun ordine în acest haos, Cu toată bucuria aș fi luat eu curățenia asupra mea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care a făcut doi pași și deodată n-a mai putut merge, priviți-o cum își ține mâinile strânse la piept, Cipriano Algor a coborât din furgonetă ca și cum ar intra într-un vis, Găsit vine după el și i se încurcă printre picioare, dar nu se va întâmpla nimic rău, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm să cadă inestetic pe unul dintre personajele principale în punctul culminant al acțiunii, această îmbrățișare și acest sărut, aceste săruturi și aceste îmbrățișări, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie să se lase domesticit. Altfel, iubirea nu se poate desăvârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă să mi-o pun în pericol. Îmi vedeam de crucile pe care le ciopleam și nu mă încurcam cu nici o femeie mai mult de un ceas, cât aveam nevoie pentru igiena cărnii mele. De aceea fără să mă gândesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: „Du-te. Vine meșterul și nu țin să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-am lăsat să se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a părea fie depravat, fie sfânt. Nu, Călugărul se încăpățâna să nu renunțe la nimic, justificându-se prin vorbele Sfântului Augustin: „Iubește și fă ce vrei”. Pretindea, dealtfel, la beție, când avea curajul să fie nerușinat, că lucrurile s-au încurcat în lume după apariția lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, „Du-te și te culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-a lăsat singur. E ceață, seară? Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna că se leagă de mâini. Dacă peste un an nu mai are chef de el? Sau peste o lună? Pe când așa... Eu n-o deranjez deloc. Acum nu se mai ferește să mă trimită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. „Am început să bat și eu câmpii”, mi-am zis, întrucât mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ ce se întâmpla în jurul meu. Nimeni nu se mira că unele păreri difereau chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întrucât vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcându-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mai rău, devii un mistic al bolii și vezi în fiecare celulă sănătoasă o primejdie. Dar eram prea mulțumit și chiar mândru de priceperea mea de a trăi pe două planuri, și în vis și în realitate, ca să mă încurc cu astfel de griji. Pe Laura o evitam, cât îmi permiteau sufletul și trupul, tocmai din această pricină; mi se părea că în ochii ei zăream de fiecare dată o întrebare ironică: „Tot nu ți-ai revenit?” Când mă încolțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care n-o cunoșteam. Veneau la mine în cameră, se așezau în colțul cel mai întunecos și dacă vroiam să mă ridic în capul oaselor îmi spuneau: „Stai liniștit”. Vocea părea aceeași mereu. Mă întreba: „Cum te simți? Răspundeam încurcat: „Cum să mă simt, domnule doctor? Bine”. La care, vocea mormăia nemulțumită: „Mă rog. Ai avut febră azi?” Mă grăbeam să zic „nu”, dar vocea părea și mai nemulțumită: „Mă rog. Va trebui să-ți facem o injecție cu...” Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecându-se din șale. Și întregul timp care mi-ar fi rămas aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugându-mă să nu mai întâlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă a luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva ușuratic și de o veselie cam suspectă, un fel de strip-tease (de aceea nu Îndrăznesc să cer informații), despre care știu deja destul ca să doresc să mă Întorc acolo, plin de ațâțare. Dar degeaba, Înspre Chatham Road străzile se Încurcă. Mă deștept cu izul acestei Întâlniri ratate. Nu reușesc să mă-mpac cu gândul că nu știu ce anume am pierdut. Câteodată, sunt Într-o casă mare de țară. E spațioasă, dar eu știu că mai există o aripă, și nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare, nu-i adevărat că s-au ferfenițit de atâta citit și că mama le-a dat negustorului de vechituri. Mă Întreb cine a Încurcat coridoarele și scările, pentru că acolo aș fi vrut să-mi construiesc un buen retiro al meu, În mirosul acela de vechituri prețioase. De ce oare nu pot să visez și eu examenul de bacalaureat, ca toată lumea? 65 Era un pătrat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul de pe noptieră arată 11:30 a.m. și cineva bate la ușă. Oh, Doamne, zice Maggie, am uitat complet de Chez Soleil și Casa Viitorului. Compania a planificat un prînz pentru Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
minunată. Bărbatul dădu ochii peste cap și se îndepărtă, lăsându-l pe Ralph cu propriile gânduri. Astăzi avea o problemă pe care voia s-o lămurească. I se întâmpla ceva înspăimântător. Debutase cu pierderi sporadice de memorie. Apoi începuse să încurce lucrurile mărunte. Se ducea să ia lapte și se trezea că se întoarce cu zahăr sau voia să se-apuce de o treabă și descoperea că o făcuse deja, deși nu-și amintea câtuși de puțin s-o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea părea o dovadă de neglijență, dar să pierzi doi vădea un talent înnăscut. Capitolul 9 — Îmi pare foarte rău, tată, zise Ben strecurându-se din nou în bucătărie după ce o văzu pe Fran plecând, am impresia că ți-am încurcat planurile rău de tot. Jack Allen, încercând să nu ridice privirea de la un bol cu terci de cereale, cedă și, văzând îngrijorarea aproape paternă din ochii fiului său, nu se putu supăra pe el. Ben stătea stângaci în prag, sprijindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
singur picior, ca un cocor adolescent, tânjind să se maturizeze, dar înspăimântat, mai ales în astfel de momente, de capcanele periculoase care păreau să pândească în lumea adulților. — Nu-ți face mustrări de conștiință. Probabil că eu singur le-am încurcat. Ar fi trebuit să verific dacă ești acasă. Numai că eram cu gândul la alte lucruri. Întotdeauna atent la sentimentele fiului său, Jack încercă să vadă întâlnirea din perspectiva lui. — Și pentru tine trebuie să fi fost un șoc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
E o mulțime de mâncare în frigider. Atitudinea maică-sii o șocă pe Fran. — Pentru Dumnezeu, mamă, n-o face dinadins. Trebuie să fie ceva foarte grav. E clar că nu se simte bine. N-a făcut-o ca să-ți încurce ție planurile, știi doar. Fran simți că o năpădește un val de furie împotriva maică-sii. Phyllis îl trata întotdeauna pe Ralph ca și cum ar fi înșelat-o pe ascuns, iar acum părea că are în sfârșit dovada. — Ei bine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]