4,220 matches
-
iluminată care poate da ușor impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul, poetul ia notă de faptul că universul e departe de-a fi perfect, că suficiente aspecte ale acestuia îl pot contraria, îndurera. Printr-o prismă îndrăzneț naturalistă, ajunge a se spovedi astfel: Am furat păsări. Am vorbit urît. Am preacurvit în pușcărie,/ într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut/ cu o fată nebună. Am umblat prin locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
a avut grijă de imaginea ei până în cele mai mici detalii. Fosta soție a lui Ștefan Bănică a pășit în platoul de la TVR 1 mai emoționată ca niciodată. A purtat o rochiță sclipitoare, cu paiete și cu un decolteu foarte îndrăzneț. “Dragilor, am pășit cu emoție în acest studiou de televiziune. A fost casa mea timp de aproape un deceniu. Aici am ascultat mii de povești. Am plâns, am râs de bucuria împlinirii... am împărtășit dureri. Mi s-a potrivit mănușă
Andreea Marin, apariție răvășitoare la emisiunea pe care o prezintă by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66188_a_67513]
-
din nordul sau/și din estul Franței, unde se amestecau franceza și germana. Conform acestui obicei, apărut la început în Franța, unul dintre primele nume de persoană „transferat“ în acest mod a fost Renard, folosit pentru a denumi un animal îndrăzneț. Grație marelui succes al cărții Roman de Renard (secolul 13), termenul renard s-a impus cu sensul de „vulpe“, eliminând v. fr. goupil, moștenit din latină. Obiceiul de a da nume de persoană acestui animal există și în unele dialecte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Era superficial senzual când nu era ocupat, mai mult curios de forme și experiențe, și cu cât înainta în vârstă i se părea a descoperi la foarte multe femei, mai cu seamă tinere, un prestigiu al bărbatului matur, rece și îndrăzneț cu nepăsare. Ioanide avea un mod de a ameți pe unele femei prin excentricitatea lui volubilă, prin artifîțiile de idei și tensiunea lui spre o faptă glorioasă inedită, care-i procura succese neașteptate de el, în vreme ce nu le avea acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea ca principiu al vieții de a da mereu din coate, încît, fără a se întreba asupra intențiilor umoristice ale lui Hagienuș, înțelese că există încă o șansă. Cu adresa în mână, găsi imobilul viitorului muzeu, îi dădu târcoale, intră îndrăzneț în curte, vorbi chiar cu văduva donatoare, sub pretext a se interesa în mod special de obiecte și mobile din trecutul țării, descusu o servitoare bătrână, puse pe nevastă-sa să facă anchete printre soțiile posibililor amatori, spre a surprinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dată pe ușă afară. Aspectul nostim al chestiunii este că lucrurile nu se petreceau cu scandal vizibil. Atacul se desfășura în etape și în modul cel mai convenabil. La masă, unul din copii, cel mai mare, care era și mai îndrăzneț, făcea introducția, de pildă, în cazul recent: - Hei, tată, ești în fonduri, construiești cavouri, ia mai dă-ne și nouă ceva, morții cu morții, viii cu viii, suntem copiii dumitale în definitiv. - Zău așa, tată, îi lua vorba din gură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori naș. Al doilea scandal e acela făcut de o colegă cu care a avut relații înainte de a pleca în străinătate. Aceasta, rămasă însărcinată, a făcut zgomot, producând scrisori cu propuneri de căsătorie și cerând întreținerea măcar a copilului. Femeie îndrăzneață și de temperament vulgar, a divulgat cazul tuturor cunoscuților lui Dan Bogdan și profesorilor care urma să-l cheme la Universitate, periclitând un timp numirea sa. Soția austriacă n-a vrut în nici un chip să accepte copilul în casa sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încît are impulsul de a o transforma în dramă reală și că în general scena nu-l satisface. El conține atâta vitalitate, încît vrea să joace pe o scenă mai vastă, pe scena vieții. Un actor de talent, dacă e îndrăzneț, O, libertate! Tirania-i moartă! Fugiți și dați de veste la răspîntii! (engl.). G. Călinescu găsește în viață destule piese nescrise care să-i ofere un rol adevărat. În scurt, el e în căutarea spectacolului real. (Meditația lui Ioanide: "Dobitoc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
satisfacția sub o mască de severă modestie. Față de prințesa Hangerliu, Aurora debută cam așa, adoptând o sfială foarte bine condusă și schițând, ca din ignorare a ceremonialului just, o reverență: - Doamnă prințesă, sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca trecătorii să dea importanță cazului. Fosta Legație austriacă fiind într-un centru animat, de unde putea să fugă, Gavrilcea se hazardă în persoană. De la distanță înțelesese imposibilitatea de a pătrunde înăuntru. Poliția primise ordine îndrăznețe. Cu toate că Gavrilcea avea asupra sa cam tot ce-i trebuia în caz de fugă, se gândi să treacă pe la sediul oficial, socotind că acesta putea fi neglijat în presupunerea că tocmai acolo nu s-ar mai duce Gavrilcea. Tocmai sediul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
monumentul mai autohton, eliberat de obsesia Arcului l'Étoile de la Paris. Dacă va avea cândva răgaz, va revedea planurile. Pomponescu se entuziasmă de niște copii care se jucau cu cercul, le făcu semn cu mâna, și cum unul din ei, îndrăzneț, veni, îl întrebă cum îl cheamă. Copilul răspunse, dar la rîndu-i își îngădui și el aceeași chestiune: - Și pe tine cum te cheamă? Pomponescu se afla în mare încurcătură. Numele de familie se jena să i-l spună, de teama
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înlocuindu-l cu altele. . - Ascultă aici: "a trezit vii și legitime proteste". Așamai merge. . - Îți mulțumesc din inimă, domnule Ioanide! se prosternăHagienuș. Mă salvezi de la înec. Am să-ți fiu recunoscător toată viața. . - Ia să vedem mai departe: "școala modernă îndrăzneață,manifestată mai mult la construcția particulară, a început să treacă și în domeniul arhitecturii sacre. La noi, biserica ridicată de domnul Ioanide e prima încercare de revoluție..." Dacă scrii astea, ești un om mort. "Școala modernă îndrăzneață", asta este eufemism
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
departe: "școala modernă îndrăzneață,manifestată mai mult la construcția particulară, a început să treacă și în domeniul arhitecturii sacre. La noi, biserica ridicată de domnul Ioanide e prima încercare de revoluție..." Dacă scrii astea, ești un om mort. "Școala modernă îndrăzneață", asta este eufemism (Ioanide tăie), zi: "Direcția decadentă nesănătoasă". "Revoluție" sună encomiastic. Toți marii artiști sunt revoluționari (Ioanide șterse). Spune: "prima încercare de răsturnare a valorilor consacrate". - Toată viața te voi binecuvînta! se scânci Hagienuș. Cu toată binecuvântarea dată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supără și merse de-a dreptul la ministru. Lucrurile fură restabilite formal, cu toate acestea scandalul mai continuă. Suplinitorul, stimulat de Pomponescu, reclamă salariul prevăzut în statele de plată și pretinse a face cursuri. Veni înaintea lui Ioanide și intră îndrăzneț în sală, încît Ioanide, văzând la deschiderea ușii pe altcineva la catedră, se retrase, crezând c-a făcut o eroare. Rectorul preveni personalul școlii de a împiedica pe suplinitorul agasant să intre în localul instituției. Suplinitorul făcu un memoriu la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să cumpere, când făcuse rost de bani, alte giuvaericale, știind bine cât suferă madam Ioanide când e lipsită de găteli. Gulimănescu susținea pe fată că închiriase în mod conștient apartamentul la Deutsche Buchhandlung, știind că prin asta face un act îndrăzneț, ce putea să-i fie fatal. Acum avea tot dreptul să ceară o răsplată. De altfel, își procurase prin Fleischlein, pe preț derizoriu, un frigorifer electric spațios, importat pe numele librăriei în chestiune, precum și un aparat fotografic excepțional. Căpătase pe deasupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
modelul său mitic, un arhitect însuflețit de mărețe proiecte, imposibil de înfăptuit în lumea mercantilă, filistină. Ioanide construiește, în ciuda tuturor împotrivirilor, concurat de profesorul de beton armat Jean Pomponescu, un monument original, O bazilică prevăzută cu cupolă de sticlă, replică îndrăzneață, sarcastică, la proiectul conformist al rivalului său, "catedrala neamului". Actualizarea mitului poate fi urmărită maideparte. În legenda meșterului Manole, creația, mănăstirea Curtea de Argeș, nimicește procreația, Manole fiind nevoit să-și sacrifice soția și copilul spre a împiedica dărâmarea zidului și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
albastre și verzi. Cu siguranță că nu. Vreți să chem un doctor? Nu, nu. Presupun că tipii ăștia au făcut tot ce puteau. Craniul bărbatului nu mai amintea de moarte. Sentimentele îl îmblînziseră și acum părea o operă de artă îndrăzneț de austeră, care comemora conștiința umană. Buzele subțiri încă erau curbate într-un surîs palid. Se deschiseră și întrebară: Pe dumneata ce te-a adus aici? Lanark se gîndi la mai multe răspunsuri și se hotărî asupra celui mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă ne-ar fi făcut Dumnezeul naturii, viața naturii ni s-ar potrivi) și în faptele și cuvintele lui IIisus Hristos, o persoană despre care probabil ai citit. Are Hristos vreun loc în perspectiva ta asupra istoriei? — Da, zise Thaw îndrăzneț. îl consider primul om care a făcut o religie a egalității demnă de fiecare individ. Mă bucur că-l prezinți ca pe cineva atît de respectabil, dar e mult mai mult. El este calea, adevărul și viața. Pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrăcată într-una din rochiile acelea de mireasă lungi pînă la genunchi, la modă în anii ‘20. Tocurile o făceau să pară mai înaltă decît el. Thaw nu vedea nici o legătură între vînzătoarea veselă, plină de viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină, iar cea vioaie rotindu-se și lunecînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de-ale fostului ministru al României pe lângă Înalta Poartă, patriotecele lor protestări față cu intrigile acestor agenți, pe cari i-au alungat cu lovituri de picior, ar fi trebuit să deschiză ochii ultrapatrioților din București, cari dau încă crezare minciunilor îndrăznețe ale unui Mărgărit și raporturilor nesăbuite ale unui Pencovici. După Margaritis și alți oameni ejusdem farinae locuitorii Olimpului ar fi trebuit să se ridice în masă la apropiarea trupelor grecești, pentru a afirma naționalitatea lor română fie chiar vărsîndu-și sângele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sume de bani. Se adaogă asemenea că se așteaptă trimiterea a sume mari din București, cari vor servi să cumpere autoritățile otomane pentru ca ele să elibereze pe acest cavaler de industrie. Aflu asemenea din scrisori primite din Bitolia că acest îndrăzneț speculator călătorea prin satele locuite de greco - români, le povestea sătenilor izbânzile românilor de la Plevna și-i invita de-a alege cîte-un băiat din fiece sat și de a-l trimite la școala militară din București. Terminîndu-și studiile, acești tineri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
regale. D. Brătianu a făcut pururea paradă de vorbe, ca și cu vestitul mesaj, iar în urma unei asemenea parade vin scuzele umilite ale blondului d. Stătescu, cari restabilesc, prin adâncă și 318 {EminescuOpXIII 319} servilă umilința, echilibrul deranjat prin cuvinte îndrăznețe. Astfel, obraznici în cuvinte, Iași în acte, d-lor espun țara la umiliațiuni. Cu unica țintă de-a câștiga popularitate și de-a ajunge la putere au esploatat în mod cinic ideile, nemature sau neoportune, cari sunt în stare a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de-a ne certa pe barba lui Ștefan Vodă am face poate mai bine a ne certa pe aflarea obiceiului pământului din vremea lui, care-i asigura puterea militară formidabilă de care se bucura într-o vreme atât de depărtată îndrăznețul Domn al Moldovei. De aci am afla că munca omului de țară n-a fost nicicând robită, ci rezultatul unei tranzacțiuni în genere avantagioasă pentru el; că, chiar pământurile pe cari le avea în arendă, le - avea din neam în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bulgari, vânoși și stângaci, cu sprâncenele îmbinate și obrajii groși, roșu-vineți, li se scurgeau ochii după muntencele subțiri și măiestru încondeiate la față ca niște ouă de Paști. Nu rareori, spre ivirea zorilor, se scoteau cuțitele pentru vreo privire mai îndrăzneață, dar oamenii chibzuiți îi despărțeau pe flăcăi și-i domoleau. Badislavii se culcau apoi, pe cergi, în cîte-o tindă, dormind greu ca pământul, înfășurați în aripile lor de flutur, ocrotiți de candela care punea în părete o pată de aur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de safir și doi de rubin se-aținteau acum asupra Mariei, care râdea și-i chema sau scăpa câte un "fire-ai a dracu" când vreo pasăre îi ciugulea degetele grăsuțe, de domnișoară. Cu părul făcut permanent și cu ochii îndrăzneți, îmbrăcată în bluziță albă cu guler mic de dantelă, fără decolteu, rochie plisată până la genunchi, ciorapi grosolani de ață și pantofi pauperi, cu o gentuță ovală, stacojie, ținută la șold de o curea care-i trecea printre sâni în diagonală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]