9,974 matches
-
pregătea și plăcinte cu prune. Dar când bunicul îl striga: Dumitru! - atunci el lăsa totul în baltă, eventual păstra pulpa într-o mână, iar pâinea în cealaltă și așa alerga afară. Mă strigă bunicul, zâmbea către ceilalți și nimeni nu îndrăznea să-l rețină în asemenea momente. Uită- te, Dumitru, la acest mânzuț, cât e de frumos! Și cât de mândră e și maică sa! Bunicule îl pot mângâia? - întreba Mitică. Du-te și mângâie-l, simte că este iubit. Mitică
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
ajute părinții, adică pe bunicii mei, la muncile câmpului: Greutatea cărților noastre de vizită - ne mărturisea cu smerenie unchiu − poartă mai întâi amprenta dăruirii lor, a profesorilor noștri, de a scoate din noi oameni adevărați, și abia apoi putem să îndrăznim să amintim și de ambiția noastră, a fiecăruia în parte. Anul trecut când l-am întâlnit pe domn' profesor, ...mult îmbătrânit dar și fericit că a apucat să mă mai vadă odată, m-a invitat la ei acasă. Cum să
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
sau șoptind: ‘Eine andere Osten’ (încă unul din Răsărit). Descumpănit, am avut norocul să văd pe biroul lui o carte nouă de Friedrich Asinger privind chimizarea hidrocarburilor. Mi-am luat inima în dinți, și deși nu mai văzusem cartea, am îndrăznit să-i spun că autorul mă citează. (Într’adevăr, profesorul Asinger mă consultase înainte în probleme legate de nitrarea hidrocaburilor). Intrigat, profesorul mi-a înmânat cartea, iar eu i-am arătat cu bucurie pasaje întregi citate după mine. Atitudinea profesorului
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
spre biroul directorului): Aș vrea și eu dacă se poate... Secretara: O audiență? Muncitorul: Da, că am o belea. Hâc, pardon. Secretara: Asta e beleaua, nu? Muncitorul: Nu, asta e... hâc. Muncitorul: Ca să-mi fac curaj. Altminteri nu aș fi îndrăznit. Secretara (după ce bea din cafea): E delicioasă. Vocea secretarei: Mă enervează. Secretara: Ce vrei să-mi ceri? Muncitorul: Am auzit că se fac niște liste. Secretara: De premiere? Muncitorul: Nu, că nu sunt obișnuit cu delicatesuri din astea. Secretara: Atunci
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
șorțul cu dreapta și până să mă dezmeticesc, lua cutia din care mai ieșea puțin fum. Ca într-un vis, pășeam iarăși cu ochii închiși în urma ei. Abia la ieșirea din cimitir, când mă împiedicam de podișca pusă peste șanț, îndrăzneam să-i deschid și până acasă bodogăneam în gând pe mamaie cu morții ei. Uram gâștele și găinile țăranilor care se învecinau cu gardul cimitirului; lor nu le era frică să-și petreacă ziua printre morminte ciugulind iarba, adesea atacând
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
tot timpul grăbit și îngrijorat, de teamă că nu-și va termina printre primii treburile din câmp. Era iute la mânie cu mamaie și cu fetele lui, dar nouă, nepoților, ne tolera toate prostiile la care nici nu ar fi îndrăznit să viseze vreuna dintre fete în copilărie. Farmecul lui era cînd ne povestea fie o înâmplare, fie vreo nenorocire care dăduse peste el. Atunci eram toți fascinați. Cel mai adesea noi ne prăpădeam de râs, numai el, nedumerit sau supărat
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada ochiului. Într-un târziu m-a întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai așa cuminte? Am ridicat din umeri, ceea ce ar fi putut însemna “Eu știu ce
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
și o priveam cu ciudă pentru nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se prelingea încet printre picioarele noastre și mirate de rapiditatea scenei, nu îndrăzneam să ne ridicăm. Numai mugetul vacii ne-a trezit din starea de șoc pe mamaie iar pe mine, din cea de frică. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
importanță. Cu mîinile la spate, mă plimbam pe lângă vacă și o priveam cum mânca. M-aș fi apropiat de ei, pentru că eram curioasă să știu ce puneau la cale, de stăteau toți și îl ascultau atenți pe Marin, dar nu îndrăzneam, pentru că niciunul nu încercase să intre în vorbă cu mine. Îi cunoșteam pe toți; înainte ne jucam ”fața ascunselea” și “leapșa”, dar de data aceasta, ne ignoram reciproc. Poate pentru că eram prea bine îmbrăcată și nu credeau că eram interesată
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ca un nebun! Am luat premiul întâi. Tu ce premiu ai luat, fa, că te ține mă-ta așa îmbrăcată? Am rămas cu privirea pierdută spre el; uitasem și de rochia ruptă și de durerea din pulpă, pe care nu îndrăzneam să o frec sau să-i spun lui tataie, pentru că îmi căuta prin iarbă cealaltă sanda. -Spune-i, br, nea Gogule, că doar știi că .....! i-a spus Marin lui tataie, care nu auzea nimic sau se prefăcea că nu aude
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Se ridică acum soarele și eu stau după altele, în loc să-mi scot cartofii. Rușinat de indiferența lui tataie față de meritele lui de la școală, Marian le-a făcut semn celorlalți copii, care, intimidați de grija lui tataie față de mine, nu au îndrăznit să se apropie prea mult și se șușoteau între ei. După ce tataie i-a lămurit pe toți de necazul nostru, ca și cum îl luase vaca pe el în coarne, nu pe mine, mi-a spus: - Du-te, tataie, acasă și te
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
-ți cumpere material să-ți coasă alta! mi-a spus fericit când m-a văzut că intram așa de calmă. -Gogule, a început mamaie, după ce m-a privit cu coada ochiului, cred că are nevoie de doi poli, dacă a îndrăznit să intre singură în odaia de la drum și... Mamaie nu a mai avut timp să-și termine fraza, pentru că tataie a sărit ca ars: -Taci, Susano, cu doi poli, ce eu îi găsesc pe drum?! -Pe al doilea o să-l
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Cartuș. Gelozia mi-a piscat inima, dar m-am consolat repede pentru că îl aveam și pe tataie Gogu, căruia puțin îi păsa de Ciobănel. Pe cât era de iubit în curte Cartuș pe atât era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al lui Cartuș, iar de intrat în curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se oboseau nici măcar să latre, dacă cineva striga la poarta lor. -Nu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
adâncesc, Eu m-am rugat atât de mult Pe-alei de vis să te-ntâlnesc Dar, n-ai să afli niciodată Din ce îmi împletesc surâsul, Îl pictez pentru lumea toată Dar, fără tine, am opusul. Noaptea n-ar mai îndrăzni Să mă ferească de lumină Dac-a ta voce m-ar hrăni Cu șoapte dulci în prag de cină. Într-un izvor de diamante M-ar scălda luna cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna
CLARIFICĂRI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357182_a_358511]
-
dată când tataie mă enerva; îl vedea pe tăticu urât și mai ales îi trecuse prin minte că Maria putea să facă o fată și asta urâtă? Mamaie mă incrimina cu neamul lui tăticu din Buzău, dar niciodată nu a îndrăznit să spună că tăticu nu era frumos. Cum de îndrăznea el?! Pentru problema asta tataie era notat cu un punct negru în inima mea. -Și pe urmă? îl întrebam grăbită. -Pe urmă, continua tataie cu un aer ușurat, te-am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
și mai ales îi trecuse prin minte că Maria putea să facă o fată și asta urâtă? Mamaie mă incrimina cu neamul lui tăticu din Buzău, dar niciodată nu a îndrăznit să spună că tăticu nu era frumos. Cum de îndrăznea el?! Pentru problema asta tataie era notat cu un punct negru în inima mea. -Și pe urmă? îl întrebam grăbită. -Pe urmă, continua tataie cu un aer ușurat, te-am văzut toți și erai așa de frumoasă, că ne-am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
termini. Tataie s-a foit puțin nemulțumit de graba mea și cum elanul îi scăzuse, a reînceput povestea: -Urlai pentru că voiai să te urci pe cal. Am respirat ușurată. -Și?! Asta înseamnă că nu mă urcați?! l-am întrebat. -Cine îndrăznea să te dea jos? Mi-a răspuns mirat. Tac-tu te ținea pe cal, iar eu îl plimbam de ham și o chemam pe măicuța mea în ajutor, dar nu mă putea ajuta sărăcuța, pentru că a murit când eram mic
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pe șoptite. Tataie a făcut ochii mari și speriat m-a măsurat cu privirea. -Băi, nea Gogule, ce faci bre, nu mai auzi?! striga de zor Gheorghe. Tataie nu se dezlipea din loc. Se uita mereu la mine, fără să îndrăznească să mă întrebe dacă eram la curent cu chestia vinului. Numai vocea mamaiei l-a mișcat din loc. -Gogule, te așteaptă Gheorghe! i-a strigat ea. Și fără să-l mai aștepte pe tataie, i-a făcut semn lui Gheotghe
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-și termine fraza din cauza mamaiei, care l-a oprit nervoasă: -Gogule, nu vorbi de fată că este a noastră și pe urmă tu ești de vină. Adică, ce vrei, să țină cu tine sau cu tac-su? Tataie nu a îndrăznit să-i răspundă. S-a întors cu spatele și ca de obicei a început să sforăie. Știam că era mulțumit. Tăticu nu-i făcuse niciun reproș și luase totul în glumă. VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI II / Mihaela Arbid
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
a dat nicio importanță, numai tanti Oala, când mi-a ridicat fusta, a fluierat a pagubă. Seara i-am povestit lui tata-mare despre bătaie și de neglijența mea. Dacă el râdea cu lacrimi, eu rânjeam ca un cățel care nu îndrăznea să-și arate colții, dar care l-ar fi sfâșiat pentru lipsa lui de interes față de partea mea rușinoasă. Bătaia încasată dacă a trecut ca o glumă în curte, a fost în schimb motiv de scandal între mami și tăticu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
casă și îi spunea: -Marioara, cine nu are un câine să-și cumpere! Numai câinele te iubește și îți este devotat! Nici prietenii, nici nevasta, nici bărbatu, îi spunea tata-mare. Mami îi zâmbea și de frica lui tanti Oala, nu îndrăznea să-i răpsundă, așa că tata-mare, convins că avea dreptate, intra în casă mulțumit că își marcase punctual de vedere; cel puțin în fața ei, căci mai departe i-ar fi lipsit curajul. Capitolul XVIII ASCUNZĂTOAREA DE DUPĂ SOBĂ Dacă în clasa întâia
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
când o vizita, mă plimbam de zeci de ori cu Nuța de mâna să-l văd, fără să știu care putea să fie motivul? -Îi dă mai multă atenție lui Cornel, ne-a spus Adriana, care, fricoasă cum era, nu îndrăznea să privească spre grupul vesel. Am intrat în clasă convinse că trebuia să descoperim secretul care îl ține ape Viorel departe de “Curtea regală a Luminiței”. Pe bancă trăsese fără jenă o barieră între noi. Își punea caietele până acolo
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
ne agitam să-i facem totul pe plac. Prima cață care i-a întrat în grații a fost Tatiana, care avea cea mai frumoasă trusă de creioane colorate din toată școala. Ne uitam cu admirație la ele, dar nimeni nu îndrăznea nici măcar să le atingă! Erau cadou de la mătușa ei, din nu știu ce țară. Luminița își arata dinții albi și într-un zâmbet forțat, întindea mâna și îi cerea culoarea de care avea nevoie. Tatiana fericită îi dădea nu numai creionul cerut
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
privit spre Tatiana să văd dacă ne privea. Aceasta m-a privit speriată și fricoasă, după care și-a întors capul la fel de repede cum și-a luat și Luminița brațul de pe umerii mei. Am intrat în clasă și nu am îndrăznit să-i pun vreo întrebare, dar și ea a trecut totul sub semnul tăcerii. Numai la plecare s-a apropiat grăbită de mine și mi-a spus. -Știi unde stau? Te aștept într-o oră să vii la mine să
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
să cad pe preșul ei de la intrare. Avea o casă mare, cu multe camere, cu mobile frumoase, față de mine și de restul colegelor pe care le vizitasem. M-am așezat timid pe un scaun în bucătăria mare și emoționată, nu îndrăzneam să-mi scot paltonul. Ghetele le pusesem sub scaun, așa cum mi-a spus ea, iar căciulă cu ciucure la fel de mare ca și ea, mi-o roteam nervoasă în mână. -Dezbracă-te și pune totul pe scaun, să le ai la îndemână
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]