5,200 matches
-
repezit la mine întrebându-mă isterizați ce-am văzut, ce-am văzut, era Cristina, se aruncase, a murit, ce era? Văzusem un schelet de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aerisit, iar huruitul discret care se auzea provenea probabil de la un aparat de aer condiționat. Plutea un mirosuri subțire, de parfum de femeie și de ceva neprecizat, oricum nu mai întâlnisem în casa bunică-mii o astfel de combinație; am înghețat. După două minute am început să văd mai bine. Pe podeaua acoperită cu gresie și mochetă era o măsuță joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și rămaseră să privească în tăcere fabrica însângerată până la căderea nopții, când aceasta își pierdu caracterul senzațional și ei își amintiră cine sunt și ce trebuie să facă în continuare. Multe automate și multe pistoale se armară. Apoi respirația tuturor îngheță câteva secunde, în vreme ce fiecare își evaluă poziția și se gândi la cea mai bună alternativă pentru nimicirea opozanților. Una din opțiuni era să se unească și să distrugă fărâma de rezistență din fabrică, după care să renunțe la alianță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-alta. — Bine că nu-i trageți și o horă! mormăi Bez. Cântecul se încheie zglobiu și o voce din spatele lui Sally zise cu reproș: — Păi, mă bucur că ne distrăm cu toții. Vocea era îndeajuns de rece încât să ne înghețe zâmbetele pe față, într-un rigor mortis, dar Bez nu păru deloc impresionat. —Gata cu muzica, Lurchie. Bun, dl C, zise pe un ton vesel. Mă bucur să vă revăd. Sper că v-ați odihnit bine. Un ceai? Nu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai verifica fiecare estimare a veniturilor, remarcai eu. Toți cei din cameră, liber profesioniști până la ultimul, păliră în mod vădit la auzul teribilului cuvânt Fisc. —E, asta e și mai grav decât dacă spui Macbeth, îi murmurai lui Hugo, care înghețase și el de groază. Ce ziceai să-i fac vicarului? Numai dacă mă lași să mă uit, spuse Hugo, revenindu-și imediat. Și insist ca el să poarte tot timpul sutana. *** —Helen a zis că o să întârzie un pic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi dau seama că era vocea lui MM. Stătea în mijlocul încăperii, roșie de furie. Era o imagine înspăimântătoare: MM și pierduse de-adevăratelea cumpătul, chiar și numai temporar, și-i făcu pe cei din sală să tacă, temători, și să înghețe pe loc, asemenea unui mecanism muzical cu statuete. — Nu admit să se facă glume proaste în mijlocul unei producții pe care o pregătesc eu! strigă ea. Statuetele înțepeniră de tot în pozele în care fuseseră surprinse, rugându-se cu disperare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care talentul unui bun fotograf și al unui expert în publicitate puteau să o facă să treacă drept autentică. Nu existau femei ca aceea, care să alerge cu o asemenea tunică atunci când soarele se ascundea la Malibu, oferind o bere înghețată cu spumă, pe care o aducea de pe un iaht ancorat la distanță. Și el știa asta. „Toți“ bărbații știau și, cu toate astea, toți bărbații stăruiseră cândva asupra unei asemenea fotografii, lăsându-se convinși că acela era visul vieții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din Franța, aflându-se în convalescență, îngrijit de Odette, soția lui. De ce... ce? întrebă naiv Victor. Ion nu răspunse; probabil nici nu-l auzise. Privea neliniștit vremea prin fereastră, în timp ce pupilele lui se dilatau, iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui bol navă; înainte, veneau împreună dis-de-dimineață și
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
i-a măturat pieptul, care era la fel de gol ca și restul trupului. Hugo dormise gol întotdeauna. Mereu gata pentru acțiune, cum le explicase de-a lungul anilor, în glumă, diverselor lui iubite. Deși acum, practic devenit celibatar într-un colț înghețat de țară, Hugo începea să se întrebe la ce bun se mai chinuia. Era clar că asigurările pe care Lotti i le dăduse Laurei, și anume că partidele de sex puteau fi reluate după câteva săptămâni, nu se aplicau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
agonizant de rece. Îmbrățișându-și pieptul ca să se încălzească, Hugo s-a prăvălit afară din dormitor și a început să urce scările către etajul al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat. A înghețat mai tare decât înghețase deja din cauza stării de totală goliciune în care se găsea. Lumina din camera copilului era aprinsă. Peste pătuțul lui Theo, care era așezat într-unul din colțurile camerei, era aplecat un spate lat absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rece. Îmbrățișându-și pieptul ca să se încălzească, Hugo s-a prăvălit afară din dormitor și a început să urce scările către etajul al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat. A înghețat mai tare decât înghețase deja din cauza stării de totală goliciune în care se găsea. Lumina din camera copilului era aprinsă. Peste pătuțul lui Theo, care era așezat într-unul din colțurile camerei, era aplecat un spate lat absolut familiar. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca să se încălzească, Hugo s-a prăvălit afară din dormitor și a început să urce scările către etajul al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat. A înghețat mai tare decât înghețase deja din cauza stării de totală goliciune în care se găsea. Lumina din camera copilului era aprinsă. Peste pătuțul lui Theo, care era așezat într-unul din colțurile camerei, era aplecat un spate lat absolut familiar. În timp ce Hugo se holba, împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate astea, privindu-i pe cei doi Pinchett, și-a dat seama că aceștia nu se uitau la zâmbetul lui. Dintr-un motiv misterios, erau focalizați asupra picioarelor lui. Neil se uita în același loc. Hugo a simțit cum îi îngheață șira spinării. Oare uitase să-și curețe pantofii sau ce? Când a coborât și el privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea patruzeci și patru, era parțial acoperit cu o glugă din plastic de un albastru electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a continuat să meargă pe coridor, strălucind din cauza sentimentului de camaraderie. Chiar când să ajungă la ușa de la intrare, Rottweilerul a ieșit glonț din biroul ei. Sclipirea lui Hugo a pierit instantaneu. —Domnule Fine? Putem să vorbim puțin? Hugo a înghețat. După bomba cu tortul din ziua precedentă, nu se așteptase la o nouă întâlnire atât de curând. Ăăă... da. Sigur. Rottweilerul, a cărui haină de un roșu beligerant îi scotea în evidență roșeața ochilor, a țopăit energic până în locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plesnească timpanele și s-a repezit pe scări, în jos, pe lângă animalul șocat. În următoarele câteva secunde Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un bubuit puternic. Omul a deschis din nou și descoperit-o pe Alice cu ochii lărgiți, ciufulită și gâfâind. —Așteptați-mă, a bolborosit ea urcându-se în mașină. Theo e bine? l-a întrebat ea pe Hugo, punând o mână înghețată pe mâna lui. Ăăă... Hugo s-a uitat cu teamă la paramedic. Pe chipul larg al acestuia nu se citea nimic. Nu sunt sigur. Îl ducem la spital, a zis paramedicul. E mai bine să verificăm. Și tu cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin metode convenționale se dovedise neadecvată, Hugo îl vârâse în cadă, iar acum se străduia să șteargă trupul care protesta zgomotos. Tocmai atunci a auzit pe cineva intrând furtunos în casă. —Ești aici? a urlat o voce familiară. Hugo a înghețat. Amanda. Care, evident, se întorsese de la New York, pe neașteptate, imediat după ce aflase vestea de la Laura. Hugo sperase că faptul că era un tată bun pentru Theo avea să-i amelioreze păcatele în ochii Amandei. Dar acum, chinuindu-se cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în noaptea în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu, nuuu, opreștete, trezește-te, pentru numele lui Dumnezeu! - și încearcă să o introducă în broască... Clovnii înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase nemișcată, cu un picior ridicat în aer. Spectatorii înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos și mușcă din ea, cu poftă... 7 Când încercă să introducă cheia în broască
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de surpriză totală. Pentru câteva fracțiuni de secundă își putu imagina consternarea spectatorilor din sala de cinematograf, privirile holbate și gurile întredeschise. Înainte de a se porni sarabanda fluierăturilor, reveni în realitate. Se uită de jur împrejur și fu șocat. Oamenii înghețaseră, rămăseseră nemișcați, ca niște stane de piatră (de carne...) mașinile nu se mai mișcau, vântul încetase. Doar picăturile de ploaie cădeau nestingherite, iar Scriitorul își spuse drace, bine că nu plouă de jos în sus, atunci chiar că ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
supăr?!... Și, așa, frângându-și sufletul, o auzi, parcă, murmurând un cântec cu glas tremurat abia șoptit. ”... Mi-ampărăsit mama singură, Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârău. Si nu vedeam sfârșitul în față. îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri Oaspeții au venit să-mi vadă părinții Dar ei nu sunt acasă... Atunci, Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
O iamă cu zăpadă puțină. Timpul era frumos, aer curat și rece, cer senin, soare cu vânt înghețat. Bătrânul Iorgu sprijinit în baston, șontâcșontâc, ca în fiecare zi a venit la Vasilica la mormânt. Pe aleile cimitirului, frunzele moarte foșneau înghețate sub pașii lui. Soarele strălucea palid și vântul iute și rece mușca obrajii. În genunchi pe marginea mormântului, asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce mai rătăci pe străzile întunecate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri...” Incet... tot mai încet, murmura cântecelul de jale al mamei sale până adormea... "Prietenul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Filosofia culturii la Lucian Blaga” și o predă acestuia În martie 1947. Însă Blaga, influențat În mod malefic de scrisoarea intrigantei Olga Caba, respinge lucrarea pe nedrept. Din această pricină, relațiile dintre Lucian Blaga și Petre Hossu, excelente până atunci, Îngheață În vreme de doi ani, ca apoi, În 1949, să reintre pe făgașul vechii amiciții. Între 24 Iunie și 6 Iulie 1947 Petre Hossu și câțiva țărani din Cheud sunt Închiși În arestul Siguranței din Zalău. Sunt salvați toți de la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]