4,199 matches
-
cârciumă plătești impozit! Gore pozează În consumatorul Îmbufnat. Încrucișează brațele la piept și fredonează. Tu, Ardeal, tu Ardeal, Îți suntem oșteni, templul sfânt, templul sfânt, munții Apuseni. Ehe, bine le-a mai zis și Păunescu, orice s-ar zice. Îl Înjură mulți, da` eu Îl respect. Ce, alții nu au profitat de pe urma partidului? Au profitat! Și ia uite-i acum, se dau mari capitaliști și zboară din cont În cont cum zboară albina din floare În floare, către mult dorita polenizare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la sublim. Un mare privilegiu al omului : poate să ucidă și sătul. Natura caută noi soluții. După un nou cataclism, s-ar putea să dispărem și noi și să reapară dinozaurii. Nu cred că toate păsările cântă. Unele, probabil, ne înjură. O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai prețuită decât un zgârie-nori. Strănutați mai ușor! Balamalele planetei noastre sunt cam șubrede. Marea purificare ne așteaptă în catedrala pădurilor. Zăpada - un element din spectrul iubirii. Zdrențele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât cioburi. Prefixul pseudo se referă la numele autorului. Dar se potrivește uneori și operei. În istorie nu poți să fii decât martor, ori actor. În esență, istoria nu face decât să ierarhizeze umbrele. Misiunea istorică a opincii e să înjure vlădica. De multe ori, istoricul a fost nevoit să scrie despre un Stalin din porunca unui Hitler. Ori viceversa. Toți trepădușii istoriei se cred deschizători de drumuri. Suntem la cheremul bioritmurilor istoriei. Unele popoare își fac drum prin istorie numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Moral - nu. În politică, suverană este voluptatea distrugerii reciproce. De multe ori, decorațiile consolează orgolii. Ori chiar mediocrități. Politica ucide mai mult decât toate bolile la un loc. Rolul opoziției este să stea pe gard rezemată în coate ți să înjure puterea. Politica e prea nurlie ca să nu fie curtată de artă. Majoritatea pecinginilor planetei noastre sunt eșecuri politice. Morala încearcă să cârpească crevasele săpate de politică. Într-o pânză a lui Breughel, niște orbi îi călăuzesc pe alți orbi. Unde
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Originalitatea unora provine numai din stratul de incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre cultură. În artă, nu încap cifre ; în istorie nu este loc pentru sentimente. Transcendentul este perna cosmică a creației. Lectura nu - i poate transforma întotdeauna pe oameni. Absența ei - da. În artă, te ajută uneori și cei care te înjură. Se îmbulzesc prin edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură. Chinurile creației vin după aceea. Există o dramă a artiștilor care nu suportă nici singurătatea, nici absența ei. Arta - această formă de protecție spirituală a nefericirii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de scris mă simt ca într-un confesional. Inspirația - acest orgasm al creativității. Întotdeauna arta a fost împânzită de corturile veleitarilor. Dumnezeu a turnat în artiști nemărginiri de gând și de simțire. Ca scriitor, fă - l pe cititor să te înjure ! Altfel, nu te mai ține minte. Scrie numai când vei fi convins că, fără cartea ta, va pieri lumea. Numai creația mai poate reabilita statutul depreciat al muncii. Scrisul este o încercare de exorcizare a magmei lăuntrice. De regulă, premiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care le - au premiat. Sărăcia a manifestat întotdeauna multă tandrețe față de talente. Într-un mare artist sunt topite două elemente fundamentale : rigoarea și boema. Unde sunt cărțile care să - i determine pe oameni să - și vândă televizoarele ? Poeții contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alții. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi definitiv răpciugă. Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre porțelan. În artă încape și cârciuma și altarul. Nimeni nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înfigi la masa celor puternici, ori te aruncă în ciorbă, ori te îngurgitează ca desert. Ne guvernează doi monștri suverani : egoismul și intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă din peșteri. Ucenicii nu - și amintesc de maeștrii lor decât când îi înjură. Primele cuvinte pe care i le - a scris mamei sale au fost cele de pe cruce. De obicei, oamenii au voluptatea să scuipe un om înainte de a - i ridica o statuie. Ezitarea este pragul dintre curaj și lașitate. Disoluția familiei ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mari, mediocri și cei care fac trotuarul literaturii. Mascota haitei este ciolanul. Secretul viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două capcane ale condiției umane : deșertul și bordelul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două capcane ale condiției umane : deșertul și bordelul. Unii sunt strâmbi din naștere. Alții, din cauza aspirațiilor. Când sunt obosit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a rupt demult. Mă revărs în nemaigăsite valuri, Pline de iubire magică și Divină, Unde e eternul din mine să te vadă? Dar nemurirea ta pitică? Te doare? Țipi? Lovește-mă cât poți, Te aud în gând cum mă înjuri de Sfinți Deși te-am iubit, la fel de mult urăsc acum Această iluzie pierdută-n fum. DUȘMANUL NUMIT TIMP Văd culori aprinse și norii plutind pe un cer inundat De timp. Vise și iluzii, toate pier în Univers, Avem doar o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
osutănuștiucît", moment în care te-ai strecurat în hol, iar după aia în cameră și dai deja la buci, până ajunge el la trei și o anunță, dacă i-ai nimerit numele, sau se prinde că-i țeapă și coboară înjurînd de mama focului, nemaichemând pe nimeni la telefon niciodată, mă face să zâmbesc și să fie așteptarea mai scurtă. Ce chestie, cum de nu mi-a venit ideea asta mai devreme, că de multe ori mi-a povestit Valeria că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-i ca unui copil. De multe ori îl certa că nu-și mânca semințele, alteori îi dădea drumul prin stație în tura lui și bineînțeles că nu-l prindea până când venea Brașov să preia tura și începea ăsta să-i înjure și pe el, și pe papagal, cum că el n-o să stea toată ziua să-l suporte cum aleargă și vorbește ca prostu' unei păsări la fel de proaste ca el. Nu înțeleg ce-l futea grija pe nemernicul ăla ciufut de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuvinte. Eram epuizați, încercasem toate formulele de zgomot, toate butoanele, toate sunetele, ce mai, tot. El stătea în colțul din dreapta jos, semn că abandonase lupta cu absurdul situației, eu mai eram încă în picioare, încercînd să găsesc o ieșire. Mă înjuram în gând, cât de prost am putut să fiu și să nu încep să fac zgomot imediat, când încă mai erau spectatorii acolo. Ce-ar fi putut să-mi facă? Să mă întrebe ce caut acolo. Le-aș fi putut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu ne culcasem nici măcar de o oră, când vine peste noi o colegă a ei să o roage să-i facă un transfer la Atena cu un grup de francezi, ea fiind răcită. Vero a mea era moartă de somn. Înjura de mama focului că trebuie să lucreze tot timpul când cineva e bolnav sau nu are chef de muncă. Dar asta era situația juniorilor în toate agențiile de turism. M-am oferit să o ajut eu. Era fericită... putea să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le-a arătat de zeci de ori, insistând asupra mediilor din fiecare clasă, asupra numelui învățătoarei și ale profesorilor, asupra anilor de absolvire... După câteva ore de bătut câmpii, se-ntorcea abia ținîndu-se pe picioare în odaia lui și acolo înjura, trăgea șuturi în mobilă sau plângea în hohote, și asta noapte de noapte, tot timpul cât am stat acolo. Niciodată nu s-a dus nicăieri și nici n-a venit cineva pe la el. Dar pe-atunci nu-mi păsa de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mi se întîmplă să mai vină pe la mine câte un vechi amic, poet și el, și să-mi spună despre un alt amic, poet și el: "Fii atent, am trecut ieri pe la Casa Scriitorilor și era acolo cutare, și te-njura, și-și număra voturile. 61 Zicea că de fapt tu nici nu ești poet, că te-a umflat Manolescu ca pe broasca lui La Fontaine, dar că degeaba, nu ai substanță, nu ai nimic. Că, de fapt, tu ești un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și este absolut evident că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fredoneze. La "Junimea" el citea cu voce tare poeziile tuturor, căci avea glasul "simpatic, sonor și cadențat"10. Când recita, "el ridica totdeauna ochii cu duioșie spre podele". Folosea numeroase cuvinte germane și pronunța germanizat unele neologisme: zenzibilizare, conzervativ etc. înjura într-un singur fel: "Tu-i neamul nevoii!" Nu arăta în nici un fel a poet. Toți cei ce-l cunoșteau din scris sânt dezamăgiți când îl întîlnesc: "în general Eminescu era tăcut, gânditor... Figura lui cea plină și dulce de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
meșteșugit ca și în poezie. Cine l-a prins pe Traian 131 în dispoziție pamfletară știe asta. Dacă nu ești tu cel bălăcărit, ai șanse să înnebunești de râs. Doamne, l-am văzut înjurîndu-l pe Bogdan cum n-a fost înjurat cineva vreodată. L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care colinda în tramvai, și făcând risipă de generozitate între prieteni. Cum naiba să nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
popii din Periș". Am ciocnit și cu el, ba eu m-am și pupat cu blondul fiu de popă, ca să se descopere mai târziu, întîmplă-tor, că acesta nu era altul decât Dan Ciachir, cel care, cu câteva zile înainte, mă înjurase vârtos în "Săptămîna". Cine știe de unde-l adunase Traian. Sau, corectîndu-i în șpalt lui Madi un articol în care ea făcea o listă de poeți, s-a apucat să-i taie de pe listă pe toți cei care îi erau dușmani
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
protejez de ani de zile cum pot: nu mai citesc presa literară și nu mai apar în medii literare. Dar în ultima vreme nu mă mai pot proteja. Amicii se-nghesuie să-mi semnaleze atacurile din presă: "Vezi că te-njură unul nu știu unde"... Nu sânt paranoic. Ce mi se-ntîmplă mie se întîmplă și altora, tuturor poate. Știu că, totuși, eu sânt mai vulnerabil decât alții, pentru că sânt complet singur. Pentru că nu există nimeni care să-mi ia apărarea. Pentru că nu pot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
suportă. Care ți-a deformat, acolo, până și numele, ca să sune scatologic. Zâmbești, pentru că l-ai auzit spunîndu-i cuiva de curînd: "De fapt, cartea era foarte bună, avea chiar pagini extraordinare, dar, nu știu cum, pur și simplu a trebuit s-o înjur. 194 N-am putut altfel. Orice-ncerc să scriu despre el devine imediat înjurătură." Ce fel de critic este ăsta, te-ntrebi. Și ce fel de om? Lovinescu n-ar fi făcut niciodată una ca asta. Este și motivul pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]