4,549 matches
-
neînsuflețit era târât pe străzi, cu fața în jos, iar apoi spânzurat sau aruncat la groapa de gunoi. În plus, toate bunurile persoanei respective erau confiscate. În trecut, biserica creștină excomunica persoanele care încercaseră să se sinucidă, în timp ce sinucigașii erau înmormântați în afara cimitirelor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie, tentativa de suicid era considerată echivalentul crimei cu premeditare și putea fi pedepsită cu spânzurătoarea. În Europa secolului al XIX-lea, nu s-a mai crezut că suicidul este provocat
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
de asemenea scriitor și poet. Seria lui de poezii "Luftskibet" ( "The Airship") a fost inspirată de zborul cu balonul a colegului său fizicianul și, pentru o perioadă, magicianul Étienne-Gaspard Robert. Hans Christian Ørsted a murit în 1851 și a fost înmormântat în Cimitirul Assistens din Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
un post politic important și nici nu i se va da vreo comandă militară. Nu a mai făcut decât să ocupe postul minor de primar al Savigny-sur-Orge, un orășel de lângă Paris. Mareșalul Davout a murit în anul 1823 și este înmormântat la cimitirul Père Lachaise, în zona Avenue Masséna-Avenue Suchet, unde se odihnesc, printre alții, și mareșalii Ney, Murat, Suchet, Masséna.
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
șters sudoarea și sângele provocat de cununa de spini cu vălul ei. Cele 14 popasuri ale Drumului Crucii „De la Pretoriu locul unde Iisus a fost osândit și condamnat la moarte, până la mormântul în care Prea Sfântul Său Trup a fost înmormântat, sunt 14 locuri. Aceste locuri, în care Mântuitorul S-a oprit în acest drum, sub povara grea a Cruci și grelelor Sale suferințe, se numesc popasuri, locuri de oprire sau stațiuni. Mântuitorul este osândit la moarte Mântuitorul își ridică pe
Răstignirea lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/312328_a_313657]
-
a fost o biserică din Bocșa, Sălaj, aparținând cultului greco-catolic. În curtea bisericii au fost înmormântați Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barbulovici. Biserică a fost construită în 1750. Simion Bărnuțiu a fost înmormântat în curtea bisericii, pe 3 iunie 1864, de un sobor de 30 preoți, avându-l că celebrant principal pe vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu. Această
Biserica de lemn din Bocșa () [Corola-website/Science/312313_a_313642]
-
a fost o biserică din Bocșa, Sălaj, aparținând cultului greco-catolic. În curtea bisericii au fost înmormântați Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barbulovici. Biserică a fost construită în 1750. Simion Bărnuțiu a fost înmormântat în curtea bisericii, pe 3 iunie 1864, de un sobor de 30 preoți, avându-l că celebrant principal pe vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu. Această eră biserică în care "au slujit în calitate de preoți sau cantori din tata în fiu, Bărnuteștii", scria
Biserica de lemn din Bocșa () [Corola-website/Science/312313_a_313642]
-
altarul credinței noastre, iar în umbră bisericei au propovăduit înălțarea conștiinței noastre de neam". În ianuarie 1914, vicarului Silvaniei Alimpiu Barbulovici se retrage la fiul său Simion Barboloviciu care era preot în Bocșa, unde se stinge din viața și este înmormântat în curtea bisericii în decembrie 1914. Demersurile pentru ridicarea noii biserici au aparținut preotului local Simion Barboloviciu încă din primii ani dupa unirea Transilvaniei cu România. Astfel, la data de 29 iulie 1923 a avut loc adunarea credincioșilor din Bocșa
Biserica de lemn din Bocșa () [Corola-website/Science/312313_a_313642]
-
pe regină, dar aceasta amenințată de conjurați, a ieșit la fereastră și i-a liniștit. Rizzio a fost asasinat cu cincizecișișase de lovituri de cuțit și aruncat jos pe scări, după ce a fost despuiat de haine și bijuterii. A fost înmormântat în grabă două ore mai târziu, dar Buchanan și Daniel povestesc că mai târziu regina a poruncit ca trupul lui să fie transferat și îngropat în mormântul regilor Scoției. Această măsură lipsită de tact, a întărit convingerea că raportul dintre
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
săptămână cu opt mii de soldați și i-a gonit pe rebeli peste granițe. Fratele lui Rizzio, Joseph, a sosit în Scoția împreună cu Michel de Castelnau și a fost numit secretar în locul lui David, în 25 aprilie 1566. Rizzio este înmormântat în biserica Canongate Kirkyard la Edinburgh, la câteva sute de metri de palatul Holyrood. După scriitorul Eric Frattini, Rizzio și fratele său Joseph erau spionii Papei, înfiltrați prin ducele de Savoia la curtea Mariei Stuart, cu scopul de a combate
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
al Scoției de a fi "Solomon al Scoției", a spus "sper că nu este fiul lui David, lăutarul" făcând aluzie la posibilitatea că tatăl lui Iacob era poate David Rizzio, nu lordul Darnley. S-a spus că David a fost înmormântat la Canongate Kirkyard, ceea ce este puțin probabil, deoarece se trata de reînhumarea unui catolic într-un cimitir protestant. Istoricul protestant George Buchanan, a scris în 1581 că David Rizzio a fost înhumat inițial în afara zidurilor abației și apoi regina ar
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
1834 și 12 martie 1835. Apropiat al regelui Ludovic-Filip I, Mortier îl însoțea pe acesta la o trecere în revistă a Gărzii Naționale, pe 28 iulie 1835, moment în care a căzut victimă unui atentat cu bombă împotriva regelui. Este înmormântat la Les Invalides și numele Mortier este înscris pe Arcul de Triumf din Paris.
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
apare culegerea de proză "Furtunile" și în 1923 publică eseul "Profetul". Djubran s-a stins din viață în la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză și tuberculoză. Rămășițele sale pământești sunt trimise la Beirut, la 21 august și înmormântate în satul Bisharri, unde se născuse. Opera sa poetică a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar picturile și desenele sale se află expuse în galerii celebre din lume. Scrieri în limba arabă: Deși scrierile care l-au făcut
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
retragă de la bătălia de la Leipzig, trecând apele Elsterei Albe, pentru a nu fi prins de către armate alianței antinapoleoniene. Corpul lui Poniatowski, găsit la data de 24 octombrie a fost îmbălsămat și purtat de către camarazii săi la Varșovia. Apoi a fost înmormântat în cripta regilor polonezi sub castelul Wawel în Cracovia.
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
părul. În 22 iunie, dictează o scrisoare către papă în care cere iertarea păcatelor, iar apoi semnează testamentul înaintea soțului. Moare în 24 iunie 1519 în vârstă de treizecișinouă de ani. Lăsând familia și orașul într-un doliu profund, este înmormântată în pământ, la mănăstirea Corpus Domini, îmbrăcată în uniforma călugărițelor din al treilea ordin franciscan. Ca dealtfel tot restul familiei, de-a lungul secolelor, Lucreția a fost subiectul a numeroase calomnii și acuzații. Faima sa scandaloasă se întrerupe în timpul perioadei
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
să se oprească din pictat. Totuși, ea a prezentat optsprezece lucrări la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor. A murit pe 14 iunie 1926 la Château de Beaufresne, lângă Paris și a fost înmormântată la Le Mesnil-Théribus, în Franța. Expunând alături de impresioniști, a apreciat în primul rând desenul și compoziția. Deși nu s-a căsătorit niciodată, s-a dedicat portretizării maternității. Preocupările sale au fost ample, atât pe plan stilistic, cât și pe plan
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
a lui Filip, care era fratele mai mic al regelui Ludovic al XIV-lea. A suferit pentru că nu era frumoasă la o Curte unde frumusețea era foarte importantă, lucru care a deprimat-o. A murit în 1690 și a fost înmormântată la biserica St Denis.
Maria Anna Victoria de Bavaria () [Corola-website/Science/312837_a_314166]
-
care Ludovic le-a iubit cu adevărat, cealaltă fiind mama sa, Anna de Austria. Curtea se mută la Marly, pentru a evita răspândirea infecției, iar acolo șase zile mai târziu moare și Marele Delfin, soțul Mariei Adelaide. Cuplul a fost înmormântat împreună la bazilica Saint-Denis în 23 februarie 1712. Fiul său, Ludovic, duce de Burgundia, devine Delfin, dar și el moare trei săptămâni mai târziu, 8 martie 1712, de pojar. Singurul fiu care a supraviețuit epidemiei, viitorul Ludovic al XV-lea
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
ducesa de Orleans căreia îi încredințase educația fiului său, contele de Vermandois. Mai târziu va primi vizite de la Madame de Montespan, care dorea să ducă o viață evlavioasă și avea nevoie de sfaturi. Moare în 6 iunie 1710 și este înmormântată în cimitirul mănăstirii. Saint-Simon o descrie ca pe o sfântă și a spus :"fericit regele, dacă ar fi avut doar amante ca domnișoara de le Vallière..." Sainte-Beuve a spus că dintre cele trei amante faimoase ale regelui Ludovic al XIV
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
un scandal enorm. Șaptesprezece francezi și doi medici englezi, ambasadorul britanic și circa o sută de spectatori au observat autopsia și deși raportul oficial a declarat: "moarte din cauza "morbus holerei"(gastroenterită), mulți nu au fost de acord. Henrietta a fost înmormântată la Basilica Saint-Denis în 4 iulie, iar o altă slujbă religioasă a fost ținută în 21 iulie. Au participat la înmormântare toate autoritățile locale importante, printre care parlamentul, tribunalul, membrii coorporaților orașelor, marea nobilime precum și oameni din popor . Au fost
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
al II-lea, acestea au fost ulterior puse în Westminster Abbey, într-o urna care poartă numele de Eduard și Richard. Oasele au fost reexaminate în 1933, moment în care s-a descoperit că scheletele erau incomplete și au fost înmormântate cu oase de animale. Nu s-a dovedit niciodată că oasele au aparținut prinților. În 1789, muncitorii care efectuau reparații la Capelă St. George, Windsor, au redescoperit și accidental au spart seiful lui Eduard al IV-lea și al Elisabetei
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
fost ultimul copil supraviețuitor al regelui Ludovic al XIV-lea. A trăit cu 26 de ani mai mult decat soțul ei. Atunci când a murit mai trăiau doar doi dintre copiii săi: Charlotte Aglaé și Louis, Duce de Orléans. A fost înmormântată la biserică "Madeleine de Trainel" ("Église de la Madeleine de Tresnel") din Paris, o veche biserică benedictina.
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
pentru Coroana Franței. Diamantul avea 141 carate (28,2 g) și s-a plătit pentru el suma de 135.000 £; a fost cunoscut sub numele "Le Régent". În 1719, Filip și-a pierdut fiica favorită, Marie Louise Élisabeth; a fost înmormântată la biserica Saint Denis. Trei ani mai târziu și-a pierdut mama, de care a fost foarte apropiat. La 15 iunie 1722, Ludovic al XV-lea și curtea au părăsit Palatul Tuileries pentru Palatul Versailles unde tânărul rege voia să
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
un atac de cord. În luna mai 1950 i s-a emis mandat de arestare, iar această veste l-a afectat atât de mult încât a murit la 25 mai 1950, în condiții neelucidate pe deplin până în prezent. A fost înmormântat în Cimitirul "Eternitatea" din Iași.
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
frumusețea apusă i-a revenit în obraji. Bărbatul era țarul Petru I al Rusiei, care mai târziu a spus consilierilor săi că ea a făcut un mare serviciu regelui și națiunii. A murit în 15 aprilie 1719 și a fost înmormântată la Saint-Cyr. Bătrână, a spus ea singură un genial epitaf al vieții sale: "selon la longue expérience que j'ai accumulée maintenon que j'ai depasée les 80 printemps j'ai pu constater que la Vérité n'existe qu'en
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
promovarea și afirmarea valorilor perene ale limbii, culturii și istoriei românilor moldoveni. A participat activ la toate manifestările anticomuniste și naționale din RSS Moldovenească. Gheorghe Vodă a încetat din viață la data de 24 februarie 2007, în municipiul Chișinău, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. El a fost condus pe ultimul drum de personalități ale culturii basarabene cum sunt: Arcadie Suceveanu, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova , fostul ministru al culturii Ion Ungureanu, scriitorii Vladimir Beșleagă, Anatol Codru, Andrei Vartic, Andrei
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]