3,744 matches
-
tubul, îl ia fierbinte de-i rămân degetele pe el, îl bagă în locaș că trebuie să intre următorul. S. B.: Dar n-aveau mănuși pentru această operațiune? M. M.: Eiii, de unde? Dați-vă seama cam ce este acolo. Vara înnebunești de cald, și-atunci dai drumul la ventilator, la rotocompresor și intră aer pe toate găurile alea și de aia ieși bolnav și ieși schilodit. Iarna ți se lipește mâna de tanc. Ăia patru oameni asta fac toată ziua, instrucția
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
PC toată perioada. Pe mine m-au folosit în Baterie și de multe ori îmi era greu să ajung în PC să-l ajut la pus situații pe planșetă. Se plângea, săracul: "Băi, am câte 60 de ținte deodată! Sunt înnebunit! Mă dor ochii, mă doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la bateriile din poziții erau înnebuniți și ei, că le veneau tot felul de atenționări și alerte, umblau cu țevile pe sus după nimic. Nu era nimic, dar primeau informația că vin ținte spre București. M. M.: Așa-i. Eu am folosit dispozitivele astea. S. B.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
am folosit dispozitivele astea. S. B.: Credeți că a fost totul o utilizare de astfel de dispozitive, folosite la exerciții? Cine le-a utilizat? M. M.: Trebuie întrebat mai sus! S. B.: S-au folosit simulatoarele acelea care ne-au înnebunit. Țin minte că am intrat cu tot armamentul după planșetă, în locul acela strâmt, între perete și planșete. M. M.: Păi, a propos de artilerie și de artileriști, n-au tras rachetiștii de la Craiova și nici ei nu știu după cine
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
moment prost să vină să caute lemne în ruinele Stalingradului 1. Viața soldaților români în acest infern nu putea fi cu mult diferită de cea a soldaților germani, ba chiar mai rea. Căldura insuficientă nu făcea decât să activeze păduchii, înnebunindu-i pe soldați, din cauza mâncărimii. Dormeau câte 2, cu pătura trasă peste capete, într-o încercare disperată de a se încălzi reciproc. Rozătoarele s-au înmulțit rapid, hrănindu- se cu cai și oameni morți. În stepă, șoarecii căutau cu voracitate
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
un moment prost să vină să caute lemne în ruinele Stalingradului. Viața soldaților români în acest infern nu putea fi cu mult diferită de cea a soldaților germani, ba chiar mai rea. Căldura insuficientă nu făcea decât să activeze păduchii, înnebunindu-i pe soldați, din cauza mâncărimii. Dormeau câte 2, cu pătura trasă peste capete, într-o încercare disperată de a se încălzi reciproc. Rozătoarele s-au înmulțit rapid, hrănindu- se cu cai și oameni morți. În stepă, șoarecii căutau cu voracitate
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
cântă regulat muzica În parc și care-i place atâta lui madam Georgescu!... De aceea, cu sufletul Încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, când Își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftând: - Ah! mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!” (s.n.). Sensibilă la frumusețea naturii, madam Georgescu e cu siguranță mai impresionată de prezența tânărului locotenent Mișu, care-i o ispititoare promisiune. Petrecerea improvizată, al cărei suflet e galantul locotenent, rămâne reper afectiv pentru femeia cu viață monotonă conjugal. Nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și Ulbricht [liderul RDG, n.m.] și alții, ei spun că România stă pe bogății ca cloșca pe ouă (sic!). Ei vor ouăle și s-au gândit cum să facă și au dat o avalanșă de formule de marxism de te înnebunește, că te pun într-o predispoziție, dacă spui ceva, aici te face antimarxist (Cătănuș: 2004a, 188). Consiliul ajunsese să fie perceput în România ca un instrument prin care anumite state își transformau prioritățile și necesitățile economice în "probleme generale ale
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care a fost tratat în alte țări est-europene. Nixon nu a uitat niciodată curtoazii de acest gen. Dar principalul său motiv a fost să-i înțepe pe sovietici, sau, așa cum mi-a spus, " Până când vom termina această vizită, vor fi înnebuniți că jucăm un joc chinez" (Kissinger: 1979, 156). De asemenea, primirea care i s-a făcut lui Nixon la București a depășit fără drept de apel entuziasmul dirijat de către propagandiștii PCR. Pentru Kissinger, "era dificil dacă nu imposibil pentru orice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aflat că la vreo 30 de kilometri există o comună, Peșciana, În regiunea Odesa, și că În această localitate există o făbricuță de săpun, dar nu mai este maistru, nu mai este cine să lucreze acolo. Autoritățile autohtone românești sunt Înnebunite să pornească această făbricuță, dar nu aveau cu cine. Cel dinainte plecase la armată. Și ce-i vine În cap lui tata? Zice: „Băi, noi aici murim de foame, de tifos, de ce vrei, iar pe mine abia mă mai țin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se Întâmplase? Uite ce ne-a povestit: M-am dus la Peșciana, iar acolo m-am interesat la oameni, care mi-au spus că Într-adevăr este acolo o fabrică și cei din armata română - erau și nemți acolo - Îs Înnebuniți, că aveau nevoie de săpun și n-avea cine să-l facă. Și atunci eu m-am prezentat la un pretor român. „Să trăiți, domnule pretor, eu sunt evreu evadat din lagărul cutare; dacă vreți - Împușcați-mă, dar eu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acasă, de familie. — Cum se manifesta această schimbare ciudată? — Ne ignorau, nu se uitau la noi și erau totdeauna cu cântecele legionare pe buze. Printre care, țin minte: „Toți jidanii și țiganii ne tot sug, ne sug mereu”. Asta te Înnebunea. Te Înnebunea. Am spus: „Slavă ție, Doamne, că ne-au dat afară”. Știți, era legea aceea că evreii nu mai aveau voie să urmeze școlile de stat. Și, sincer vă spun că am fost fericită, că o astfel de atmosferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
familie. — Cum se manifesta această schimbare ciudată? — Ne ignorau, nu se uitau la noi și erau totdeauna cu cântecele legionare pe buze. Printre care, țin minte: „Toți jidanii și țiganii ne tot sug, ne sug mereu”. Asta te Înnebunea. Te Înnebunea. Am spus: „Slavă ție, Doamne, că ne-au dat afară”. Știți, era legea aceea că evreii nu mai aveau voie să urmeze școlile de stat. Și, sincer vă spun că am fost fericită, că o astfel de atmosferă pentru un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat o căldare... — N-au existat Încercări de evadare? — Nu, n-au existat. Asta este realitatea: nimeni n-a Încercat să fugă... Din eșalonul meu, nu... — Au fost oameni care au murit În timpul transportului? — Da, au fost unii care au Înnebunit În timpul transportului - eu am o cumnată care și-a pierdut mințile. Au fost care au murit, pentru că erau oameni bolnavi - până la Atachi nici nu i-au dat jos; și, vă spun, unii au Înnebunit de spaimă, de groază... — Ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Da, au fost unii care au Înnebunit În timpul transportului - eu am o cumnată care și-a pierdut mințile. Au fost care au murit, pentru că erau oameni bolnavi - până la Atachi nici nu i-au dat jos; și, vă spun, unii au Înnebunit de spaimă, de groază... — Ce se Întâmpla cu cei care se simțeau rău? Erau ajutați? — Cum să-i ajuți? Cine să-i ajute, că n-aveam nici măcar apă... — Și nu v-ați luat nici voi apă? — Nu, noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oamenii pe parcursul transportului? Mureau nu tocmai din cauza transportului - erau oameni care erau bolnavi oricum și care, În condiții grele de transport, nu rezistau. Eu am ajuns la Atachi, de exemplu, și am văzut că unul dintre medicii din Câmpulung a Înnebunit... Deci sigur că, În aceste condiții, populația reacționează În funcție de tăria ei. Trenul staționa? A staționat la Atachi - eram ținuți pe niște linii, până se elibera traseul mai departe... Ușile se deschideau? Da, se deschideau. Oamenii puteau ieși, spre exemplu, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că atunci când am ajuns seara acolo, pe câmp, nimeni n-a mai avut nici o bucățică de mâncare. Pe drum am mâncat o pâine Întreagă. Oamenii erau așa de flămânzi, că nu puteau, nu aveau cum meargă cu pâinea subsuoară - eram Înnebuniți de foame, am mâncat tot. Mai erau unii care, totuși, au mai pus În buzunar o bucățică de colț de pâine. Ăia, ca să nu ne facă rău, se Întorceau și mâncau așa, mușcând numai puțin, ca să țină mai mult. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagărul Dachau, ca și Auschwitz, era Împărțit În mai multe sectoare. Noi am fost duși În lagărul Allach. Acolo am găsit niște barăci goale, am fost cazați, mâncare n-am primit... A trecut o zi, a mai trecut una, eram Înnebuniți de foame. Pe 30, dimineața, a ieșit unul din baracă și a Început să țipe că În turn nu e nimeni: În turnurile de pază, unde erau de obicei soldați SS cu arme automate. Nu mai era nimeni. Noaptea am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
arme automate. Nu mai era nimeni. Noaptea am auzit zgomote de tunuri, de mitraliere, deci era frontul. Dimineața nemții au dispărut complet. Dar americanii Încă nu veniseră. Deci a fost o zi În care nu era nimeni. Și atunci oamenii, Înnebuniți de foame, au ieșit În căutare de mâncare. Foarte mulți au pierit În această acțiune. Care era mai bine dotat fizic a ieșit, au spart magazia SS-ului. Au găsit mâncare, conserve de carne... Eu am văzut două cazuri. Unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făcut? A adunat zăpadă, a fiert-o, a avut sare și a stat lângă fiecare dintre noi până am băut câte un pahar de apă sărată caldă, de trei ori pe zi. Sigur că foarte multe au murit: una a Înnebunit lângă mine - striga toată noaptea „America! Palestina! Ajutor!”, dar deja Înnebunise. Împreună cu fata aceea am rămas În viață. În ziua de 27 ianuarie am fost eliberați. A venit și un medic care imediat ne-a dus Într-un spital al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a stat lângă fiecare dintre noi până am băut câte un pahar de apă sărată caldă, de trei ori pe zi. Sigur că foarte multe au murit: una a Înnebunit lângă mine - striga toată noaptea „America! Palestina! Ajutor!”, dar deja Înnebunise. Împreună cu fata aceea am rămas În viață. În ziua de 27 ianuarie am fost eliberați. A venit și un medic care imediat ne-a dus Într-un spital al SS-iștilor, unde erau și aparate, un spital adevărat. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În barăci. Nu aveam voie să ieșim. Ne Închideau În barăci, seara la 5-6 ne scoteau și iarăși ne țineau acolo ore Întregi, la numărătoare. Deci era un fel de demoralizare a oamenilor. Probabil că primeam ceva calmante, ca să nu Înnebunim cu toții, dar din punct de vedere moral, vă puteți Închipui... Nu erau WC-uri, erau latrine comune... Nici nu știu câte stăteam acolo, Într-o latrină. Nu exista sentimentul acesta de pudoare, se ștersese din noi, unul lângă altul, ne era indiferent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
povestea visul ei, povestea ce nu era adevărat, că „acasă la mine erau covoare persane”... Deci visurile lor, lucruri pe care nu le-au avut În realitate. Alții s-au distrus din punct de vedere psihic. Au fost care au Înnebunit ori s-au sinucis. Lagărele erau Înconjurate cu sârmă cu electricitate. Erau unii care s-au aruncat În sârme, ca să moară, că nu mai puteau răbda. Eu am avut noroc de niște colege, să zic așa, cu care ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu știu cum am ațipit puțin, iar când mi-am revenit și am văzut, așa, multe figuri chele, m-a apucat isteria, că dacă nu-mi dădeau palme verișoara mea și prietena mea, care erau acolo cu mine, cred că aș fi Înnebunit imediat. Au trebuit să-mi dea palme ca să-mi revin. Am gândit că ăștia-s toți bărbați, știți? A doua zi am fost trecute În altă baracă, mai mare, dar n-am avut loc, așa că am stat pe jos. Știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îl trimitea la moarte. Și asta În fiecare lună. Frica era permanentă În mintea și În sufletul nostru: era distrugător, și asta În afară de condițiile grele, foametei... Și atunci nu era de mirare că unii, pe care-i bătea pe umăr, Înnebuneau În fața noastră. Era unu’, chiar din Târgu-Mureș, mai În vârstă, avea vreo 45 de ani, și când l-a lovit pe umăr a Înnebunit și s-a năpustit asupra ofițerului SS. Normal că doctorul a scos pistolul - fiecare avea pistol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]