3,216 matches
-
asemenea, fotografii subacvatice. În anii trecuți, au apărut numeroși producători de costume de înot de performanță ale căror noi modele special concepute, au condus la obținerea multor recorduri mondiale. În martie 2009, FINA a decis noi reguli pentru costumele de înotul de performanță. FINA a a autorizat de asemenea utilizarea noilor blocuri de start cu unghi înclinat la spate, denumite OSB11. Înotul sportiv se practică sub forma a patru procedee sau stiluri de bază: Stilul craul sau liber (engleză: to crawl
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
concepute, au condus la obținerea multor recorduri mondiale. În martie 2009, FINA a decis noi reguli pentru costumele de înotul de performanță. FINA a a autorizat de asemenea utilizarea noilor blocuri de start cu unghi înclinat la spate, denumite OSB11. Înotul sportiv se practică sub forma a patru procedee sau stiluri de bază: Stilul craul sau liber (engleză: to crawl - a se târâ) apare ca procedeu sportiv la sfârșitul secolului al XIX-lea când în anul 1844 la Londra, doi înotători
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
apare ca procedeu sportiv la sfârșitul secolului al XIX-lea când în anul 1844 la Londra, doi înotători indieni din America de Nord, practică un stil total neeuropean, lovind violent apa cu brațele și bătând piciorele energic în jos. Apariția tehnicii de înot craul este legată și de numele lui Harry Wickham din insula Rubiana (insulele Solomon din oceanul Pacific), și fratele acestuia, Alik în vârstă de 12 ani care în anul 1893 o demonstrează la Sydney. Johnny Weissmuller este cel care a
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de 1500 m; ștafete: 4x50 m; 4x100 m; 4x200 m; ultimul schimb în ștafetele de 4x100 m mixt, precum și ultimul procedeu în probele individuale de 200 m mixt și 400 m mixt. Este procedeul cu cea mai mare utilizare pentru înotul utilitar (salvare de la înec, aplicații militare), curse de mare fond, triatlon, traversări de cursuri de apă etc. Pentru înotul de agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorită vitezelor pe care le poate dezvolta. Procedeul spate sau craul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
ultimul procedeu în probele individuale de 200 m mixt și 400 m mixt. Este procedeul cu cea mai mare utilizare pentru înotul utilitar (salvare de la înec, aplicații militare), curse de mare fond, triatlon, traversări de cursuri de apă etc. Pentru înotul de agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorită vitezelor pe care le poate dezvolta. Procedeul spate sau craul pe spate a fost folosit încă în urmă cu câteva secole. Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Procedeul spate sau craul pe spate a fost folosit încă în urmă cu câteva secole. Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători, dar aceștia foloseau o tehnică similară brasului, cu corpul în poziția pe spate (bras-spate). Ca procedeu de înot utilitar este utilizat și în prezent. Stilul spate a fost introdus în cadrul întrecerilor de înot din programul jocurilor olimpice din 1912, de la Stockholm, de către americanul Harry Hebner care a practicat o tehnică nouă, derivată din stilul craul. În 1912 stilul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători, dar aceștia foloseau o tehnică similară brasului, cu corpul în poziția pe spate (bras-spate). Ca procedeu de înot utilitar este utilizat și în prezent. Stilul spate a fost introdus în cadrul întrecerilor de înot din programul jocurilor olimpice din 1912, de la Stockholm, de către americanul Harry Hebner care a practicat o tehnică nouă, derivată din stilul craul. În 1912 stilul spate a fost recunoscut ca probă competitivă. Probele în procedeul spate sunt cele clasice, 100
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
mixt individual sau ștafetă mixt. Acest procedeu a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului") descrie acest procedeu foarte similar brasului modern. În secolul al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului") descrie acest procedeu foarte similar brasului modern. În secolul al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului") descrie acest procedeu foarte similar brasului modern. În secolul al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Armbruster a perfecționat metoda, aducând brațele spre înainte pe deasupra apei. Deși această tehnică era dificilă, a adus îmbunătățiri majore în ceea ce privește viteza. Un an mai târziu, în 1935, Jack Sieg, un alt înotător de la Universitatea Iowa, a dezvoltat o tehnică de înot într-o parte și cu bătaia de picioare simultană asemănătoare unui pește, modificând ulterior tehnica și înotând cu fața în jos. Armbruster și Sieg au combinat aceste tehnici, dezvoltând o variantă a procedeului bras, numită bras-fluture. Pe parcursul timpului, în special
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
cu fața în jos. Armbruster și Sieg au combinat aceste tehnici, dezvoltând o variantă a procedeului bras, numită bras-fluture. Pe parcursul timpului, în special în secolul XX, tehnica brasului a suferit mai multe îmbunătățiri, în special referitoare la sporirea vitezei de înot, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii japoneze de înot. La jocurile olimpice procedeul bras se înoată în probele de 100 și 200 m.; este al treilea procedeu în probele de mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
tehnici, dezvoltând o variantă a procedeului bras, numită bras-fluture. Pe parcursul timpului, în special în secolul XX, tehnica brasului a suferit mai multe îmbunătățiri, în special referitoare la sporirea vitezei de înot, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii japoneze de înot. La jocurile olimpice procedeul bras se înoată în probele de 100 și 200 m.; este al treilea procedeu în probele de mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
mixt individual și al doilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în proba de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat pentru înotul de agrement și deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai nou dintre procedeele sportive de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
ștafeta de 4x100 m mixt. La campionatele mondiale se înoată și în proba de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat pentru înotul de agrement și deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai nou dintre procedeele sportive de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. Inventatorul procedeului este
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de 4x50 m mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat pentru înotul de agrement și deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai nou dintre procedeele sportive de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. Inventatorul procedeului este considerat înotătorul german Erich Rademacher în anul 1926, care înotând bras cu picioarele, executa mișcările de fluture din
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
masculin. La Jocurile Olimpice de vară, se concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
concurează în doar 13 din cele 17 probe, iar întrecerile olimpice au loc în așa zisele "bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon (înot 1.500 m). La Jocurile Olimpice
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
bazinele olimpice", care au lungimea de exact . Probele competiționale clasice (olimpice) se organizează în cele patru procedee de înot: Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon (înot 1.500 m). La Jocurile Olimpice, Campionate mondiale și Cupe Mondiale, FINA desemnează următorul minim de oficiali: - 1 arbitru general - 4 arbitrii
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Probe de ștafetă: Competițiile de înot, altele decât cele olimpice, organizează întreceri în bazin scurt, de 25 m. În programul Jocurilor Olimpice, înotul figurează ca probă de concurs la alte două ramuri sportive, pentatlon modern (înot liber 200 m) și triatlon (înot 1.500 m). La Jocurile Olimpice, Campionate mondiale și Cupe Mondiale, FINA desemnează următorul minim de oficiali: - 1 arbitru general - 4 arbitrii de parcurs - 2 starteri - 2 inspectori șefi de întoarceri, (la fiecare capăt al bazinului) - 1 inspector de întoarceri - 1
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
1 arbitru general - 4 arbitrii de parcurs - 2 starteri - 2 inspectori șefi de întoarceri, (la fiecare capăt al bazinului) - 1 inspector de întoarceri - 1 secretar șef - 2 arbitrii de țarc - 1 mânuitor frânghie, pentru start greșit - 1 crainic Bazinele pentru înot competițional pot fi exterioare (descoperite), folosite în anotimpurile călduroase, sau acoperite, aceastea având posibilitatea de utilizare atâ vara cât și iarna. Recordurile mondiale, europene și naționale se pot stabili numai în bazine construite în conformitate cu regulamentele internaționale de înot. În anul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]