3,493 matches
-
-o pe „marea cea sfânt)”. Poseidon, v)zându-l, agit) apele cu tridentul s)u, provocând o furtun) Îngrozitoare; Ino, cea cu glezne subțiri, vine În ajutorul lui Ulise, care este disperat, dându-i v)lul ei și spunându-i s) Înoate prin furtun). Ce poate fi mai frumos, măi emoționant decât aceasta - Ulise rugându-se epuizat zeului apelor, care sl)bește curenții și Îl las) s) ajung) la mal. Și astfel, Ulise ajunge la mal, cu palmele sfâșiate. Respir) din nou
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nămete, dar nehotărându-se care dintre picioarele din spate să-l ridice din zăpadă, ne-a zărit Între timp și imediat ni s-a alăturat Într-un galop vesel. Toți trei am urmat o cărare foarte ușoară și după ce am Înotat prin troiene mai mari, am ajuns la drumul ce ducea În sat. Între timp soarele apusese. Întunericul se lăsă ciudat de repede. Fratele meu declară că Îi e frig și a obosit, dar eu l-am mânat mai departe și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul bulevardului Nevski, unde lumini estompate Înotau În amurgul care se lăsa, m-am gândit la Browning-ul negru și greu pe care tata Îl ținea În sertarul de sus, din dreapta, al biroului. Cunoșteam acel pistol la fel de bine ca pe toate celelalte obiecte aflate mai la vedere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie nu-mi spuneau nimic, dar el le deosebea uniformele, așa cum eu deosebeam diverși fluturi. Nu juca nici un joc cu mingea, nu era În stare să arunce o piatră ca lumea, nu știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aeroportul din Montreal, ci în... pădurea de lângă Gruiu, în vara lui 1963, când, până să intru în concediu, la începutul lui august, rămăsesem „în activitate” în comuna în care din ianuarie același an lucram ca profesor. După-amiezile mă duceam să înot „la seră”, punct de pe malul lacului Snagov până la care, din sat, erau vreo 2-3 kilometri. Drumul trecea, mai întâi, printr-un lan de porumb, apoi intra într-o pădure, în mijlocul căreia, precum căsuța fermecată din basme, răsărea dintr-o dată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
miște, să ne vină în întâmpinare. Mai inteligent, cel mare, singura dată când a căzut el de la etaj, ne-a trimis imediat „coordonatele”, semnalele sonore miorlăind sfredelitor (ca o „trompețică” ce este, după cum îl alint eu). Doina a coborât și înotând în zăpadă până la genunchi l-a găsit cu ușurință, în dreptul unei ferestre de boxă. În schimb, dus cu mașina la Snagov, unde ne-am petrecut în acel an vacanța de vară, vreo două ceasuri n-a vrut în ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă să cadă pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară așa, omul și pasărea, până se lăsă întunericul. (...) ... rața rămăsese în copcă (...) Poate că așa era mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și tot cercând cât de adâncă este apa, am alunecat de pe un prag de pământ de sub apă și m-am dus la fund. M-am și văzut înecat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cu toată durerea mea, mi-am expus bietul meu corp alb la plajă și am primit atâta soare în ultimele trei zile, încât am aerul unei bune fripturi de porc. Senzația cea mai agreabilă a fost contactul cu apa mării. Înot în fiecare zi kilometri întregi și bietul meu corp ruginit începe încet-încet să-și regăsească vigoarea. Dar sunt departe de a avea acea alură decontractată pe care o admir și o detest la alții și nu am încă acel aer
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
asemenea prietenia ta în același timp violentă și voluptuoasă - marile tale comunicări, marile tale furii. Și când iubești toate astea, te simți bine singur când ești singur. Eu sunt foarte singur. Vacanța se termină mâine. Am primit mult soare, am înotat mult. Am iluzia că bateriile mele sunt încărcate din nou: o să vedem dacă ele vor ține bine în fața probelor care mă așteaptă. Am îndoielile mele! N-am primit decât o singură scrisoare de la tine de când ne-am despărțit, și asta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar niciodată prietenului, pentru că ai exigențe elevate. Au sosit de la Stockholm prietenii iubiți Micaela și poetul Alexandru Lungu. Nu ne-am mai văzut de ani de zile, din timpul oniric când ne petreceam verile la Mogoșoaia, lângă lacul în care înotau „nimfe” de vis. Acolo ne-am văzut și ne-am plăcut pentru „toate viețile”. Am făcut o mică petrecere la mine, unde l-am invitat și pe Andrei (Bart), care abia se ține pe picioare. Cei doi prieteni care sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Avea doar trei lămpi dar un Phillips costa o avere. Radiourile mergeau cu acumulator și 30 de baterii de câte 3,5 V. Mai era nevoie de doi stâlpi de câte 14-15 metri pentru antenă. Dar ce nebun ar fi înotat prin noroi să aducă de la Ismail catargele? și le-au adus cu butucii roților ascunși de vedere, sub hleiul drumului, moș Filip Cebotarenco și Sava Mataman. Erau peste poate de mândri de parcă aduseseră în sat moaștele vreunui sfânt! și iată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se cutremura pământul. Bătea artileria românească dincolo, unde erau sate românești! Așa-i războiul. De dincolo nici un răspuns. Sovieticii nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Eu nu mă întorc. Merg pe jos! Nu se poate, eu răspund de viața mata. Lasă că nu mor, i-am răspuns vizitiului și am coborât din sanie. Cu mâinile ocupate de cele două sacoșe cu mâncare, am început să înot prin nămeți, grăbită și foarte hotărâtă. După un timp, m-am oprit să răsuflu și uitându-mă în urmă l-am văzut pe nenea Turuianu care stătea în loc. I-am făcut semn cu mâna să plece. Era convins că mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
încât aveai impresia că ești într-o grădină de zarzavat, erau aranjate livezi cu pomi fructiferi, vii și crame, iar felurite soiuri de flori aduse de la Codlea încântau privirea și îți desfătau mirosul. În acvarii uriașe care imitau habitatul natural înotau crapi, păstrăvi și alte soiuri de pești. Erau raioane cu fructe exotice pe care nu le văzusem nici în cărți. La sectorul de cofetărie erau sortimente nenumărate de ciocolată și dulciuri în ambalaje atrăgătoare. În hala de carne: curcani uriași
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care merge fix la encefalul său, piesă de mare importanță în istoria omenirii". În Oceanul de preocupări al Cooperativei "Ochiul și Timpanul", populat cu rechini, cașaloți, balene asasine, caracatițe, murene, diavoli de mare... și alți prădători, mă aflam și eu, înotând în ape tulburi, un stavrid oareșicare, de care tablagiii au devenit interesați, în special în ceea ce privește gândurile negre ascunse de "encefalul" meu. Am reînceput rutina vieții de "ministeriabil" sculat cu noaptea în cap, calvarul autobuzelor, gustarea la pachet și după serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
X! Deci de Moș Nicolae 1988 urma să intru într-o nouă fază a "Gulagului" Securității! Noroc de faptul că a venit Revoluția și am putut să fredonez și eu un vechi și cunoscut șlagăr: "E primăvară în ianuarie"! CNSAS-Notă de constatare din 02.11.2010, privind pe Săvescu Alin. Pentru finalizarea investigațiilor s-au făcut interogări în bazele de date pe numele persoanei verificate... Nu au rezultat alte informații privind colaborarea cu Securitatea. Pentru finalizarea notei de constatare au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
personaj pozitiv, întruchipând pe țăranul nu tocmai dumerit dar care aprobă orice măsură politică și care în final ajunge un cetățean lipsit de griji. Datorită unor păhărele de vin acru, căruțașul palavragiu chiar arăta să fi ajuns în acest stadiu. Înotând două ceasuri bune prin burniță și frig, căruța ne-a deșertat la marginea satului, pe o toloacă în care, pe două capre din scânduri, se încropeau pereții unei scene. Localnici și invitați se înghesuiau într-o casă de alături ca să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fum. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie: Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou.î Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din trei atlazuri e culcușul Din polul plus În care doarme nins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
î La Călinescu, echilibrul între gândire și imaginație, idee și expresie, noțiune și termen, cerebralitate și suculență verbală este, în paginile exemplare, care sunt foarte multe, perfect, stilul său fiind o magistrală sinteză de distincție academică și spontaneitate elevată. ă...îNota individualizantă esențială a "scriiturii" lui Călinescu este, evident, concretețea, facultatea de a da ideilor trup, de a face din expunere un spectacol. Dumitru MICU, G. Călinescu. Între Apollo și Dyonysos, colecția "Universitas", Editura Minerva, București, 1979, p. 473-474, 484. Unul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și tot cercând cât de adâncă este apa, am alunecat de pe un prag de pământ de sub apă și m-am dus la fund. M-am și văzut înecat. în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]