3,427 matches
-
în subiect. Ce mai face unchi-tu’, am auzit că a divorțat. Ce băiat bun era. Nu s-a mai însurat deci. Pe la noi, pe aici, nu mai vine? Aaaa, tot acolo stă. Daaaa... N-are de gând să se însoare? Păi, cum să nu te intereseze? Las’ c-o știu io pe prăpădita aia pe care a lăsat-o. Era băiat bun. Am fost colegi. Avem și fotografii de la banchet. Mereu mă oprea și-mi povestea tot felul de nimicuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
putem contrazice. Ton justificativ. Sau profetic. Puiu răspândește lumină. Înțelepciune. „3. Lenuță, dragă, Lenuță.“ Epopeea lui Puiu continuă. I-a venit mintea la cap. A apărut mândra. Tot diminutivată, mititica. „4. Tu ești jumătatea mea.“ Uite că s-a și însurat. Din păcate, mintea tot slăbuță i-a rămas. „5. Am un băiețel frumos.“ Bravo, Puiule! Altceva nu pot spune. Omul se descurcă. Se pare că viața lui va avea un curs senin, dar, dezastru, fața B a albumului ne anunță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea poftă de mâncare, cum o am și astăzi, și fugind apoi repede În casă la el să guste din bucatele nevestii cu un apetit de Împrumut și cu o grimasă de dispeptic chinuit de râgâieli și de arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai ca lumea decât a nevoiașului său bărbat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai din mo des tie și timiditate, patronul meu doctor Îmi inspira simpa tie, res pect, admirație chiar. Era ceea ce se cheamă un self made man, fiul unui mecanic ungur de la Alexandria, și Învă țase medi cina cu mari lipsuri, Însurându se, pe deasupra, cu o femeie ca vai de ea. Îi sunt și astăzi recunoscător doctorului Gabriel Robin de a mă fi ales, din ucenicia mea pe lângă dânsul, cu acel simț de ordine materială, scrupuloasă, măruntă; cu acea pasiune pentru lucrurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de scris În casa studentului sau a profe sio nistului intelectual: avocat, inginer, profesor, scriitor. Ar trebui neapărat introdusă dactilografia ca materie obligatorie În școală, și nu printre „dexterități“. Bunul, blândul și mult aplicatul la muncă dr. Gabriel Robin se Însurase de tânăr, Încă din anii studenției, cu o femeie care l-a secundat În primele eforturi ce l-au purtat apoi până la si tua ția Înfloritoare pe urma laboratorului său. De o extracție necunoscută (nimeni n-a auzit-o vreodată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
carte. și măcar că era Învățat, dar spor În casa lui nu era. Ion Neculce De-am avut, de n-am avut, nimenea nu m-a știut; am făcut cum am putut. Zicală din popor PÂNĂ ÎN AJUN DE A MĂ ÎNSURA, AVEAM SĂLAȘUL NOSTRU de existență boemă fără tată, fără mamă, fără un dumnezeu pe lume, nici stăpân, trăind unii dintre noi din slujbulițe mă runte, alții din expediente și mai mărunte, dar cultivând cu toții acea flacără a tinereții noastre dacă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și speriată după coconița cea frumoasă, sugrumată de un plâns abia stăpânit. Prietenul P.G. era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun neam moldovenesc, pe care o adoram pentru frumoasele ei virtuți de soție și de mamă, pentru sveltețea trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața glasului ei cald și prietenos. Dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Beldie avea prioritate În casa lui Octav Onicescu. Relatarea acestuia a continuat: „Cora Irineu, singura femeie accep tată la redacția Ideii Europene, s-a sinucis și se zicea că a făcut-o din cauza lui Beldie. Eu nu cred; el era Însurat și avea și un băiat. Nu știu cât de departe au mers relațiile dintre ei, dar se simpatizau. Beldie era ironic, făcea Înțepături, dar era foarte sensibil. De altfel, Cora era răsfățata redacției noastre. Avea și un frate constructor. Noi o porecleam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la gură îl făcea să se rușineze, când pomenea de vreo colegă zicând: „Ți-o fi venit și ție, mă, puțoiule!“. Toate astea, plus faptul că în anul doi de facultate prietena sa, Roxana, cu care credea c-o să se însoare, l-a părăsit pentru Târnoveanu, un golan din anul patru care vindea cafea și blugi și-și tăia părul din nas în timpul cursului de socialism științific, l-au convins că dragostea nu e niciodată aia care ți se întâmplă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am întrebat-o cu cine. „Cum cu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să pun nasu-n pământ, am început să țopăi.“ Din vorbă-n vorbă, a reieșit că toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl enerva faptul că, deși pe planetă exista circa un miliard de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știi ceva, merită! După ce o miroși pe liceanca mea, poți să și mori.“ Cealaltă integrare Un amic de-al meu, plecat să se stabilească în Canada prin anii ’80, a trăit un timp cu o „englezoaie“, dar nu s-a însurat cu ea. Cuvântul englezoaie e folosit doar la eșuarea unei relații. Când amicul acesta al meu a cunoscut-o pe funcționara mai mare cu patru ani ca el, femeia era „englezoaică“. Adică o persoană cu o aleasă legitimitate istorică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era mai cald înainte de venirea primilor emigranți. Nu e vorba despre discriminare, ci despre un soi de incompatibilitate afectivă de care e preferabil să nu pomenești. „O simți și mai intens - mi-a spus compatriotul, care a vrut să se însoare cu «englezoaia» - dacă ai de-a face cu autohtonii care se străduiesc, fiindcă așa e «politic și guvernamental corect», să nu trăiești senzația că ești în plus. Când mergeam sâmbăta, între orele 19:00 și 23:00 fix, la petrecerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două încuie seiful și fă-le procese verbale de predare-primire. Vara, mai ales, când grupurile de japonezi se iveau pe neanunțate, nu mai putea să facă plăți. Până să cheme lăcătușul, până să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să devin director de editură sau redactor-șef la una dintre revistele la care am colaborat. Valorile lor morale nu se potriveau deloc cu acelea însușite acasă de la mama. Unul dintre ei avea două neveste. Pe prima, cu care se însurase din dragoste și pe care o îngrijea împreună cu a doua nevastă ca pe un cal bătrân care-și făcuse datoria, o mutase la etajul zece. Era o fostă dansatoare de cabaret, deprinsă cu statutul de întreținută. Că un bărbat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
astfel în cântul 11 din Paradisul: „Căci, tinerel, cu al său tată s-a războit / pentr-o femeie, căreia ușa bucuros / ca morții nu-i deschide nimeni; / și în fața curții sale duhovnicești / et coram patre cu dânsa el s-a însurat; / pe urmă o-ndrăgi din zi în zi mai tare” (trad. Al. Marcu). Francisc a fost sfătuit să intre într-o mănăstire, dar el a refuzat spunând că simte chemarea și dorința să rămână în mijlocul oamenilor, să muncească, să sufere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aici sau de aiurea, navigând între cereri de burse, căutare de portițe administrative pentru obținerea rapidă de rezidență sau de permis de ședere. Nici din disperarea veselă a africanilor, și mai bătuți de soartă decât noi, care încearcă să se însoare cât mai rapid cu blonde canadience, iar procesul de vânătoare și "cunoaștere" (la drague) le ocupă aproape tot timpul. Revin: nouă, celor de la est de Budapesta și la sud de Marsilia, ne lipsește un sentiment banal: este normal să fii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devenea o sursă inepuizabilă de făcut haz. Băieții aveau mai multe de povestit decât fetele. Viața unui băiat din comunism e mult mai mișto decât cea a unei fete din comunism. Băieții erau mai liberi. Nu rămâneau însărcinați. Dacă se însurau, mulți dintre băieți deveneau un fel de stăpâni. Fetelor nu le plac stăpânii. Nici băieților! Kim Wilde, spun, și m-apucă râsul. Nu pentru că am ceva cu Kim Wilde. Doar pentru că îmi amintesc cum mi-am ciopârțit părul ca să arăt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce urneau pietrele grele care dădea făina bună și sățioasă. Despre moara din sus, oamenii locului își mai amintesc că în ultima vreme era aci un morar venit din Scorei, al cârui nume nul mai știe nimeni, numai că era însurat cu o femeie de la noi din sat, Irimoaica (Maria Cozma), și că n-a mai plecat decât când a fost chemat de Cel Bun și Drept la El. O altă moară, tot din lemn, cu două pietre a funcționat cândva
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
rostul și menirea vieții, în vorbele așa de simple pe care le pune în gura bătrânului Manasse: "Sunt aproape de hotarul vieții. Ce e viața omului? Parcă ar fi acum o săptămână, două, eram copil, mergând la școală; apoi m-am însurat cu Sara, și am avut și eu un copil; apoi am însurat copilul și a avut și el copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pune în gura bătrânului Manasse: "Sunt aproape de hotarul vieții. Ce e viața omului? Parcă ar fi acum o săptămână, două, eram copil, mergând la școală; apoi m-am însurat cu Sara, și am avut și eu un copil; apoi am însurat copilul și a avut și el copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spiritul uman. Apolo vine dintr-o lume cu pumnale ascunse sub ramuri de mirt. E suficient, poate, să ne reamintim că, Întemeind noi cetăți, grecii au procedat adeseori ca la Milet, unde au omorît toți bărbații și apoi s-au Însurat cu văduvele lor. Eroii homerici ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește niciodată de familie, dealtfel nici eu nu-l întreb. Foarte rar, cînd se amețește, mai spune vreo vorbă despre vreo aventură de-a lui, mă întreabă dacă nu mă-nsor, eu îl întreb "cu cine?", rîdem, îi mai torn un pahar, el se uită la ceas, dă paharul peste cap cu sete și pleacă. O singură dată, la plecare, strîngîndu-ne mîinile, a exclamat: "Ce n-aș da să fiu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocean și sfîrșesc prin a sufla în paharul cu apă? Dacă nu chiar în iaurt... Ce vrei de la mine, Vlade? Nimic. Nici măcar o explicație, așa, ca-ntre bărbați... Și pentru că ai adus vorba de fosta noastră prietenie, acum cînd te-nsori, îți dau un sfat: cască ochii bine, mai ales că lumea te crede plin de bani... Pocnește scurt din degete, mă lovește cu degetul arătător în piept, se rotește pe călcîie și iese pe ușa laterală, spre instalația de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și, mai ales, înseamnă că ea te acceptă. Te vrea, Mihăiță, asta-i! E femeie frumoasă; cînd ieși cu ea pe stradă, nu ți-e rușine. Viața de burlac, cu toate "avantajele" ei ducă-se naibii! De cînd m-am însurat cu Cezara, am și trei copii, m-am făcut și sănătos de stomac și de ficat, și am și timp mai mult pentru studiu. Ascultă-mi sfatul: dacă Livia vrea, căsătoriți-vă. O masă la timp, o haină călcată, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]