3,317 matches
-
însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație. Limba literară are un statut propriu care nu-i este atribuit în mod întîmplător, ci decurge din exigența de a corespunde unui alt nivel de cunoaștere, de a exprima noi domenii ale realității și din alte perspective decît cele obișnuite. De altfel, folosirea limbii literare se deprinde în instituții (în special în instituții de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
produce printr-o selecție valorică, cu anumite scopuri sau datorită unor cauze sociale și culturale. În acest mod, aceste elemente ale laturii minore pot primi trăsătura perenității, nemaifiind nici sub imperiul posibilității de a dispărea și nici sub zodia schimbării (întîmplătoare) și a pierderii aspectului avut la un moment dat. Limba populară este însă mai tradițională din anumite puncte de vedere, fiindcă păstrează cu multă consecvență propria tradiție internă și este puțin expusă modelelor exterioare, venite din alte culturi, deși dialogul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de conținut, în structurile de adîncime. În plus, atunci cînd aceste conținuturi individualizatoare sînt determinate, ele trebuie corelate într-o manieră sistematică pentru a putea desprinde într-adevăr perspectiva ontologică care se fundamentează în mod real prin ele, întrucît apropierile întîmplătoare sau relațiile atribuite nemotivat nu pot conduce decît la o perspectivă eronată, marcată și subminată de diletantism, ce nu poate avea istorie. Filozofia limbii sub raza echilibrului rațional Fiind o apropiere rațională de realitate, o întreprindere condusă de "dragostea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din orice act ceva necesar, conduc la o limitare sau anulare a libertății umane. Actele umane ar fi rezultatul unor constrângeri cauzale. Determinismul este teoria filosofică ce studiază raporturile directe sau indirecte, cauzale sau condiționale, esențiale sau neesențiale, necesare sau întâmplătoare, logice, etc. din și dintre obiectele lumii, raporturi desemnate de categorii filosofice corespunzătoare. În sens restrâns, determinismul este teoria filosofică potrivit căreia orice obiect este determinat. Una din consecințele determinismului asupra libertății poate fi gândită din perspectiva existenței constrângerilor de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar ordinea lor nu este întâmplătoare. Ele au fost scrise totuși în așa fel încât să poată fi citite și separat. Primul studiu se concentrează asupra relației, în felul ei unică, dintre personalitatea și gândirea lui Wittgenstein. Cel de-al doilea este, în principal, o încercare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
duc la o o necesitate mai deasă a relațiilor sexuale), boli de piele, etc.. Această vină o poartă și familiile tinerilor (fiindcă nu i-au iubit) dar și societatea care a îndepărtat pe copii de părinți. Copii născuți din relații întîmplătoare, duc cu ei această traumă, perpetuînd mai departe modul lor greșit de viață. BAZA UNEI SOCIETĂȚI ESTE DE FAPT CURĂȚENIA MORALĂ A FIECĂRUI PARTICIPANT AL SOCIETĂȚII RESPECTIVE, RESPECTUL, CE DUCE LA O MAI BUNĂ BINEPLĂCUTĂ VIAȚĂ SPIRITUALĂ, LA O LUI
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
tratamentele cu antibiotice infecția se cronicizează, iar în aproape 70 % din cazuri o recidivă a infecției. Dau în continuare ceva incredibil dar adevărat din funcționarea unui spital. Această schemă este pur teoretică orice asemănare cu spitalele din România este pur întîmplătoare. Un spital este proprietatea, prin fapt al Ministerului Afacerii Alopate, iat toate activitățile din cadrul spitalului sunt subordonate acestui minister. Apare un lucru interesant, în care o anumită activitate desfășurată de spital este evaluată de spital cu un anumit perț. O
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
reușit să creeze, să scoată la lumină, bărbații care au trecut prin viața ei. Pygmalion nu e un simplu mit. Ajungem să fim noi înșine sau nu, să ne fie bine cu noi, ajungem să evoluăm și prin norocul întâlnirilor întâmplătoare și, de asemenea, prin capacitatea noastră de a pricepe sensul întâmplării și ceea ce ne oferă ea. Liliacul și-a terminat zborul bezmetic, sfârșind, probabil, într-un tufiș de iasomie - perchè i gelsomini hanno la forma di stella?59 - într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
fost de mult recunoscut, ca și de anevrismele intracraniene care pot evolua spre ruptură, cu consecințe grave (sechele neurologice invalidante sau chiar fatale), coafectarea valvulară și aortică în ADPKD a fost mult timp ignorată sau considerată rară, dacă nu chiar întâmplătoare, și lipsită de semnificație prognostică (10, 15). Examenele ecocardiografice sistematice și urmărirea în timp a pacienților cu ADPKD tind însă să schimbe această optică (Gabow P.A., 1993). Anomaliile cele mai frecvente au fost raportate la nivel valvular (regurgitări, eventual prolaps
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ne arată că cei care organizează și desfășoară conferințe văd procesul comunicațional doar ca un mod prin care oamenilor care participă li se împărtășesc o serie de informații sau experiențe. Angajarea dialogului în astfel de ocazii este de multe ori întâmplătoare. Corect este să vedem lucrurile din punctul de vedere al participanților, iar pentru a-l putea afla trebuie să răspundem la întrebarea: Ce "beneficii" obțin aceștia din participarea la întâlnire sau conferință? Unele avantaje sunt manifeste, după cum altele sunt latente
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
sălbatecă și respingătoare, dacă s-ar restabili, în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematică cheia se poate găsi oricînd, pe cale de gnoză, de analiză. Cîștigarea sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare. O a doua cauză care ar legitima poezia ermetică este de natură mai misterioasă. Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămîn
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bântuie. Cred că moartea generalului de Securitate, apropiat prieten al teroristului Carlos, zis Șacalul, în preziua acordării Nobelului uneia dintre cele mai consecvente voci care nu a obosit, ca noi, să denunțe lumii activitatea criminală a Securității românești, nu e întâmplătoare. Nu e aici locul de a discuta gradele de vinovăție ale celor care au instrumentat teroarea ceaușistă - deși trebuie spus că vina unuia ca Pleșiță, care ordona asasinate, este alta față de a unui simplu ofițer de contraspionaj care aduna informații
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a fost scris exact în anul în care armenii erau măcelăriți. De aceea, dincolo de tehnică și de o arhitectură sonoră unică, am fost invitați să fim martori la o trăire de excepție, în care oftaturile și chiotele triste nu erau întâmplătoare, iar cel care oficia la pian ținea tot timpul ochii închiși nu atât pentru a ne transmite o metaforă a orbirii omului contemporan, post-modern, ci pentru a ne invita să intrăm în lumea lui izvodită din mirodenii și sânge la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
coloană neagră barocă, fără nici un suflu de aer. Toate, Încadrate Într-un vizor fotografic și imprimate pe un negativ de 24 X 36 de milimetri, erau mai curând rodul instinctului decât al calculelor, deși juriul care premiase imaginea subliniase că Întâmplătorul era relativ. Nu-i doar perfecțiune, declarase un membru al comitetului de la Europa Focus. E certitudinea noastră că punctul de vedere al celui care a obținut-o s-a format În urma unei experiențe intense și că această imagine e zațul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alții și mai presus de toți - Îl călăuzea, Încă din secolul XV, pe bărbatul ce lucra acum În turn: acel Paolo Uccello din cele trei Bătălii de la San Romano, expuse În palatul Uffizi, National Gallery și Luvru. Alegerea nu era Întâmplătoare. Alături de Piero della Francesca, Uccello fusese, În pictură, cel mai bun geometru din epoca lui, având În rezolvarea problemelor o inteligență de inginer care Încă Îi mai impresiona pe specialiști. Umbra florentinului plana peste Întreaga frescă mare și circulară din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tăcută, schimbase vorba. Și, totuși, ideea trezise În Faulques - și Încă mai trezea - o furie interioară rece, irațională și inexplicabilă. Niciodată nu menționase cu glas tare mărturisirile ei, nici nu vorbise despre propriile-i experiențe, cu excepția unor glume ori comentarii Întâmplătoare; ca atunci când, observând că ea era clienta cunoscută a unora dintre cele mai bune hoteluri și restaurante europene și newyorkeze, Faulques menționase, batjocoritor, că și el era cunoscut În cele mai bune bordeluri din Asia, Africa și America Latină. Atunci (acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
foarte ușor. Depindea de cum mergea, fugea și se oprea celălalt, de culoarea părului, gesturile, atitudinea acestuia. De lucrurile cu care le asocia când le privea. Ieri luase la cătare, de la vreo cincisprezece-douăzeci de metri, o fătucă și, brusc, un gest Întâmplător al acesteia Îl dusese cu gândul la nepoțica lui - aici, franctirorul Își deschisese portofelul și Îi arătase lui Faulques o fotografie de familie. Așa că nu trăsese În fată, dar alesese, În schimb, o femeie din apropiere, care privea pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de melancolie sau de depresiuni nervoase, provoacă creșterea tensiunii arteriale. Oamenii de știință descoperă mereu aspecte noi privind magia culorilor, care își găsesc utilitatea în viața noastră de toate zilele. În prezent, culoarea nu mai este privită ca un ornament întâmplător, ci ca un instrument util în mâinile medicului, psihologului și chiar omului de afaceri, că ne face viața mai fericită și mai confortabilă. Culorile pe care le alegem spun o întreagă poveste despre persoana care suntem cu adevărat, întrucât există
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
semne. Nevroze, violențe Surprinzător e că majoritatea pasajelor despre sinucidere din jurnalele intime nu accentuează latura depresivă a actului În sine, ci aspectul salvator; pentru cel care scrie, sinuciderea e Întotdeauna o salvare. În consecință, scrierea jurnalului pare doar o Întâmplătoare piedică, menită să Întârzie mult dorita salvare prin dispariție. Jurnalele intime ale sinucigașilor sunt guvernate de o iminență a morții și, pe măsură ce zilele trec, amânarea se transformă Într-o nevroză a așteptării. Acutele sunt notele firești ale confesiunii - nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o țară insignifiantă: „Din 1870 Încoace, francezii se bazează pe aliați pentru a le rezolva totul. Nu fac copii, dar voi avea aliați care se vor bate În locul meu”. Incompatibilitatea Între el și Franța e una structurală, dincolo de conjuncturi și Întâmplătoare divergențe politice: e o nepotrivire de viziuni - „Cum să iubesc această Franță care gândește tot ceea ce eu detest?” Franța abhorată de la Rochelle e, desigur, la France juive, devenită o anexă inertă a Întreprinzătorului spirit semit. Cu un sarcasm mușcător, el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
amenințare. Presentimentul morții e, cu siguranță, legat de ideea de sinucidere - În fond, o moarte anunțată, un final implacabil pe care paginile de jurnal Îl pregătesc cu o obsesie aproape maniacală a detaliului. Sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu e Întâmplătoare și nici lipsită de un ceremonial plin de patetism. Ca mare parte a autorilor de jurnale, Drieu e extrem de atent la consemnarea tuturor gesturilor semnificative ale existenței sale. El Își gândește viața și resimte o bucurie sălbatică În timp ce Își notează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe care, la sfârșitul lui 1942, Îl Întrevedea deja cu claritate. „Voi muri la cincizeci de ani fie de boala mea de inimă, fie din cauza Înfrângerii lui Hitler”. Nu se Înșeală, chiar dacă forma Întâmplătoare a morții sale nu e aceea pe care o gândește acum. Moartea nu e nici călătoria magică În Egipt sau În Grecia, așa cum și-a Închipuit-o, ci un ritual mult mai plăcut. Un ritual prin care se poate răzbuna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
amândouă mâinile... Într-un anumit sens, Jurnalul Sylviei Plath e, În Întregimea sa, istoria „unui caz de epuizare”. Nerăbdătoare, tânăra poetă arde etapele unei existențe prea previzibile, prea plină de convenții. Ezitările Între diverșii iubiți (mai mult sau mai puțin Întâmplători), uimitorul refuz de a se conține, exuberanța violentă și agresivitatea aparent nevinovată conțin, toate, germenii unei instabilități care se va dovedi tragică. Sinuciderea e, la Sylvia Plath, consecința normală a unui stil a-normal de viață. The Bell Jar, romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
britanică - the private club - cultivă tot secretul, exclusivismul, ascunzătoarea, refuzul gregarismului - Într-un cuvânt, intimitatea. Sinonimia interior/intimitate a fost, de-a lungul vremurilor, o marotă a metafizicienilor de toate nuanțele. De la Saint Martin la Swedenborg, aparența nu e decât Întâmplătorul veșmânt al esenței, iar extragerea unui Înțeles din ceea ce Jan Van Ruusbroec numește inning devine preocuparea unui șir de generații obsedate de descifrarea misterelor cuvântului. La o cu totul altă altitudine se află scriitorul de jurnale intime. Chiar dacă faimoasa distincție
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
identitate vieții. Gradele elaborării Între timpul trăirii și timpul transcrierii există, desigur, un interval care, deși infim, Își lasă amprenta asupra jurnalului. Oricât ar părea de directă, de necontrafăcută, de indiferentă la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]