49,940 matches
-
literare. Însă totdeauna există acea limită firavă ce reglează conturile cu lumea, acea toleranță față de oameni, care face posibil un spectacol. Suntem întotdeauna complici cu noi înșine și cu actorul din noi pentru a accepta să mergem la teatru. Este întotdeauna o pro-blemă de etică, dar și de sacralitate, să ne alegem postura de spectator. Căci dacă spectacolul se desfășoară sub ochii noștri, atunci identitatea dintre joc și act sacru, pe care o revela Platon, devine evidentă, tocmai prin depășirea narativității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte, refuzul teatrului în negativ de a exista este tocmai sacrificiul necesar pentru a atinge această sublimitate metafizică. Și invers, ca într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina personajelor de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o frânghie Și, înfigându-i așchii în coastă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
determină să credem în căutările mistice ale poetului deși... prezența "spânzuratului" în același context dă totul peste cap. Apariția lugubră sugerează o "dereglare a tuturor simțurilor", o răsturnare a valorilor lumii, o sciziune radicală în raport cu speranța și candoarea. Dar nu întotdeauna. Ontologia fără teleologie, dorința de a dialoga și abaterea de la dialog nu se contrazic. Rostul vorbirii nu este acela de a produce sens, ci forme, forme perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Un sentiment de liniște însoțește performanța ochiului de anticipare a dezastrului. Atitudinea este predilect oximoronică. De parcă orice atingere cu concretul ar fi o subminare a personalității, poetul se refugiază în imaginea interioară a unei lumi artificial create. Drumul ales este întotdeauna cel anticipat de privire, cel pipăit ca pe o realitate amețitoare ce își caută dublul, pentru a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de râs este "dorul fără sațiu", despre care Al. Piru spunea că exprimă "aceeași nostalgie a întoarcerii în existența eternă, infinită"50. Râsul tăcut este un râs estetic. El are un mesaj în sine. Este un râs care se raportează întotdeauna la exterior; implică o aspirație a ființei spre o nouă treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
va coincide cu obiectele cele mai bune și cele mai elevate și le va face, la rigoare, simbolice. Obiectele astfel reprezentate par să existe numai pentru ele însele, dar sunt totuși semnificative în străfundurile lor, și aceasta din cauza idealului care întotdeauna antrenează o generalitate. Dacă simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la rigoare, simbolice. Obiectele astfel reprezentate par să existe numai pentru ele însele, dar sunt totuși semnificative în străfundurile lor, și aceasta din cauza idealului care întotdeauna antrenează o generalitate. Dacă simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Un fior și un curent rece se resimțea când treceai pe drum prin fața casei, dar în casă?! Ioana Vară bună cu Agripina, fiică a lui Ciurtea, rămasă orfană de ambii părinți, a crescut pe lângă casa Agripinei. Fiind fată frumoasă, găsea întotdeauna de lucru, mai ales că era și harnică. Pe timpul verii oamenii din sat mergeau la muncă la Iași, unde mergea și Ioana alături de ei. Într-o zi a început o ploaie măruntă și deasă pe când se afla la prășit la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
azil, nevasta lui s-a recăsătorit la Țibănești, dar tot mai merge din când în când la Schinetea ca să-l mai vadă și să-i mai ducă câte ceva. Foarte curios că bărbatul ei nu a oprit-o niciodată, a fost întotdeauna de acord și i-a permis să meargă să-l vadă pe muribund de câte ori a dorit ea. După ani grei de chin și suferință s-a stins, topindu se de viu ca o lumânare, un chip de om cu duh
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de moștenire să nu mai fie rudenia, ci măsura în care moștenitorii au contribuit la cheltuielile în bani ale gospodăriei. Un al treilea efect al introducerii criteriului banilor constă în scoaterea respectivelor terenuri din sfera celor asupra cărora obștea avea întotdeauna dreptul de a le redistribui, făcând astfel loc unor noi norme care intră în conflict cu vechea normă a întâietății obștii asupra individului (Stahl, 1998, vol. II, pp. 173-177). Extinderea zonelor de exploatare agricolă permanentă ajunge să influențeze principiile generale
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
se poate spune tot atât de bine că nu a avut-o nici când s-a consumat, împlinindu-se, în formularea orală. Pentru că definiția lui și modul său de a se definitiva s-au petrecut exact acolo unde se pare că există întotdeauna o posibilitate de ieșire: în vorba care zboară. Deși nescrise, paginile acestei cărți nu sunt mai puțin ale lui Țuțea. Rămâne doar să ne întrebăm ce reprezintă ele în fond. La ce trimite această operă stranie care s-a născut
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mai puține cuvinte. A vorbit de fapt despre tot, dar a vorbit dinlăuntrul unei concepții, adică al unei gândiri care și-a găsit reperele și care se poate pronunța, pe cont propriu, în orice privință. A vorbit despre om, dar întotdeauna despre om raportat la logica lui Dumnezeu; despre sfânt, erou, geniu și idiot; despre impostor; despre libertate și egalitate; despre cunoaștere și adevăr; despre democrație și liberalism; despre comunism; despre rugăciune și credință; despre revelație și inspirație; despre politică, despre
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
noastre. Pentru ei cultura înseamnă religie. Restul este artă și știință. Cultura înseamnă la ei spirit și numai ei au lăsat cultură pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaică și civilizația e multiformă. Iudeo germanolatino-slavă. De ce au existat întotdeauna resentimente față de ovrei? — Stilul lor de viață. Când, în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, aceștia îi înțelegeau la nivelul sticlei. Nu știau ce sunt. Nu semănau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur și simplu nu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nici cât un măturător. Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuși. Nae Ionescu trebuie definit comportamental, în sensul că a avut o atitudine justă față de toate evenimentele din România. N-a gândit însă just întotdeauna. Eu l-am apreciat mai mult atitudinal, nu ideologic; nu-l prefer pe omul politic. Întrebat fiind cum înțelege gândirea, în formă pură sau în exemple, Nae Ionescu a răspuns: exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
gura căscată și tot ce spune un popă de la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic. La români prostia e o infracțiune, căci vorba ceea: „Poți umbla două ore în galop prin București și să nu dai de un prost.“ Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român, mă mut cu arme și bagaje cu speranța în viitor. Un grec, mi se pare, a spus, nu știu dacă la Atena sau aici, în București: Noi nu mai suntem, dar voi, românii, veți
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ori proștii sunt atei, intelectualiști până peste poate, comunitariști și foarte toleranți, în sensul unui dezmăț al libertății. Au o mare rezervă față de cei care vorbesc în termenii credinței și ai națiunii. Proștii reprezintă ideea de repetiție goală: o iau întotdeauna de la început. Sunt invariabili ca orice lucru neînzestrat. PROTESTANTISM Protestantismul este o religie coborâtă la rangul de morală pentru grădinița de copii. PUDOARE Pudoarea creștină e atât de pură încât carnea eroticului creștin capătă pecetea spiritului, ceea ce până la creștini n-
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
înlocuiește toată Academia Română... RUȘI A încercat să-mi explice mie un diplomat rus precum că Moscova își trage rădăcinile de la Roma. I-am spus că nu se poate, pentru că toți romanii ar fi înghețat de frig la Moscova. Am fost întotdeauna foarte ostil rușilor, pentru că și ei ne-au fost nouă. Îmi aduc aminte că, într-o societate de diplomați, mi s-a spus că rușii sunt un popor mesianic. Le-am răspuns că nu: rușii sunt un popor numeros cu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
devin filozof. Am vrut să devin „legiuitor“ — ceea ce e cu totul altceva —, adică să mă mut în alții. Legiuitorul este unul care își lichidează autoinsatisfacțiile revărsându-se, formal sau juridic, în alții. Asta am vrut eu. Eu m-am văzut întotdeauna legiuitor, deși n-am avut ocazia să fiu. Am fost sfătuitor la diferiți tâmpiți miniștri. Și alunecam peste ei ca apa peste rață... Uite, ca să ajungi legiuitor într-un stat nu-i suficient să fii un mare gânditor juridic, adică
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Comori ale spiritualității romaneaști la Putna. L-am văzut și eu de câteva ori în timpul slujbelor religioase, alteori în muzeu. Privind sculptură, comparativ cu fotografiile, am rămas impresionată de asemănare. Regaseam în acest portret calitățile cucernicului arhimandrit, inteligent, înțelept, știind întotdeauna să reziste cu diplomație marilor încercări. Au mai urmat și alte vizite la domiciliul artistei, depanând amintiri din copilăria să, din perioadele de studii, de la evenimentele artistice de-a lungul anilor dar și recente. Alteori comentam lucrările noi, realizate acasă
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
la a patra casă de a noastră. Era un profesor foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
demult, iată! De la o vreme punțile au dispărut, acolo unde marginile lor sau dislocat în absolut. Aș fi căzut în dreapta mea și în stânga mea, în apă sau în prăpastie... totuna! De aceea mam oprit și aștept la porțile împărăției, ca întotdeauna, să fiu primită, să-l văd pe rege și pe regina chinuită și ea, în a zăbovi. Formă tristă de a fi. Înainte de-a muri, am mai sta. Și așa se depersonalizează poezia ce să mai vorbim despre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în glas, la fiecare pas. Am uitat să-ți urez la mulți ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Comori ale spiritualității romaneaști la Putna. L-am văzut și eu de câteva ori în timpul slujbelor religioase, alteori în muzeu. Privind sculptură, comparativ cu fotografiile, am rămas impresionată de asemănare. Regaseam în acest portret calitățile cucernicului arhimandrit, inteligent, înțelept, știind întotdeauna să reziste cu diplomație marilor încercări. Au mai urmat și alte vizite la domiciliul artistei, depanând amintiri din copilăria să, din perioadele de studii, de la evenimentele artistice de-a lungul anilor dar și recente. Alteori comentam lucrările noi, realizate acasă
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
la a patra casă de a noastră. Era un profesor foarte bun, a format generații de artiști și era iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]