3,864 matches
-
din cameră. La jumătatea lunii martie 1950, Bordeianu a fost mutat la camera 2-parter, împreună cu Oprișan și Iosub, dar și Ieronim Comșa ori Ion Munteanu, veniți din alte camere. L-au găsit aici pe 'Gioga' Parizianul, care era tot vânăt, învelit în cearșafuri ude, și care l-a îndepărtat ferm pe Mihai Iosub, venit să îl întrebe ce se întâmplase cu el. Singurii care au vorbit cu nou-sosiții au fost liderii camerei, îndeosebi Virgil Bordeianu, care a încercat să îl tragă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
variante feminine; decor simplu, uneori chiar frust, al epuizării, bolii sau presimțirii morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ce să le fac, domnule Vasile, să nu le joc ? Da’ concertu’ ? — La fel de bine ca în orice zi, zâmbește mândru Cristi, făcând cu ochiul către noua sa cucerire. V-am pupat, mergem la somn ! La somn, copii ? Apăi să-l învelești bine pe domnul Vasile, îi spune bătrânul domnișoarei. Să nu care cumva să răcească și să-și înfunde glasul, râde el. Zorii zilei îl găseau făcând dragoste cu câte o femeie frumoasă, pe care, după câteva ore de somn în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
maximă intensitate nu fusese încă atins. Continua să stea drept, ca o statuie. Nu avea nicio grimasă, nu schița nici cel mai mic gest, dar simțea înăuntru cum se transformă. Bucățică cu bucățică, din măduva oaselor până la pielea ce-i învelea trupul. Devenea din omul simplu care bea un pahar cu prietenii și râdea cu ei la mese, din spectatorul împătimit de teatru, ascuns în nu se știe ce rând la nu se știe ce număr, din amorezul plin de patimă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc, Ionele ! Și tot ce am pe mine e o nenorocită de cârpă. — Ai salteaua, amice. — Și ce, vrei să mă învelesc cu salteaua ? — Nu, dar salteaua e ruptă, nu vezi ? — Nu văd nimic. — Atinge-o și nu te mai văicări. Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit, tre- murând din toate încheieturile. — E ruptă, și ? Bagă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
hotărât să mă aranjez ca să arăt cel puțin pe jumătate prezentabil, scoțându-mi tricoul cu floarea de marijuana și punându-mi-l la loc pe dos. Cum nu-mi puteam găsi blugii, am smuls cearceaful de pe pat și m-am învelit în el. Am ieșit din cameră ca o stafie. Împleticindu-mă spre bucătărie, am trecut de menajera care aspira în camera de zi și am călcat pe urmele de picioare care păreau să fi fost ștampilate în cenușă pe mocheta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
renunți la rugăciune. Totuși, cele mai rele vești ies din gura copilului tău: „Dar părea normal, tată - un băiat la fel ca mine.“ Deși nu mi-am dat seama, Jayne intrase în bucătărie fără să spună un cuvânt ghemotocului smiorcăit învelit în cearceaf și povârnit deasupra mesei. Stătea deasupra sobei așteptând ca apa să fiarbă (pregătea fiertură de ovăz pentru copii), cu spatele la mine. Am încercat să traduc limbajul ei corporal, dar am eșuat. M-am concentrat din nou asupra poliței concepute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fraza. Am ales să n-o termin. - Nu m-am drogat noaptea trecută, Jayne. - Minți. Își pierduse controlul. Mă minți și nu știu ce să mă mai fac. Cu mare efort, stafia se ridică și își târî picioarele până la ea. Stafia se înveli în jurul ei, iar ea îl lăsă. Tremura, cu respirația întretăiată de suspine. - Ce-ar fi dacă ai începe prin a mă crede...și... am întors-o în așa fel încât să fim față-n față, uitându-mă la ea implorator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
treabă. Nu era loc pentru mine în lumea sau casa asta. O știam. De ce să țin cu tot dinadinsul la ceva ce nu va fi niciodată al meu? (Dar nu asta fac toți oamenii?) Dacă cineva mă văzuse pe verandă, învelit într-o pătură, atunci s-a făcut că nu mă vede. Ideea de a mă întoarce la viața de burlac și la apartamentul pe care încă îl mai aveam pe 13th Street din Manhattan mă străbătea cu un sâsâit acid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jumătăți: o parte era de un albastru arctic intens fiind încet-încet înghițită de o pătură groasă de nori negri. Pomii erau din ce în ce mai desfrunziți. Câmpul era sticlos cu rouă. Am deschis portbagajul. Scriitorul mi-a atras atenția asupra puloverului în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiul meu (fără să-i explic de ce simțisem ca necesară o astfel de discuție), iar Jayne părea că s-a luminat („Cum te-ai simțit?“ „De vârsta mea.“ „Asta-i bine, Bret.“ „Mi-e dor de tine.“) Când Marta o învelea pe Sarah în pat, fiica lui Jayne mi-a făcut cu mâna de sub plapumă și eu i-am răspuns în același mod, lecuit de ceva („nani-nani“ au fost cuvintele ei), Marta zâmbind surprinsă în timp ce am ieșit cu ea și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aruncat afară din trenul amintirilor legate de o povestire pe care aproape că o uitasem și care se derulase în primele ore ale zilei de 6 noiembrie. Era asta: copiii păreau bine. Stând în cadrul ușii am privit cum Marta îi învelea pe fiecare în patul lui. Îmi imaginasem că spaima resimțită pe parcursul celor aproximativ zece minute de groază va fi permanent grefată pe viitorul lor. Însă nu părea să fie cazul. Se părea că viața va merge înainte la modul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Proiecta o umbră - asta e o dovadă certă. Înăuntru fiind mă reperă și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-am prefăcut preocupat să desfac hârtia în care era învelit hamburgerul, apoi l-am dus la gură și am mușcat o bucățică mică. Robby stătea în fața mea, dar n-am putut să mă uit la el sau să spun ceva. El era la fel de tăcut. Când l-am privit își dăduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o față deschisă și foarte vioaie, vorbind o engleză fluentă. Omul ne invită într-o odaie lăturalnică, dându-ne de înțeles că ne face un privilegiu. Camera e plină de sus până jos de rafturi încărcate cu sticle de vin învelite în papură. În umbra răcoroasă a odăii suntem tratați cu vreo patru soiuri de Porto, alb și roșu, turnat în pahare înguste, ca niște retorte de laborator. Un vin greu, dens și dulce, necunoscut în cramele noastre. Apoi, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ediții diferite ale operei lui François Mauriac. Poți urmări întreaga biografie de viață și de creație a scriitorului după exponatele expuse, vizionând casete video despre traiul lui la moșia Malagar, cu tot ce trebuie pentru asta: căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc Kovacs contemplă la rându-i împrejurimile pluvioase. Îmi spune că a obosit, drumurile îl deprimă. Andras e mare, „învelit” bine cu carne, și scâncetul de copil despre dorul de casă, pe care l-a tot reluat încă de la Paris, mă face să zâmbesc. Are privirea mereu melancolică și se ține mai mult cu ai săi din Ungaria, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
păduri cu o mantie albă de biserici și inundând-o cu un flux unduitor de cuvinte cântătoare și subtile, fără echivalent la fratele mai mare, și nici în islam. Găsind în fiece iesle hrana necesară, tradiția Nova et vetera a învelit încet-încet aceste boabe cam seci, exact cum se petrec lucrurile în scoica perlieră, cu straturi de sidef succesive, și iată-ne cu o superbă perlă de cultură pe fundul adăpătoarei noastre de necredincioși. Un patrimoniu din care unii își fac
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
elegantă și plăcută, amintind parcă de cretă, la atingere. Dar impresia de simfonie, pe vreme bună și când nu bate vântul dinspre pustie hamsinul -, este dată de limpezimea aerului, un adevărat miracol. O jubilație aurie, o luminozitate intensă și voioasă învelește și escamotează atunci bulzii de un bun-gust îndoielnic. Aproape imediat ce ies din cartierul armenesc pe poarta Sionului și ajung pe Ophel, numit cam nepotrivit, după părerea mea, muntele Sion, intru în biserica Adormirii, ale cărei mozaicuri exterioare îmi amintesc, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar mai mult, din felurile servite sfârșesc intacte la lada de gunoi. Legile ospitalității persistă în mod miraculos. Înfierez risipa, insulta adusă celor săraci (amintirea perenă a anilor de după război când puneau încă deoparte "pentru chinezuți" staniolul în care era învelită ciocolata, când a opta parte dintr-un camembert ținea o săptămână la gheață și când familiile încă mai vorbeau de calitatea superioară a resturilor de la masă). Henri Laurens îmi spune că produsele mai scumpe și belșugul etalat sunt nu numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caracterului său distinct. El se separă de mama sa, apoi de autorul zilelor sale, de familie, de prietenii din copilărie, de mediul înconjurător. Procedează prin delimitări succesive, își fabrică molecula perforând unul după altul straturile de excipient în care-l înveleau societatea sa, anturajul său, prejudecățile sale. Arte di levare, spunea Michelangelo despre sculptură, arta de a tot înlătura câte un strat, în opoziție cu pictura, arte di porre, arta de a adăuga mereu câte ceva. Viața nu face portretul nostru, ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ieși, pierde, pieri, viers; înghieț, îngheață, chem, chiamă. q). fii, fiică, alături, luni, alăturea, lunea, marțea, miercurea, joia, însă atâția. r). ianuar, februar, martie, aprilie, maiu, iunie, iulie, septembre, octombre, noembre, decembre, s). păreche, părete, rătezat; a spăria; a înveli. t). ușă, coajă; cenușă, îngrașă, cenușăreasă, încrucișător. u). același, totuși, iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se-mbată omul, și va fi făcut bine stăpânirea să-l scumpească; dar Drac a mai văzut om beat de sare?! Trandafir mândru rotat Ș-asară te-am așteptat Când văzui că nu mai vii Pusei dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvelii Doamne rău mă hodinii. Strigă-mă lumea că-s lotru, Mândra joară că sunt șotru (șodu) Joară, mândro, pentru mine Și mă scoate din rușine. negură hodină a o tuli a probozi 27 August. Salonta, orășel în majoritate unguresc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ales acele plante „neutre din punct de vedere social”, acestea fiind, potrivit lui Mihai Coman, o marcă a tărâmului necălcat de om. Altfel privind lucrurile, năgara și troscotul camuflează accesul spre dincolo, marcând în același timp neutilizabilul și haosul. Drumul este învelit și acoperit, efortul de ascundere fiind dublu. În Șarpele I(7) apar aceleași date cunoscute: „Departe, vere, departe,/ Niji departi, nici aproape,/ Tocmai calea jiumătate.../ La câmp, nene, la câmpie/ Unde fir de iarbă nu ie,/ Numai dalba-i colelie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de carne mai poate fi întâlnit în cadrul tiparului inițiatic al înghițirii de către un monstru. Balada Șarpele I(7) dezvăluie un erou care a stat în gura șarpelui până la dizolvarea țesuturilor și, odată scos din infern, oasele lui albe vor fi învelite cu veștminte de mătase, semnificare transparentă a condiției superioare dobândite. Alte implicații acvatice țin de diferitele forme în care apa se manifestă și este prezentă în procesul inițiatic. Într-o colindă tip Leagăn de mătase IV, 80D, metafora negată aduce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]