4,027 matches
-
află undeva departe, când Îl lovesc cu el În cap. Nu poate rezista loviturilor mele. I-au tras-o cum trebuie, ceilalți. După două lovituri nefructuoase, la a treia mă izbește un acces de euforie, când Îi crapă capul. Sângele țâșnește cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e alunecos, căci a Înghețat la suprafață. Vedem un taxi care abia se mișcă Încercând să Întoarcă Încet pe o stradă laterală, dar alunecă pe gheață și Își zgârie caroseria de un stâlp de felinar. După ce se oprește, bulangiul ofticat țâșnește afară și cercetează stricăciunile. — Morții măsii... se răstește el, apoi smucește de portiera taxiului deschizând-o brutal. Îi fac un semn din cap lui Gus. Puțoii dinăuntru se dau jos. Ăsta o să ne ducă la Shrubhill. Coboară și o gagicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prea posă iei o muie Înapoi după ce ai dat-o. — Așa te vreau. Un schimb cinstit nu-i o hoție. De ce să mai amestecăm și statul păpușă? De ce să mai completăm atâtea hârțoage nasoale? Zâmbesc pe când mă deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine cu ochi mari și rugători, dar eu țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Într-o criză nasoală de anxietate, fără să știu unde mă aflu. Trebuie să deschid fereastra și să mă uit afară la Links-ul Întunecat ca să mă orientez. E nouă fără un sfert și o să Întârzii la Întâlnirea cu Bladesey. Țâșnesc și mă duc Înspre centru Într-un taxi condus de un tip pe care-l cunosc vag de la0000000mănâncă0000 Mațele Îmi ghior00000000mănâncă0000or iarăși de foame și tocmai am fost la rahatu ăla de 000000000000000000mănâncă000000000000000000000000dar mă Întâlnesc cu Bladesey la cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mâna pe el Bunty. Cliff, zic eu fără să mă uit la el, vreau să ai mare grijă de doamna asta, de doamna asta atât de curajoasă. Privirile ni se intersectează din nou și o rază laser de energie sexuală țâșnește din pupilele amândurora. — O, așa o să fac, spune el ascultător și, pe când mă răsucesc cu fața la el, pot simți privirea disprețuitoare a lui Bunty În urma afimației lui Încrezătoare, dar nu vreau să-i fiu complice. Încă nu. — Acum mă simt mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
viața extraterestră dinăuntrul meu nu nu nu că lesbiana asta de rahat din spațiu care s-a futut cu tot universul și care n-a fost niciodată futută așa până acum și Îi place la nebunie Îi... Ahhhhhhhh... Sperma Îmi țâșnește În prezervativul din curu ei. Curu vacii Îmi ține strâns pula, iar când mi-o scot ea tot nu dă drumu prezervativului. Și-l scoate singură din rect. Pe capătul lui sunt mici dâre de căcat. Însă scula mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
german vede mai degrabă o opoziție între divinație și profeție. Argumentul său este următorul: "Revelațiile profetice se caracterizează prin faptul că în mod obișnuit ele nu sunt solicitate printr-o pregătire metodică sau tatonantă (ca în cazul divinației n.n.), ci țâșnesc în mod spontan și sunt primite cu pasivitate. Acesta este și faptul care opune profeția divinației"17. Or, lucrurile nu stau tocmai astfel dacă avem în atenție una dintre definițiile divinației care vine tocmai din Antichitate. Ea este cunoaștere venită
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să înaintăm spre primele grade, să căutăm o lumină pentru a ne recunoaște în tenebrele atât de vechi încât trupul umilit s-a obișnuit deja cu ele." Michel Serres Nașterea imaginii este strâns legată de moarte. Însă, dacă imaginea arhaică țâșnea din morminte, era un refuz al neantului și o prelungire a vieții. Plastica este o groază domestică. Astfel, cu cât moartea dispare din viața socială, cu atât imaginea este mai puțin vie, iar nevoia noastră de imagini mai puțin vitală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
orizont cotidian. Renan, Viitorul științei: Va veni o zi când marele artist va fi ceva învechit, aproape inutil". Poate că o umanitate foarte puternică n-ar mai avea cu adevărat nevoie de artiști. În 30000, în marea sărăcie paleolitică, imaginea țâșnește la punctul de întâlnire dintre o panică și un început de tehnică. Atâta timp cât panica este mai puternică decât mijlocul tehnic, avem magie și proiecția ei vizibilă, idolul. Când panoplia tehnică primează încetul cu încetul asupra panicii, iar capacitatea umană de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui sapiens? Imaginea, cum am văzut, ține de un timp imobil, care este cel al afectivității, al religiosului și al morții. Acest timp ignoră construcțiile rațiunii și progresele tehnicii. Sigur, nelegiuiții nu mai sfărâmă ostiile în tabernacul ca să vadă dacă țâșnește din ele sângele lui Christos. Dar oare sărutarea statuilor, îngenuncherea și lumânările au dispărut din pelerinajele contemporanilor lui Einstein și Monod? Milioanele de oameni rezonabili care merg la Lourdes, la Częstochowa sau la Santiago de Compostella se comportă rezonabil în fața
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lună cu ziua zero. Pare nefiresc. Pe de altă parte, când numărăm înapoi, ajungem automat la zero. Zece. Nouă. Opt. Șapte. Șase. Cinci. Patru. Trei. Doi. Unu. Decolare. Nava spațială așteaptă întotdeauna ca numărătoarea să ajungă la zero înainte de a țâșni în aer. Un eveniment important are loc la ora zero, nu la ora unu. Când te îndrepți spre locul unde a explodat o bombă, te apropii de zona zero. Însă dacă sunteți atenți, veți vedea că de obicei oamenii încep
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de care aveți nevoie pentru a scrie și rezolva aceste ecuații diferențiale. Ecuațiile diferențiale nu sunt ca ecuațiile obișnuite, pe care le cunoaștem cu toții. O ecuație obișnuită este ca o mașinărie; introduci mai multe numere în mașinărie, iar, din ea, țâșnește un alt număr. O ecuație diferențială este tot ca o mașinărie, dar, în cazul acesta, una care trebuie alimentată cu ecuații și care aruncă afară alte ecuații. Introduceți în ea o ecuație care descrie condițiile problemei (mingea se mișcă cu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu ea au fost acceptate și puterile misterioase ale lui zero. Efectul fotoelectric a fost descoperit în 1887, când fizicianul german Heinrich Hertz a observat că o radiație ultravioletă poate face o tavă să scoată scântei: pur și simplu, electronii țâșnesc din metal atunci când unda este dirijată către ei. Acest fenomen, de provocare de scântei cu ajutorul unei radiații, i-a pus în încurcătură pe fizicienii clasici. Radiația ultravioletă are multă energie, așa că oamenii de știință au ajuns în mod firesc la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ceilalți cu o forță mărită. În cele din urmă, steaua ajunge să fie atât de fierbinte și de densă, încât atomii de hidrogen se lipesc unul de celălalt și fuzionează, producând heliu și eliberând cantități mari de energie. Această energie țâșnește din interiorul stelei, făcând-o să se extindă puțin. În mare parte a vieții sale, steaua trăiește într-un echilibru instabil: tendința de prăbușire sub propria forță gravitațională este contrabalansată de energia emisă de hidrogenul aflat în proces de fuziune
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de atunci spațiul a continuat să se extindă. Speranța lui Einstein într-un univers constant, etern, murise. Mai rămânea totuși un licăr de speranță, o alternativă a Big Bangului: teoria stabilității. Unii astronomi sugerau că ar exista izvoare din care țâșnește materia și că galaxiile se îndepărtează de aceste izvoare, îmbătrânind și murind. Dar, deși fiecare galaxie se îndepărtează și moare, universul, ca întreg, nu se schimbă niciodată. Există mereu un echilibru, ce este în permanență regăsit. Universul etern al lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre Troia, sunt și câteva morminte vechi. Iar într-un alt loc, lângă una din porțile Troiei, țâșnesc două izvoare, unul cu apă fierbinte, altul cu apă foarte rece, lângă case se află câteva albii frumoase de piatră unde, pe când era pace și corăbiile aheene nu trăseseră încă la țărm, femeile cetății veneau să spele rufe. Pe atunci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
între Ahile și fenomenele luminoase produse de combustie. Când Ahile trece de parapet și se arată, încă neînarmat, lângă șanțul aheu de apărare, ca să-l vadă troienii și să se înspăimânte, fruntea lui este încununată de un nimb, din ea țâșnește o flacără strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și, într-o altă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
luminoase produse de combustie. Când Ahile trece de parapet și se arată, încă neînarmat, lângă șanțul aheu de apărare, ca să-l vadă troienii și să se înspăimânte, fruntea lui este încununată de un nimb, din ea țâșnește o flacără strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și, într-o altă comparație, prevestind funestul foc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Cresc pe ea arbori răzleți, un smochin sălbatic bătut de vânt, un tamarisc, un stejar înalt, lângă poarta de nord a cetății. Undeva înspre Troia, sunt și câteva morminte vechi. Iar într-un alt loc, lângă una din porțile Troiei, țâșnesc două izvoare, unul cu apă fierbinte, altul cu apă foarte rece, lângă case se află câteva albii frumoase de piatră unde, pe când era pace și corăbiile aheene nu trăseseră încă la țărm, femeile cetății veneau să spele rufe. Pe atunci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
între Ahile și fenomenele luminoase produse de combustie. Când Ahile trece de parapet și se arată, încă neînarmat, lângă șanțul aheu de apărare, ca să-l vadă troienii și să se înspăimânte, fruntea lui este încununată de un nimb, din ea țâșnește o flacără strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și, într-o altă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
luminoase produse de combustie. Când Ahile trece de parapet și se arată, încă neînarmat, lângă șanțul aheu de apărare, ca să-l vadă troienii și să se înspăimânte, fruntea lui este încununată de un nimb, din ea țâșnește o flacără strălucitoare. Țâșnește până la cer, ca flăcările focurilor aprinse noaptea pe o insulă, într-o cetate asediată, pentru ca cineva să-i vină într-ajutor de pe mare. Nu lipsește de aici o trimitere la asediul Troiei și, într-o altă comparație, prevestind funestul foc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pururea să beau, trecând mereu peste orice sete. Poftesc să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta e cu neputință îți spun că totdeauna însetez, deși este în gura mea apa, curgând, țâșnind, revărsându-se totdeauna peste margini. Dar văzând adâncurile (abisurile), socotesc că nu beau nimic, dorind să am totul; și având cu îmbelșugare totul în mâinile mele, sunt mereu sărac, deși am unit cu puținul, în mod neîndoielnic, totul”<footnote Sf.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
două luni de când i-a adus, bunicuța tocmai era prin grădină, când deodată: țuști! motănelul iese prin gard pe trotuar fără să știe ce pericole îl așteaptă și dacă se poate descurca cu pericolele. Fiind cel mai dinamic a și țâșnit în stradă, în șosea unde treceau mașini multe în viteză. El neștiind ce însemna o mașină, nici nu a știut a se ferii. Fatalitate. Nenorocire. Disperare. O mașină l-a lovit și el a fost doborât. Sora lui care venea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
normal, a căzut o sticlă pe ciment, tresare întreg sistem nervos, dar când la două străzi de Noel cădea un bloc de cinci etaje... urlete, țipete, răgete, zgomot, huieli, vuieli, trosnituri, cărămizi zburând, pereți rupându-se, cabluri electrice căzând, ape țâșnind... Infernul declanșat. Toate acestea doar în câteva secunde hotărâtoare, când îngerii trec la acțiune și îndeplinesc ce ordine au primit. Doar câteva secunde. Dar ele nu mai sunt secunde, sunt momente interminabile, infinite. Percepția timpului se schimbă. Apare senzația de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
adorației. Pentru că Dumnezeu rămâne mut și invizibil, pentru că, în ceasul din urmă se dovedește inexistent, Omul însuși, singur în univers, se sacrifică sieși. Ultimul paracliser, din ultima catedrală în care n-a mai pătruns nimeni, devine o torță vie și țâșnește prin lumină înspre lumină "pe adevăratul ei drum: în sus", așa cum spunea profetic în prima replică a tragediei. Personajul sorescian nu-l mai așteaptă și nici nu-l mai slujește pe Godot, pentru că i se asimilează ("lumea e de-a dreapta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]