4,216 matches
-
acestui semn artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
de țară? Și ce să fac? o întreb, avînd acum certitudinea că este securistă acoperită. Refuzați contactul! Chemați-mă pe mine, cînd mai vine. Înțeleaptă povață! Așa am făcut. Data viitoare junele Linder a fost speriat atît de tare de țipetele femeii (care striga lozinci gen "La moarte cu trădătorii de neam!", "Să vină Securitatea!" etc.), încît n-a mai călcat prin teatru. După vreo trei luni, nici în România... Un regizor care-a făcut un ban bun, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Arunci punga și gata, ai dispărut. Nu mai aștepți să se uite-n sus. Apoi te bagi într-un colț de unde să nu fii văzut. Și aștepți ca ăla să-njure, așa știi că l-ai nimerit pe prost, după țipete. Dacă se întîmplă să rănești pe cineva? Nu-i dai chiar în cap, să nu-l lași lat. Faci în așa fel numa' să-l uzi. Altfel dai de belele. Și reușești să-i nimerești? Nu e greu? Radu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
prunci De doi ani și jos mai mici De doi ani și jos mai jos Ca să-mi taie pe Cristos Pe Cristos nu l-au tăiat Duhul sfînt l-a apărat Dumneavoastră să-mi trăiți Glas În Roma s-auziți Țipete și-o tînguire Și-o naștere fericită A fost lui İrod urîtă. İar Dumneavoastră vă rog, C-am fi greșit În vreun loc Faceți bine și iertați Cuvîntul să mi-l purtați Și marea cu valuri-nalte De-a lui
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de mine. Acest lucru o făcea arțăgoasă și uneori nedreaptă mai ales cu mama. Într-o luni dimineața, pe cînd mama o ajuta să-și facă toaleta, iar eu eram În bucătărie să-i aduc platoul cu micul dejun, aud țipătul mamei, din camera ei. CÎnd am intrat, bunica privea cu ochii larg deschiși, fix spre icoană, iar mama o striga și o zgîlțîia de umeri. İ-am luat și eu mîinile și am Început să i le masez. După cîteva
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
într-o epocă marcată de războaie mondiale; o neliniște adâncă, o spaimă greu de tradus în cuvinte. Fiind un poet al esențialului, Blaga, înzestrat cu sensibilitate filosofică, a reușit să pătrundă în intimitatea lucrurilor. Poezia lui este o lamentație, un țipăt tragic al ființei amenințate de moarte (George Gană), al fantomelor (Fiorul); un semn al liniștii (Liniște), o meditație funebră (Gorunul). Pentru Blaga, moartea nu înseamnă transcendere, ci dispariție, timpul este un "devorator al vieții", existența devine "o mare trecere". Meditația
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
virgini Când ajung la vârsta școlară, băieții și fetele sunt separați în două tabere care par a fi într-un conflict pe viață și pe moarte. Se ironizează, se asediază, se pârăsc unii pe alții. În pauze, clasele vuiesc de țipete disperate, tropăituri nere gu late, râsete răutăcioase. Dacă ai avea răbdare să le interpretezi, ai vedea că în spatele acestor manifestări se află întrebări precum: „O să fugă de mine?“, „Oare cum are sânii, tari sau mari?“, „Ce-o să facă oare cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
spatele; se apropie, îi cade în genunchi și îi face o declarație (menționată mai sus în scena biletului de amor). Ea începe: angel radios - formulă de efect, continuă în stil oficial, apoi repetă clișeul referitor la pierderea uzului rațiunii. La țipetele Vetei, Rică Venturiano continuă cu o declarație în proză ritmată, cere mizericordie și pietate, amintindu i că ea l-a invitat la ora zece seara, la numărul 9, în strada Catilina, la semnalul cuvenit. Declarația lui este incoerentă din cauza emoției
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Siguranța confortului prezent îl îndeamnă pe Leonida să nu creadă aceste ipoteze teribile: Aș! Vorbă să fie! Ce te pomenești vorbind, domnule? Dar Efimița descrie întâmplări apocaliptice, o întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator de fantasme pare convertit la realism: Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pe la prieteni, pe la cunoscuți, pe la rude. Aceștia devin buni cunoscători ai mo du lui de viață al tinerei familii, expusă privirilor, observației, criticii, bârfei. Gaura cheii, fereastra, curtea, gardurile sunt alte locuri de supraveghere folosi te. Pereții sunt subțiri, iar țipetele sau numai simpla ridicare a tonului pot răzbate „dincolo“, acolo unde pri viri și urechi curioase așteaptă cu nerăbdare să prin dă din zbor frânturi de fraze, scene. Interpretarea lor va aduna mahalagiii sau sătenii, ei fiind de altfel primii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
interiorul comunității. Scan da lul devine spectacol la care cei din jur sunt invitați să participe. Vecinii se anun ță între ei, notabilitățile locale sunt și ele puse la curent cu o repeziciune uimitoare, ajutorul lor este cerut cu insistență. țipetele, bătăile și înjurăturile se petrec sub ochii lor, în curte, în uliță sau la cârciumă, cerând insistent intervenția celorlalți. Stri gă te le femeii în nopate pot fi considerate ca un apel la solidaritate, iar semnalul este dat de cuvinte
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nenorocirea este rezervată tinerilor. Europa credea pe vremea aceea în tineri, iar tinerii aveau nevoie de idealuri "smintite", numai ei puteau promova doctrinele intolerantei și le puneau în practică, spune Cioran, "ei sunt aceia care au nevoie de sânge, de țipete, de tumult și de bărbărie"9. Cioran din anii 1930-40, din așa-numita "perioada românească", este unul supărat pe vremuri, pe intelectualii români, pe Dumnezeu, pe nația română, în general, care își "merită soarta" , de fapt, pe condiția de om
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
stare în care existența și non-existența îi sunt egale și asemenea. Omul este nefericit sau ipocrit, spune Cioran: Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate?... Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată"15. Admirația lui Cioran față de filosofie, ca și a lui Sábato pentru știința, se transformă curând într-o mare deziluzie, constatând că sistemul filosofic, respectiv știință, și viața erau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și cum durerea (cauzată de muncă sau de naștere de prunci) este o pedeapsă a păcatului originar omenesc, ar fi cu totul nedrept ca animalul să sufere. Nici vorbă de milă, deci, față de animale, să nu ne emoționăm auzindu-le țipetele: animalele țipă fără să simtă durerea. Prin urmare, putem practica fără remușcări fără să ne temem că L-am putea supăra pe Dumnezeu, cu toate că și animalele sunt creaturile Sale vivisecția (o ocupație la modă în secolul al XVII-lea) și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îl hrăneam, îl vedeam crescând și îngrășându-se (spre ghinionul lui), iar acum, avea să fie scos cu forța din cocina lui, tras de urechi, de copite, de coadă, de rât (cu o sfoară în jurul botului), în ciuda tuturor protestelor și țipetelor, și avea să fie dus la abator : acolo, cum-necum, aveau să-l ridice, să-l imobilizeze, să-l înjunghie, și asta pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul mai aproape! Când simt că vine clipa, fug în celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
-l ridice, să-l imobilizeze, să-l înjunghie, și asta pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul mai aproape! Când simt că vine clipa, fug în celălalt capăt de sat, mă afund în câmp, ca să nu-i aud țipetele (binecunoscutul țipăt al porcului înjunghiat). Degeaba! Sunt atât de sfâșietoare, încât le auzi de la kilometri distanță, știe tot satul că la noi se taie porcul. Puțin mai târziu, mi se rupe inima din nou văzându-l mort, cu gâtul tăiat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să-l imobilizeze, să-l înjunghie, și asta pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul mai aproape! Când simt că vine clipa, fug în celălalt capăt de sat, mă afund în câmp, ca să nu-i aud țipetele (binecunoscutul țipăt al porcului înjunghiat). Degeaba! Sunt atât de sfâșietoare, încât le auzi de la kilometri distanță, știe tot satul că la noi se taie porcul. Puțin mai târziu, mi se rupe inima din nou văzându-l mort, cu gâtul tăiat, cu rictusul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
lui P. B. Shelley ,,I pank, I sink, I tremble, I expire" (,,Gâfâi, mă scufund, tremur, îmi dau duhul"), așezate de Blecher la începutul romanului său, apropie opera scriitorului român de pictura norvegianului Edvard Munch. Textul lui Blecher devine ,,un țipăt", o reprezentare materială a fricii, a spaimei, a anxietății. Spaima de a nu putea fi altceva decât ceea ce îi este dat să fie. Plecând de la declarația lui Munch referitoare la sursa de inspirație a tabloului Țipătul care ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Blecher devine ,,un țipăt", o reprezentare materială a fricii, a spaimei, a anxietății. Spaima de a nu putea fi altceva decât ceea ce îi este dat să fie. Plecând de la declarația lui Munch referitoare la sursa de inspirație a tabloului Țipătul care ar fi fost chiar ,,strigătul enorm, infinit al naturii" pe care l-a auzit pictorul în momentul unei plimbări liniștite pe pod, putem observa că toată opera lui Munch redă această disperare a lumii care este, nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
strigătul enorm, infinit al naturii" pe care l-a auzit pictorul în momentul unei plimbări liniștite pe pod, putem observa că toată opera lui Munch redă această disperare a lumii care este, nu în ultimul rând, disperarea sa. Munch transferă ,,țipătul" pe care-l definește exemplar ca ,,reacție la spaimă" asupra naturii și implicit asupra întregului univers în care se situează. Blecher va face același demers. Strigătul său interior va deforma realitatea în care trăiește. Haosul interior cuprinde exteriorul. Pe Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
că este al unui eu suferind, provoacă un disconfort psihic asupra lectorului. Traumele, obsesiile, fricile sunt redate de pictura lui Munch care devine expresie a solitudinii, a zădărniciei și neputinței în fața unei realități ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea este evidentă cu opera lui Blecher, deoarece țipătul personajului din pictura lui Munch este același
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
expresie a solitudinii, a zădărniciei și neputinței în fața unei realități ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea este evidentă cu opera lui Blecher, deoarece țipătul personajului din pictura lui Munch este același pe care-l întâlnim la personajele autorului român un strigăt prin care nu se salvează nimeni, ci dimpotrivă îți amintește constant de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea este evidentă cu opera lui Blecher, deoarece țipătul personajului din pictura lui Munch este același pe care-l întâlnim la personajele autorului român un strigăt prin care nu se salvează nimeni, ci dimpotrivă îți amintește constant de ceea ce ești și de ceea ce nu vei putea să fii niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]