3,633 matches
-
ea unde e? ― Asistenta a zis că va coborî într-un minut. ― Doamne. Îți poți imagina cât de mulți bani face? Uită-te la locul ăsta! Ben se holbează cu uimire prin jurul clădirii, privește la vila imensă în stil mexican, așezată sus pe dealurile de deasupra Santei Monica. ― Ăsta e Bârlogul? spune Ben râzând, pentru că-și imaginase o încăpere micuță și tihnită, cam ca o librărie, total opusă de camera albă enormă în care se găsesc acum el și Simon. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înainte sus, apropierea picioarelor; T3 - T4 val de corp înapoi; T5 - T8 - val de corp înainte. • P.I. poziția a II -a: T1 - T8-saute în poziția a II -a; T1 - T8-saute în poziția a III a. • P.I. - pe genunchi, pe călcâie așezat: T1 - T2 - îndoirea și întinderea brațelor înainte, T3 - T4 - îndoirea și întinderea brațelor lateral, T5 - T6 - îndoirea și întinderea brațelor sus cu ridicare pe genunchi, T7 - T8 - coborârea brațelor prin înainte jos cu revenire în P.I.. • P.I. - sfoară înainte pe
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
Atunci știu ce mă așteaptă. Să ne dea Dumnezeu sănătate și le-om trece pe toate... Mijlocul verii, cu călduri care topeau parcă și gândurile către cei dragi, i-a găsit pe „moșnegi” - cum singuri s-au botezat - lângă tun, așezați fiecare la locul lui și executând comenzile comandantului, care curgeau ca o grindină... Finalul era acel banal strigăt: „Foooc!” „Acum, această treabă este ca o apă ce curge în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Fig. 2.26. Sistemul de vizare paralelă Pentru a avea un control cât mai mare asupra clarității imaginilor, mai ales în cazul subiectelor slab luminate, ecranul de vizare a fost perfecționat prin acoperirea cu inele Fresnel, microprisme sau fibre optice așezate ca un fagure pe toată suprafața (figura 2.27). Fig. 2.27. Ecrane de vizare pentru formatul 6×6 cm Focalizarea se poate face manual, prin rotirea inelului distanțelor până când imaginea devine clară în vizor, sau automat, prin sistemul autofocus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ai aflat deja că o mulțime de oameni s-au făcut nevăzuți de pe fața pământului în ultima vreme aici, la Baia de Sus, spuse Calistrat către Cristian, fără să-l privească. Vorbea încet, ca și cum și-ar fi căutat cuvintele. Stătea așezat, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în toiag. Inspectorului i se păru ciudat faptul că bătrânul era la curent cu aceste cazuri pe care poliția încerca să le țină în cel mai desăvârșit secret. Deveni dintr-o dată atent și îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o grămadă de arme așezate una peste alta, stătea agentul Aniko Szabo. Le găsiseră la cei de la Pinforest, polițiștilor nevenindu-le să creadă cât de multe erau. Două persoane lipseau la apel, Boris Godunov și Cristian Toma. Pop îl căutase pe inspector peste tot. Răscolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate problemele s-au rezolvat dintr-odată. A murit într-o seară la Hollywood, în timpul unei petreceri la vila lui Frank Sinatra, din cauza unui atac de cord“). Odată terminată cartea, cea mai puternică e deci obsesia unei figuri din afara vieții așezate a marelui sat, în care toți locuitorii parcă se înrudeau, iar la majorat tinerii primeau ca un dar sinistru din partea primarului un loc de veci - e normal ca traiul așezat în canoane să nu-mi spună nimic, mie care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de interior), le puneam în plicul uzual din bar, de unde transfer la rezervă câte-o hârtie de cinci sute. „Rezerva“ care crește greu, ca la frig, ar fi trebuit să conțină, dac-aș fi fost eu cu adevărat un om așezat, banii pentru pensia de viață de la AIG (procesul mamei, cum ți-am spus, se terminase), dar nu sunt sigur că nu erau banii pentru evadarea din peisaj pe care mi-o voi permite după ieșirea din iarnă sau pentru finanțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ură Înainte să plece. Mă miram că nu fusese mai greu de atât. Din sufragerie, se auzeau alte țipete. Trebuia să mă revanșez față de Maria pentru că Îndura asta de una singură. M-am schimbat În cămașa de noapte și mam așezat sfârșită pe pat. Totul În jurul meu era un dezastru. Nu știu cât timp am stat așa, simțindu-mă mizerabil, dar la un moment dat Maria a năvălit În cameră aproape plângând. ― Îmi ești datoare, spuse fără să se uite la mine. ― Știu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fost recuperate peste câteva zile. Fuseseră îmbarcate din greșeală în avionul de București. S-ar fi putut întâmpla invers... I-am scris o scrisoare de mulțumire secretarului de stat, am pus în plic și o fotografie înfățișându-ne râzând fericiți, așezați cu toții pe o bancă în lunca Rinului, sub lumina aurie a tipicei toamne renane, lungi și blânde. Răspunsul nu a întârziat. Diplomatul își exprima satisfacția de a ne fi făcut fericiți, speranța că și în România, conform legii dominoului, dictatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din adunarea promoției, în frunte cu șeful ei Alexandru Mânăstireanu, ținută la 4 septembrie 1977: „De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor, începem a ne face mintal prezența celor veniți. Surpriză dureroasă!... Deși
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenția erau ochii ei mari și luminoși, atât de luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
locuiască la hotel. Am completat buletinele de pasageri: avocat T. Petrican cu soția. ― Să mergem, scumpă doamnă, în apartamentul ce ni s-a rezervat, m-am adresat Mihaelei oferindu-i brațul. ― Aici e! Camera nr. 7 avea două paturi somptuoase, așezate unul lângă altul. ― Patul acela e al... domniei voastre, doamnă Petrican. ― Voi pune să-l tragă lângă perete, ca să nu-l confundați în timpul nopții cu al dumneavoastră. ― Ce vină am eu dacă sînteți răpitoare? ― Daaa? Găsiți? Atunci, poftim, stimate domn
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru care nu există loc în centrele de educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Lui Enro nu-i place să aștepte. Prânzul! Gosseyn socoti că trecuse o oră de când Enro îi ceruse raportul. De ajuns să facă o criză. Dar prânzul se desfășură într-o tăcere aproape totală. Se debarasă masa, iar Enro rămase așezat, reținând pe toată lumea. Pentru prima oară dictatorul îl privi direct pe Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică și rămase în picioare, cu ochii fixați pe masă Făcu semn celorlalți să rămână așezați și începu: - Ne găsim în fața unei situații curioase. Acum o săptămână l-am adus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
singur vei pierde pe drum, pe care îl va găsi o bătrână înfometată, care te va binecuvânta, fără să afli acest lucru vreodată. nouă deasupra: fructul cu gaură de vierme nu trebuie mâncat, s-ar putea să fie un vierme așezat acolo de către broaștele-care-spionează-pentru dușmanii-tăi, unele dintre ele au niște teci de piele la centură, e e în care poartă viermi modificați genetic să poată roade merele tale și să le schimbe conținutul lor auriu curgător în smoală urât mirositoare, ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale este eficientă, îți regenerează mușchii, tendoanele tale ahileene subțiri, elegante, pielea catifelată, care vor fi curând mângâiate de prințul tău credincios, prețiosul shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te întinzi pe burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară, și aștepți plutoanele de furnici albe harnice, care nu întârzie deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și pe el să îl vadă cu un ochi, să fii răbdătoare cu el, nu este înțelept ca tine, însă este suficient de puternic și a străbătut un drum foarte lung să ajungă în grădina ta suspendată, în patul tău așezat direct pe pământ, mai ai foarte puțină răbdare, mai are foarte puțin și ajunge. șase în al treilea loc: e timpul să uzi pătratul mare de grădină de lângă casă cu trifoii tăi cu cinci foi, din care nu mai are
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înfruptă zeița chuang mu cu musaca de cărniță de pajiște. apoi speli toate textilele cuibului tău: covorașul de papură albă, salvator la ananghie, pătratul de trifoi cu cinci foi, minunea grădinii tale suspendate, pânza albă a patului tău fără picioare, așezat direct pe pământ, pe care o vei îmbrăca în ziua nunții tale. apoi freci cu peria moale blana tigrului alb qilin, până când el se prăpădește de râs. șase în al treilea loc: toți cei care caută cu orice preț bucuria
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
niciodată, cel puțin în anotimpul acesta, așa că râulețul rămâne în fiecare zi identic. Pe dânsul se agită, fără să le oprească nimeni, gâște și rațe. Le privesc deseori de pe o înălțime de lângă casă; stau pe niște pietre mari și netede, așezate parcă anume să formeze o bancă. Sunt extrem de multe observațiile pe care le fac uitîndu-mă atent la aceste păsări, și e fatal să le observ, căci intru și ies mereu, și astfel în fiecare clipă dau peste ele. În agitația
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
venea prea târziu. — N-au trecut decât zece ani de când a răposat tatăl meu și opt ani de la bătălia de la Nagashino. De ce și-au uitat, atât de brusc, generalii din Kai principiile? îl întrebă Katsuyori pe preot. Kaisen, însă, rămase așezat, privindu-l în tăcere, iar Katsuyori continuă: — Acum zece ani, generali noștri nu erau așa. Fiecare dintre ei avea simțul rușinii și era atent cu propria lui reputație. Când tatăl meu se mai afla încă pe lumea asta, oamenii rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilele precedente, se adăpostiseră într-un loc numit Hirayashiki și chiar duraseră un fel de palisadă. Dar, când auziră vestea, cu toții știură că le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața ca o floare albă, privea în jur, amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]