5,899 matches
-
și Rusia. Se pierde însă democrația, care se transformă într-o plutocrație, sau plutodemocrație, chiar în locurile unde s-a născut varianta modernă a democrației. Gîndirea critică este astfel în mare pericol. Cine dorește extinderea orizontului propriei conștiințe se va abate, inevitabil, de la gîndirea obișnuită, de la speculații și ipoteze și va trebui să-și activeze însușiri și facultăți noi. Dincolo de circumstanțe însă, inevitabil trecătoare, cred că trebuie afirmat adevărul și trebuie făcut binele, atribute care, prin ele însele, conduc evoluția, procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
-n calcul colectiv. Iar cea a grupului, pentru păcatele de ieri sau de azi, îi asigura o continuitate. Ea restabilea, prin ea însăși, ordinea genealogică, fără a induce o ruptură nici măcar atunci când putea să apară totuși inexplicabilă și fără temei, abătându-se asupra unor credincioși nevinovați. Pe deasupra, suferința din prezent servea drept model generațiilor viitoare, întărind religia și păstrând intactă credința în Dumnezeu. Istoria suferinței era astfel inseparabilă de cea a speranței aici sau dincolo. În lumea noastră tot mai secularizată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei creează istorie. Dimpotrivă, în textele scripturistice și în comentariile lor, suferința avea propria ei "istorie", sprijinită pe mituri fondatoare ca acela al Legământului sau al ieșirii din Egipt, care puteau fi oricând reactivate pentru a interpreta flagelurile care se abăteau asupra națiunii și a individului. Aceste răspunsuri nu au împiedicat, desigur, poporul evreu să se îndoiască, în anumite momente, de viitorul său, iar unii dintre membrii lui și-au pierdut nădejdea, ajungând chiar să părăsească iudaismul pentru a căuta în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
profetul Iezechiel a simțit-o la moartea soției sale și care a ajuns simbolică pentru suferința evreilor odată cu distrugerea Templului. Practicile de doliu ale profetului prefigurează suferințele poporului evreu, iar rabinii le folosesc la rândul lor pentru a comemora suferința abătută asupra poporului evreu. Suferința ne învață despre suferință: "Iezechiel va fi semn pentru voi: ceea ce el a făcut, veți face și voi întocmai"ww. Pentru a învăța despre suferința Celuilalt, trebuie să o privești. Înțelepții credeau că este mai ușor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la încadrarea noii Biserici reformate și la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel se pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o simplă pedeapsă? Neexplicate, aceste suferințe păreau intolerabile și riscau să ducă la subversiune sau la încălcarea preceptelor religioase, până la abjurare. Întrebarea cum de îngăduia Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pune în scenă suferința și ajută la depășirea ei. Sfârșește prin a nu mai fi doar expresia suferinței, ci și adjuvantul ei. Consolează mai mult decât provoacă suferință 21. Și se îmbogățește de-a lungul secolelor de catastrofe care se abat succesiv asupra evreilor. Ceea ce nu înseamnă nicidecum, dimpotrivă, că viața evreiască în Evul Mediu se rezumă la o serie de persecuții. Este istoria evreilor doar o istorie de nenorociri? Chiar dacă au suferit privări de drepturi și au fost disprețuiți, evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
liturgizarea suferinței. Și el a zugrăvit nenorocirile pe care le avusese de îndurat. Astfel, elegia lui Abraham Ibn Ezra, care evocă persecuția almohadă din secolul al XII-lea, descrie distrugerea comunităților evreiești din Spania și din Occidentul musulman și suferința abătută asupra lor. În multe cazuri, evreii fuseseră constrânși să aleagă între moarte și apostazie. Cartea Tradițieinnn a spaniolului Abraham Ibn Daud, lucrare de tip istoric, scrisă tot după aceste evenimente și încheiată în 1161, evocă, de asemenea, tribulațiile traversate sub
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Exodul din Egipt, prima și paradigmatica experiență a exilului; distrugerea Primului Templu, care coincide cu pierderea independenței, și exilul care urmează; povestea Esterei, una de persecuție și salvare prin exil. Dacă expulzarea din Spania este considerată de el un flagel abătut asupra poporului evreu în această situație de vulnerabilitate care este exilul, comparația cu ieșirea din Egipt îi dă în același timp posibilitatea de a anunța și o eliberare. Abravanel datează expulzarea evreilor din Spania la 9 av, ziua aniversară a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Pesaro, și nu întâmplător autorul își scrie opera în acel an. Valea plângerii este o cronică a suferințelor lui Israel începând cu dispersarea sa. Un învățat anonim, rămas în posteritate sub numele de "Corector", a adăugat un apendice despre nenorocirile abătute asupra evreilor între 1575 și 1605, această din urmă dată fiind cea a ediției complete. Deși copii ale acestui text circulă mult timp în manuscris fără a cunoaște totuși o largă răspândire, el este tipărit pentru prima oară în versiune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cartea își preia titlul dintr-un verset din Psalmivvv: Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări". Pentru autor, străbaterea "văii plângerii" are o virtute consolatoare. Repetarea catastrofelor abătute asupra evreilor demonstrează continuitatea unei epoci căreia aceștia trebuie să-i aștepte neclintiți sfârșitul. Pentru Ha-Cohen, expresia este o perifrază pentru exil și tribulațiile lui. El se exprimă astfel: Am numit cartea aceasta Valea plângerii, căci este întocmai acestui titlu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
schema clasică distrugere/izbăvire sau de la o intervenție divină. În poemul său despre pogromurile de la Chișinău din 1903-1906, intitulat În orașul măcelului, marele scriitor ebraic Hayim Nahman Bialik, în contrast cu poetul medieval care se plânge de tăcerea lui Dumnezeu în fața nenorocirilor abătute peste poporul lui, introduce furia în literatura distrugerii. Acest poem de trei sute de versuri îi îndeamnă pe locuitorii orașului la autoapărare, proclamă că moartea victimelor a fost gratuită și refuză să le plângă. Împotriva evreilor se îndreaptă furia poetului, a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
disoluția forțelor egoului și la indiferență în fața adversității materiale și fizice. Legătura privilegiată dintre Dumnezeu și poporul lui se făurește astfel într-o suferință comună 8. Acestea fiind spuse, discursul ultraortodox nu se emancipează deloc de justificarea nenorocirii care se abate asupra evreilor pentru păcate pe care le-au săvârșit împotriva poruncilor. Hitler este noul Nabucodonosor trimis de Dumnezeu ca să-și pedepsească poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare, un curent antisionist existent și astăzi, nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile evreiești secularizate. Într-adevăr, exterminarea intra astfel în lungul lanț al calamităților abătute asupra evreilor de-a lungul secolelor. Ea ocupa un loc și se fixa solid în această istorie de suferință vehiculată din generație în generație, suficientă sieși și împărțind lumea între cei care suferă, adică evreii, și ne-evreii care-i
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Le-au dat vreodată acești morți un mandat pentru asta întemeietorilor statului? Și-au dat ei vreodată acordul pentru utilizarea dată de unii destinului lor tragic, pus în slujba scopurilor naționaliste, și asta pe seama palestinienilor, cu nimic responsabili de catastrofa abătută asupra evreilor în Europa 10? Încă din 1988, în timpul primei Intifade, intelectualul și profesorul universitar Yehuda Elkana publica în cotidianul israelian Ha'aretz un articol intitulat "Elogiu uitării", care a făcut să curgă multă cerneală. El susține acolo că nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu riturile, codurile și locurile ei de cult tot mai familiare și mai perceptibile în diverse puncte ale planetei. Și totuși, în același timp, Holocaustul este înțeles ca un dezastru întâmplat evreilor, nu ca o catastrofă care s-ar putea abate asupra altor grupuri. Aparentul cosmopolitism al acestei memorii nu face însă universal mesajul ei, pentru că nu pune accentul pe acest aspect. Mondializarea memoriei Holocaustului, într-o epocă de continuă deplasare a reperelor noastre și de dispariție a ideologiilor al căror
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a cărui singură obstinație o constituie maximi zarea profitului monetar, moneda este neutră; echilibrul economic este posibil ș.a. Apoi, pe aceste premise s-a construit un întreg eșafodaj, care are logica lui, o întreagă metodologie, care, după părerea mea au abătut analiza economică de la alte căi de evoluție sugerate de clasici și prin asta i-au făcut mult rău, încercînd s-o îndepărteze de caracterul său de știință socio-umană, care este fundamental. Sigur, și utilitatea și raritatea și calculul marginal sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
una aplicativă, pragmatică, una foarte deschisă spre diferite oportunități. Acțiunea e măsura cunoașterii. Wu-wei, un fel de acțiune prin non-acțiune. Numele lucrurilor le determină natura. Numele determină întreaga realitate. Fiecare își caută calea (dao), de la care încearcă să nu se abată. Gîndirea lor e una procesuală, cultivînd armonia. Nu există model cauzal, cartezian, dualist. Totul curge și se schimbă firesc, legic, de la sine. Realitatea e un continuum ce evoluează ciclic. Timpul deschide nu închide. China ne oferă astăzi un model inedit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
A lăsat-o pradă goților, retrăgând administrația și armata. e. Răsăritul civilizației apusene Magnifica lume a Antichității avea să apună, dar nu și civilizația ei. O nouă lume a răsărit în Evul Mediu, sub năvălirile popoarelor migratoare care s-au abătut ca o furtună peste umanitate. Natura și-a jucat, ca întotdeauna, propriul rol în punerea în scenă a acestei tragedii. Modificări climatice de anvergură au fost respon sabile de punerea în mișcare a masei umane care, din cele mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
temut din răsărit care a crescut repede, înaintând spre miazăzi. Nici alianța cu tătarii nu i-a ajutat să zăgăzuiască torentul rus care s-a revărsat peste teritoriile din Edisan. În scurt timp, țarii au ajuns la Nistru de unde au abătut furtuna nenorocirii peste Moldova. Profitând de slăbiciunea otomană, Alexandru I a stabilit fruntariile imperiului său pe Prut. Dorise să acapareze întreaga Moldovă sau măcar cea mai mare parte din aceasta, prin fixarea hotarului pe Siret. A fost nevoit să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sau vara, la Tsarskoe Selo, ar fi putut transforma în realitate visul Rusiei de a ajunge la apele calde ale oceanului planetar. c. Complicațiile induse de geopolitică Cursul normal al suprapunerii perfecte a identității peste originea unui popor a fost abătut de complicațiile induse de geopolitică. Devierea este rezultatul faptului că afirmarea etnică se subsumează nu doar realităților genetice, ci și identității teritoriale, existând frecvent situații când a prevalat cea din urmă. Așa devine explicabil cum unele triburi, inițial, extrem de reduse
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dacă o vom compara cu destinul unor linii masculine masacrate aproape în totalitate de cuceritori 96). Desigur nu putem spune că moștenirea noastră genetică, adunată încă din paleolitic și a neolitic, nu a fost vânturată de stihiile care s-au abătut asupra gliei. A fost împrăștiată, uneori, sub impactul războaielor care au implicat-o într-o mai mare sau mai mică măsură. Să nu uităm că odată cu apariția națiunilor și, mai ales, sub impactul Revoluției franceze, conflictele au dobândit un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de ocrotire statală, populația latinofonă nu doar din Balcani, ci din întreaga Europă, s-a auto organizat în romanii populare pentru a rezista năvălitorilor. S-a refugiat în zone inaccesibile invadatorilor ori plătindu-le bir. Furtuna slavă, care s-a abătut asupra Balcanilor, a avut suficientă putere pentru a provoca discontinuitatea teritorială a spațiului latin. Migrația slavă a separat definitiv ramura occidentală de cea orientală a romanității. A rupt vechile legături cu Noricum și Reția unde, astăzi, doar în estul Elveției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ei aceluiași zeu. Ei și ce dacă dl. Patriciu este așa de superbogat? La ce-i folosește? "La ce i-ar folo-si cuiva de-ar avea toate bogățiile pămîntului și și-ar pierde sufletul"? Astea sunt modelele false, care ne abat de la adevărata cale. E prea multă lăcomie în sistem. Maica Tereza avea dreptate cînd spunea că sărăcia există pentru că oamenii nu vor să împartă. Prea multă lăcomie distruge omenia și poate chiar omenirea pînă la urmă. Este o boală. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fiind greșite, pînă azi n-au fost corectate. EMINESCOLOGI PE MELEAGURI IPOTEȘTENE Cu toate că propaganda intelectualilor din Cucorăni a diminuat mult importanța pe care a avut-o Ipoteștiul, în viața și opera lui Eminescu, s-au găsit cercetători care s-au abătut și pe la Ipotești unii, după ce s-au "documentat" la Cucorăni, alții venind direct. Pînă una-alta, în anii 1935 și 1936 Cezar Petrescu și-a publicat cele trei volume din Romanul lui Eminescu. Fiind operă de fabulație literară, aflăm din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
În același an, datorită unei drame familiare, pe care Iurașcu o ținea încuiată în inimă, cu multe lăcăți, a călugărit-o pe Fevronia, la mănăstirea Agafton 63. Fata avea 16 ani. La sfîrșitul anului 1834, o mare nenorocire s-a abătut asupra familiei lui Vasile Iurașcu. A treia zi din sărbătorile Crăciunului (27 decembrie), chiar de dimineață, soția sa pleca din Bănești, grăbind trăsura, ca să ajungă mai repede acasă, la Sarafinești. Dar, înainte de a trece Siretul, prin Vadul Donțului, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]