6,323 matches
-
acest homo novus constată extravaganța doar în altă parte. Absurde îi apar doar credințele altora, ale celor de altădată sau de altundeva. Iar ironia pe care o exersează devine slabă. Nu are cum să accepte, cu bună dispoziție, că spusele absurde pot fi aflate din gura oricui. Sau că, uneori, pot să cunoască și o altă versiune, la un nivel mai greu accesibil, aporetic sau paradoxal. Însă observă bine altceva, un fapt ce ține de dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult cu cât nimic altceva nu afli mai confuz și mai monstruos. „Nu se poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
filozofice, a fost el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Întradevăr, nimic atât de ciudat încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, întro secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Întradevăr, nimic atât de ciudat încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, întro secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, întro secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cauza erorii departe de sine, sub forma unei aparențe care la înșelat. Convins de așa ceva, „nu va admite că s a înșelat fără o anumită aparență de adevăr“. Să acceptăm că este totuși rezonabil așa 76 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 60. ceva, însă ce atitudini sunt posibile în fața celor absurde? „O eroare în care aparența este evidentă și pentru intelectul comun (sensus communis) se numește absurditate. Reproșul ab surdității este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat, în special prin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la înșelat. Convins de așa ceva, „nu va admite că s a înșelat fără o anumită aparență de adevăr“. Să acceptăm că este totuși rezonabil așa 76 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 60. ceva, însă ce atitudini sunt posibile în fața celor absurde? „O eroare în care aparența este evidentă și pentru intelectul comun (sensus communis) se numește absurditate. Reproșul ab surdității este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat, în special prin respingerea erorilor.“ Absurditatea unui enunț devine evidentă pentru simțul comun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acuză, săi spui verde în față că nu a înțeles cum se cuvine sau nu sa exprimat corect logic. Mai potrivit ar fi să începi „prin ai face evidentă această aparență“. A reproșa cuiva faptul că a comis o judecată absurdă „este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat“. Dacă se convinge singur de eroa rea săvârșită, cel cu care discuți este rezonabil. „Dacă persistă, atunci este desigur un om absurd; iar în această situație nu mai este nimic de făcut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cel cu care discuți este rezonabil. „Dacă persistă, atunci este desigur un om absurd; iar în această situație nu mai este nimic de făcut. El a devenit prin aceasta incapabil și nedemn de alte corectări și respingeri. Căci unei persoane absurde nu i se poate demonstra propriuzis nimic, orice argument ar fi zadarnic.“ Se poate demonstra ceva doar celui care, cu ajutorul inteligenței sale, va ține cont de sensul și puterea unei demonstrații. Nu însă și omului absurd, pentru care „dez văluirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
respingeri. Căci unei persoane absurde nu i se poate demonstra propriuzis nimic, orice argument ar fi zadarnic.“ Se poate demonstra ceva doar celui care, cu ajutorul inteligenței sale, va ține cont de sensul și puterea unei demonstrații. Nu însă și omului absurd, pentru care „dez văluirea absurdității (deductio ad absurdum) nu mai este necesară“. O concluzie definitivă și oarecum tristă, gravă, cel puțin în acest loc. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 77 61. 62. Concluzia de mai sus pare logică. Numai că unele detalii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în privința „omului absurd“. Să fie într adevăr orice argument zadarnic în cazul acestui om? Dar există un asemenea om? Ne dăm seama că nimeni nu poate fi considerat absurd prin natura sa. Și nimeni nu e străin întru totul celor absurde. În acest caz, e curios că filozoful nu spune altceva în legătură cu situația de mai sus. Bunăoară, nu spune că ar trebui încercat de mai multe ori - eventual ori de câte ori e cazul - să dovedești celui cu care discuți aparența adevărului. Nici că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
inteligență și agerime a minții“, spune Kant însuși)<ref id="64">Ibidem, p. 81.</ref>? Și auzi deodată, de pildă, că o săgeată aflată în mișcare stă în orice clipă pe loc? Ce faci atunci când 78 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 63. 64. constați că el persistă în această idee? Să spui doar că este „nedemn de alte corectări și respingeri“? Firesc ar fi, probabil, să te întrebi dacă nu cumva nonsensul afirmațiilor sale are o justificare, dacă nu cumva este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nonsensul afirmațiilor sale are o justificare, dacă nu cumva este mai elocvent decât sensul oferit în aceeași chestiune de simțul comun. Mai târziu, când va distinge cu destulă rigoare între a gândi și a cunoaște, atitudinea lui Kant față de cele absurde se clarifică în alte privințe. Faptul este vizibil, de exemplu, în paginile din „Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din „Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur lar putea inspira, pe de altă parte. Readuce în atenție două situații absurde în care gândirea se poate vedea atrasă. Mai întâi, ideea că ar fi posibilă cunoașterea lucrului în sine, a ceea ce depășește limitele oricărei experiențe. Multă vreme sa crezut acest lucru, afirmă Kant, însă la mijloc se află o gravă confuzie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că această contradicție dispare“<ref id="66">Ibidem, p. 26.</ref>. Am obține astfel o idee justă cu privire la lucrul în sine și la fe nomen. Experimentul făcut astfel („un experiment al rațiunii pure“, cum este numit) conduce la reducția celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, întro paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la limită, când se spune că ceva anume nu poate fi spus. Probabil că numai tăcerea ne poate elibera - întro măsură totuși indecisă - de asemenea paradoxuri. Dar poți întâlni, din punctul de vedere al lui Kant, o a doua situație absurdă. Ea intervine atunci când lucrul în sine ar fi socotit inexistent și de negândit ca atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se manifestă și nu se arată în nici un fel, el nu există în nici un fel. Cum va răspunde Kant
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
răspunde Kant acestui scepticism radical? Este adevărat, nu putem cunoaște ceva decât ca fenomen, obiect al intuiției sensibile. „Cu toate acestea, [...] trebuie cel puțin să putem gândi aceleași obiecte și ca lucruri în sine. Căci, altfel, sar ajunge la judecata absurdă că fenomenul ar fi fără ceva care să apară.“<ref id="68">Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, ed. cit., pp. 25-29.</ref> Dacă fenomenul ar fi fără ceva care să apară, atunci nu ar mai fi fenomen, ci lucru în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
rațiunii pure, ed. cit., pp. 25-29.</ref> Dacă fenomenul ar fi fără ceva care să apară, atunci nu ar mai fi fenomen, ci lucru în sine, iar gândirea sar vedea din nou aruncată în cea 80 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 67. . 68. dintâi absurditate. În același timp, nu se poate ignora nevoia ei de a se orienta către cele necondiționate, libere, de a depăși limitele experienței sensibile și ale celei formale. Prin urmare, trebuie admis că lucrul în sine nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prin rațiune“. Privind logic lucrurile, Kant are dreptate. Ceva absurd se contrazice în chiar conceptul său și, astfel, contrazice gândirea însăși. Iar cel care se contrazice în ceea ce concepe nu ar trebui să pretindă atunci că gândește. Cele două situații absurde atrag după sine multe altele, încât poți vedea cum întregi viziuni metafizice sunt lipsite de sens, cel puțin în unele privințe. Filozofi orgolioși, de toate orientările posibile, duc între ei războaie nesfârșite. În felul acesta, metafizica însăși „se prăbușește în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
271.</ref> La fel, să consideri spațiul și timpul ca însușiri ale lucrului în sine.<ref id="73">Ibidem, p. 88.</ref> Sau ideea de „spațiu vid în afara lumii“, „timp vid înaintea lumii“.<ref id="74">Ibidem, p. 381.</ref> Absurdă este și dorința de a realiza sensibil ceva ideal, ca și cum ai vrea să întâlnești pe stradă figura unui înțelept dintrun roman.<ref id="75">Ibidem, p. 462.</ref> Și, firește, multe altele, legate mai ales de ideile rațiunii pure - ideea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vreme acesta este considerat simplu, indivizibil. E absurd să cauți întro experiență de felul celor din științele naturii ceva care să corespundă ideii de lume, câtă vreme lumea se referă la ceva necondiționat. Și e 82 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 71. 72. 73. 74. 75. absurd să cauți întro experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
71. 72. 73. 74. 75. absurd să cauți întro experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative sunt absurde, ne consolează aici Kant. Nu este absurdă ideea lui Zenon din Elea că „Dumnezeu nu este nici finit, nici infinit, nici în mișcare, nici în repaus, nici asemănător, nici neasemănător unui alt lucru“.<ref id="76">Ibidem, p. 424.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cauți întro experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative sunt absurde, ne consolează aici Kant. Nu este absurdă ideea lui Zenon din Elea că „Dumnezeu nu este nici finit, nici infinit, nici în mișcare, nici în repaus, nici asemănător, nici neasemănător unui alt lucru“.<ref id="76">Ibidem, p. 424.</ref> Cei care îl ascultau altădată au crezut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune experienței comune, Kant urmează fără nici o abatere logica noncontradicției. 84 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 11. Conștiința teoretică: „absurd de rațională“ (Nietzsche) Este de luat în seamă un anume fapt, că omul se contrazice și altfel decât așa cum ne învață logica celor patru principii. Se contrazice pe sine mai ales la nivelul unor intenții și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să fie: «împlinirea» unui canon moral major în întreaga lume reală, ordinea morală a lumii; sau creșterea iubirii și a armoniei în raportul dintre ființe; sau apropierea de o stare generală de fericire; sau chiar 86 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 78. avântul spre un neant deplin - un țel înseamnă totuși un sens.“ Or, a fixa un sens în virtutea voinței ce domină, acest lucru descoperă imediat nonsensul celor care se voiesc raționale. Când nu caută cu orice preț teorii sigure, atemporale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]