11,260 matches
-
câinele fusese închis în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp, la începutul unei toamne. Lăsam potecile să mă conducă. Vedeam trecând, departe, ca niște clăi cu aburi, tăcutele femei justițiare. Cărau spre vetre, în spinare, mari legături de vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceva ca o bufnitură sau ca un geamăt înfundat. M-am ridicat și m-am dus din nou la fereastra luminatorului. O fâșie de lumină plutea în dreptul celei de-a doua ferestre de sub etajul nostru, formând o perdea ca de aburi. Dincolo de ea, bezna părea și mai neagră. Întors în cameră, m-am întins iar lângă Zenobia. Simțeam cum mă învăluie liniștea ei adâncă și încercam eu însumi să mă liniștesc. M-am zvârcolit multă vreme, până am auzit tânguirea lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea mai lentă viteză de cădere înregistrată era de circa 9 kilometri/oră, ceea ce însemna că aparatul avea un randament puțin peste 90‰, rivalizând în consecință cu motorul electric, cu turbina cu aburi, cu propulsia atomică în transporturile spațiale și cu pompa aspirantă din gama mașinilor perfecte. Apăsând contactele adecvate, lui Gosseyn nu-i fu greu să aterizeze drept în balconul apartamentului Patriciei Hardie. I-ar fi plăcut să-i facă mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare a hranei, într-o lume redusă la mlaștina ascunsă în neguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
când îl întâlnise la club, că la Roma, o venerabilă doamnă ședea în salon și-odată îl vede deslușit pe soțul ei, care era plecat la Milano, cum apare la ușă, o cheamă pe nume și-apoi dispare ca un abur risipit de vânt. Doamna a leșinat și, după cum au primit apoi depeșă, exact în același moment, la Milano, bărbatu-său murise subit. Pavel a povestit în șoaptă un lucru la modă, mai ales între servitori, despre fata în casă care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
luăm și cutia... Uite, trage șuba asta beste tine. Ești în stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mecanism, să asculte cum merg. Se orienta întotdeauna după auz, ca liliacul. La început n-a prins nimic deslușit, dar când a repetat iar și iar circuitul, și prima roată a ajuns la 0, s-a produs ceva ca un abur de sunet. A lăsat-o acolo, și a trecut la roata a doua, care a dat semn tot la 0. La a treia nici nu s-a mai ostenit, a dus-o el la aceeași cifră și atunci s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el și bunul Dumnezeu. Domnișoara Margulis nu. Era de Sfântul Gheorghe, o zi deodată foarte blândă, după o perioadă de ploi. Și clocotul lui din trup și din suflet îl întrecea pe cel al naturii, era ca un vapor cu aburi gata să pornească în larg. Margareta, de care i se părea că e amorezat atunci, văduvă la numai 20 de ani, cu toate simțurile stârnite într o căsnicie de doi ani și plină de dorință, tocmai îi arăta prin fereastra
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla mereu, să nu aibă nici o boală, iar dacă tușea îi dădea hapuri și-i spunea cum să se îngrijească, odată l-a pus să respire aburi de la o oală în care fierbea apă cu sare. Altă dată l-a învățat să dea capul pe spate și să facă gargară, adică să facă „clocot în gât“ spunând a-a-a-a-a. L-a pus să repete mai întâi cu apă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e valabil și-n viața personală. Și că la fiecare pagină de istorie a lumii, facem și noi un salt, cam fără să-l controlăm, iar singura noastră șansă e să ne lăsăm duși, așa, dar folosind la maximum puterea aburului evenimentelor, să nu rămânem pe jos, în urma ei. Să fim păsuiți cu viteza timpului, a timpurilor, mai bine zis. Să ne potrivim, mai bine decât să ne împotrivim. A, da, interesant, admise primul redactor mai liniștit, asta pot s-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iat-o aici. Cel puțin avea să urmărească acțiunea și să aștepte în timp ce căpitanul Clark și savanții făceau călătoria. Cobori cu mișcări vioaie din autoavionul ei și se uită de jur-împrejur. La o distanță nu prea mare, o perdea de aburi se ridica leneș în înaltul cerului ca o ceață artificială care, de câteva luni încoace, izolase acest cartier al orașului de privirile curioșilor. Păși încet înainte, fața ei de adevărată Isher întorcându-se încoace și încolo, în timp ce cerceta scena respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima oară mai apărat, după atâta zbucium. În plus, crengile de ulm ninse, cu soarele prins între ele ca într-un coș, liniștea picurată și vântul îi aminteau de Tabriz, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi dus farfuriile și paharele celor adunați la o masă, într- atât îi plăcea să îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea, acasă, bărbiile aplecate peste aburii de abgusht nu-i păreau decât semne de bun augur. „Oamenii bântuiți de neliniște nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea mai plăcut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aer, dar nu spuse, de rușinea mobed-ului. Nici când reveniră la soare, în Omar nu se întorsese smerenia dintr-un templu adevărat. Văzută de-afară, cupola arăta ca o cupă întoarsă cu gura în jos. El voia înapoi, în plăcerea aburului de ceai aromat și a stofelor atinse de maică-sa și de celelalte, care își zâmbeau una alteia ca niște fecioare în oglindă. Nu avea nici cinci ani când bunicu-său îi vorbise de Bab-ol Asad 1 al lui Alexandru cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta mult, cât de mult se poate. Omar era în ochi, se urcase ca-ntr-o cochilie netedă, spiralată și de-acolo privea spre un peisaj ce era făcut doar din irizări și inele de ceață prin care trecea un abur albastru. Macula suna ca un strat de iarbă, parcă doctorița așa i-ar fi spus: „Peste-un strat de iarbă crescut anapoda încercăm să punem alei de zgură sau de pietriș, fiindcă, altfel, n-ați văzut niciodată o grădină sălbatică
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
colinele înverzite și în ea să își primească nepoții. De câte ori ceața de plumb și uraniu se lăsa peste Teheran și se înecau respirând, își spuneau unul altuia: „Mai e doar puțin până în Lavasan“. Acum, ea ajunsese. Era în zori și aburii de dinainte de răsărit se ridicau din frunzișuri, ca niște scutece ale soarelui care urma să se nască. Totul părea împrospătat și voios, se auzeau păsări, iar Ghazal se-ntrebă, cu fruntea în pumni: „Doamne, cum mă lași să mor astăzi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pornirăm La Dumneavoastră venirăm, Floricica s-o luăm La - mpăratul s-o ducem. Și pornirăm și venirăm Nu știurăm sama bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe stele ... De venirăm după ele, Pe fața pământului Pe aburii vântului, Mai bând și mai chiuind Și din bice lungi pocnind, Caii noștri în curând, Pe-a lor nări flacări lăsând Din copite scăpărând. Am sosit și v-am găsit, Cerem floarea să ne-o dați, De unde nu, nu scăpați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arată. 253Ca un fier - băgat în foc arde. 254Ca para focului arde. 255Oamenii ca degetele, nici unul cu altul s-aseamănă. 256Ascultă cu urechia, ca straja de vrăjmași. 257Ca o pecete ține ascuns. 258Atîrnat ca un cârnat. 259Afînat ca puful. 260Ca aburul de pe apă, ese, se ridică, se vede. 261Ca albinele la fagure s-adună. 262Ca corbii la stârv s-adună. 263Ca muștele la scârnă s-adună. 264Ca furnicele când adună merinde pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
glumă bună: îmi zice "tembelul", dar știu că n-o gândește cu adevărat. Pricepi? ― Bineînțeles. Lucrară un timp în tăcere. Își scoseseră cămășile. Sudoarea le lustruise torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse își pierduseră linia bruscă. ― Nu-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu mai există ― un sentiment cert, deși inexplicabil. Chipul acela n-avea nimic dramatic, nimic care să sugereze că buclele n-au ajuns coc sur, că n-ar fi putut ajunge niciodată, că peste privirea neagră nu s-a așternut aburul tulbure, nesigur al quinquagenarilor. "Trebuie să fie prima lui soție, draga mea. A fost o femeie frumoasă. Locuința însă, hai, recunoaște, te surprinde. Te așteptai să găsești aici nichel, mochetă roșie și ororile acelea de la fondul plastic, și când colo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
A pus arma la ochi să tragă în cioata care îi stătea în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât vărul cât și eu am rămas încremeniți și bucuroși totodată că a fost salvat un om de la moarte prin împușcare. Prin
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în Corto Maltese o urmă din magnetismul lui Humprey Bogart, cel din Casablanca, după cum este vizibilă în seninătatea cu care se desparte de iubirile sale luciditatea de conquistador a lui Clark Gable, cel din Gone with the wind. Oscilând între aburii băuturii și grația unui vers din Rimbaud sau un pasaj din Utopia lui Morus, Corto este, rând pe rând, filosof, pirat, revoluționar fără cauză, actor și regizor al propriului destin. Ieșind din paginile lui Pratt, el intră în substanța fantasmatică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]