8,266 matches
-
pădurea din margine de sat, parcă palmele ei primesc energie de la soarele toamnei, parcă razele pătrund în carne și în oase. Parcă, pentru o secundă, povestea s-a întrerupt și memoria Loredanei s-a blocat sau, poate, se odihnea... Tânăra actriță se oprise din povestit iar paharul cu apă se liniștise. Doar că apa nu mai era atât de curată. Loredana își trece limbuța peste buzele uscate, ar bea din apa aia. Dar nu, nu e timpul nici de băut, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă adunați tot ce v-am zis, o să vă faceți o impresie despre apariția nebunei, o tinerică mai tenace ca noi toți. Mai vroia să facă și teatru, dar era prea slabă, i-am arătat eu ce înseamnă să fii actriță și cum ar trebui să fie cu scena, ce piatră ar trebui să mănânce, așa, ca mine. Să fi rămas la revista aia la care scria, să fi făcut piese de teatru, era mai bine. Nu să se fi băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Autor și Actor, zicea că e sinceră, dar până unde merge sinceritatea?... Ea făcea piese de teatru și asta mă omora. — Cred că vă contraziceți, nu sunteți foarte clară când vine vorba despre Tina, spune încet Frumoasa Neli, dar tânăra actriță nu-i dă nici o atenție, își continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară”, cum i-a zis Tina cu detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce-ai scris și cât de frumos? Ți-o întorc, să vezi, de ieri până azi, ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
N-avea nici un rost să vină aici, doamna Loredana, dar era cuminte, așa vedeam eu. Neli ar vrea să puncteze că și doamna Lori, când era mai copilă, a tot mers la nevasta de dinainte a Maestrului, la doamna Vichi, actrița care e acuma în Spania, că a mâncat acolo, că din bucatele făcute de Vichi a înghițit și ea și că, după aia, i-a luat bărbatul, și-a lăsat chiloții sub perna ei, dar Neli tace, nu vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care joc, de celebritatea mea, nu de mine, că acum sunt bun să-l joc pe Trahanache, s-a dus vremea lui Tipătescu. Dar tu știi că gloria e un bun afrodiziac. Codrescu era în cabinet. Vă salut, ea e actrița aia tânără despre care v-am telefonat, a terminat teatrul la mine la Facultate, încă nu s-a angajat, n-a sărutat scena, dar o botezăm noi, vedem, în viitor, acuma o dor picioarele, articulațiile, zona inghinală, genunchii, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vieții mele de actor, în orașul ăla din Moldova. Tânăr, când fericit, când amărât. Talentat. Dar nu înțelegeam nimic din viața mea, din ce îmi dăduse Dumnezeu. Nu înțelegeam... Întâmplarea a făcut să scap de o tipă mai bătrână, o actriță cu bretonul în formă de V, prin Rita, dar înaintea Ritei și a tuturor, a fost mereu Ani-Anita, dragostea mea. Am fost cu Ani din al treilea an de studenție până când am terminat facultatea, după aceea, am mai fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
școala, mă angajasem la Teatrul din Iași, deja făceam repetiții, din primăvară, la Hamlet, eram deja actor de succes, nu?, câți actori au făcut Hamlet?, apoi, mă iubea Ani, o cerusem de nevastă și acceptase, eram fericit. Cu mai vârstnica actriță eram pe sfârșite, știam că se termină, dar... am văzut-o pe stradă, urcând spre Copou, pe Rita, tânără, cu, muicăăă!, curul ei mare, cu părul ca mierea, o femelă... Cât m-am păcălit!!! Am agățat-o, ne-am cuplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te iubesc”, eu o să mor de tot doar la moartea ta, de-abia atunci o să plecăm împreună, patul nunții va fi sus doar atunci, m-am gândit ca Ofelia să rămână aici, în scenă, până la sfârșit, și, după ce Hamlet moare, actrița o să arunce pe el cămașa asta roșie, înțelegi ce vreau eu în scena asta cu Ofelia și Hamlet?, cred că putem scoate din personaje, mie nu-mi trebuie mulțime, popor, oșteni, or să fie în scenă Regele, Regina, Hamlet, Laertes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e interesant cum ai gândit fragmentul, e foarte modern, ce-ți mai poate capul!, dar tonul e admirativ, Anita îl simte. Acuma, cu ideile astea ale tale, cred că ar fi bine să te faci regizor, mai bine regizor decât actriță, că ai un cap!... Aș fi bună?, fata ridică pleoapele doar o secundă, fericirea îi iese prin ochi. Te-ai gândit că lipsesc luminile?, nu contează, luminezi tu, ți-am zis că ești o lumină. Hai, fă scena cu Laertes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine e acasă, a fost bine și la mare, dar ca aici, nu e nicăieri! Acum, grădinăreasa prinde în cununa lată, împletită pe mai multe rânduri, încă o ceapă galbenă, tare, puternică, bine uscată. Vor rezista mult timp. Lângă tânăra actriță, pe jos, e aruncată aceeași revistă în care era cronica teatrală despre Regele Lear. Privirea femeii cu ochii de aur evită mereu hârtia. Nevestele lui, femeile lui, toate într-o conspirație împotriva ei. — Am văzut. Dacă nu ați fi dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-ai zis că ai o nevastă de casă?, că gătește, că stă acasă tot timpul, băăă, ce-a făcut Loredana pentru tine, n-o să mai facă nimeni, nici o femeie. Și cine-i fata aia? N-o știi tu. O actriță, mi-a fost studentă. — Mamă, toate ți-au fost studente. Și câți ani are „fata”? — E tânără, dar nu contează. — Cum nu contează?, contează, nici nu știi tu cât contează. Pentru tine și Loredana e prea tânără. — Ei, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simte că lipsește ceva din spectacol, ceva la care el se gândise demult: actualizarea textului, a spectacolului. Vorbește cu zeii. Apoi, bufonul. E la fel, același lucru. Actul II. Fetele cu priviri de scorpie. Maestrul se uită la cele două actrițe care joacă Goneril și Regan. Actul III. O pârloagă, furtuna. Lear, în scenă. Bufonul. Lear: Acum, zeii ce răstoarnă lumea!/ Pe capetele noastre pot s-aleagă! Nebunia regelui. Bufonul. Transferul. Bufonul-Lear. Maestrul, îmbăcat în costumul de epocă. Zeii mei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Toate astea în 2005. Apele, miliarde de tone de apă. Anul apelor. Căldurile căzuseră și ele peste Pământ. Tot în anul acela, s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie din ultima sută de ani, a comunicat NASA... În livada actriței Loredana Buzescu, nu mai e așa de cald, se apropie noaptea lui 15 octombrie. Soarele și-a închis cele șapte încăperi, o lumină ciudată învăluie totul, cerul, pământul și lacul din apropiere. Sub mărul cu o sută de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost pe lumea asta. O aeriană, și-a văzut sacii în car cu facultatea, a profitat de bărbatul meu, cu tinerețea aia a ei, a vrut s-o bage el la teatru, să joace ea pe scenă, să fie actriță, ei, uite că n-a jucat, am fost mai tare eu!, am plimbat-o cu mașina noastră, a mâncat din mâncarea noastră... și acuma a dispărut, curva naibii, s-o sărute Iuda acolo unde e!!! — Nu ziceți așa, doamna Loredana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie bătrână, oare ce am?, ia paharul cu apă de pe masă, lipăie cu tălpile goale prin grădină, spre firul ăla de apă care trece prin marginea din dreapta, varsă apa din pahar în pârâu, apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Probabil, n-o să mai plec de aici, aș putea da, pentru asta, iscălitură și pecete, nu, nu, n-o să mai pot pleca, lângă ea, în livada asta, e locul meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai pot pleca, lângă ea, în livada asta, e locul meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mândru s-o iau cu mine acasă și s-o prezint familiei mele, a continuat Paskert. Amory era, evident, impresionat. Dorea să fi rostit el cuvintele acelea, nu Paskert. Avuseseră o rezonanță atât de matură. — Mă Întreb cum or fi actrițele, chiar așa de stricate? — Nu, domnule, nici pe departe, a protestat vehement tânărul monden, și știu că fata aia e de o bunătate de aur. Îmi pot da seama. Continuau să meargă, pierduți În mulțimea de pe Broadway, visând pe aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii: femeile de societate și actrițele. Educația - sau, mai bine zis, sofisticarea pe care o avea - o absorbise de la băieții care se Întrecuseră să-i intre În grații. Tactul ei era instinctiv și capacitatea de a se angaja În diverse iubiri era limitată numai de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fascinat și absolut ignorant de faptul că toate acestea nu erau pentru el, ci pentru ochii verzi ce străluceau sub coama de păr lucitor, grijuliu udat cu apă, aflată puțin mai la stânga - căci Isabelle Îl descoperise pe Amory. Așa cum o actriță, chiar și În cea mai puternică manifestare a propriului său magnetism conștient, percepe o imagine bine conturată a spectatorilor din primul rând, și Isabelle reușise să-și cântărească oponentul. Mai Întâi, avea părul castaniu și, după dezamăgirea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cineva a spus că la o masă Învecinată se găsea o celebră stea de cabaret, așa că Amory s-a ridicat și, galant, s-a prezentat, ceea ce l-a implicat Într-o ceartă, mai Întâi cu bărbatul care o escorta pe actriță, apoi cu oberchelnerul. Atitudinea lui Amory a fost una de curtoazie arogantă și exagerată. După ce i s-au servit argumente logice irefutabile, a consimțit să fie condus Înapoi la masă. — Am hotărât să mă sinucid, a anunțat el brusc. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care se atașase atât de mult. Mariana se uită îngrijorată la poza înrămată special pentru ea. Mișu era chiar frumușel așa, puternic în orice caz, și la celebritatea lui, nu era exclus să atragă atenția femeilor, poate chiar a unei actrițe sau fotomodele. Chiar acum era la o ședință foto pentru o revistă dedicată femeilor secolului XXI. Dar ea era nevasta lui, cu acte în regulă. Mariana își supse burta, își aranjă sânii și, cu puțin mai multă încredere în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
american devenise un coșmar - și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
apucat nebunia cu stepul. Nu țin minte de unde a pornit, cred că m-am întâlnit cu Trisi Abramovici, care mi-a povestit că lucra așa ceva, nu mai știu exact, dar am căutat, am aflat cine poate preda. Era o fostă actriță a Teatrului de Revistă; am sunat-o, mi-a răspuns, ne-am întâlnit și mi-a spus: ― Te ajut, dar numai pe bani, căci altfel nu înveți. ― Cât? ― 600 lei pe lună. Eu aveam o leafă de 800 de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]