3,823 matches
-
Simt că e multă lumină În jur. - Mă bucur. Și acum aș dori să-mi spui dacă este acolo entitatea care dorește să vorbească cu noi. - Văd În continuare lumină și simt că mi se face din ce În ce mai tare somn. Poate adorm... - Dacă adormi, nu e nicio problemă. Entitatea respectivă o să poată să vorbească foarte ușor. - Și acum rog entitatea să se prezinte. - Simt că sunt mai multe prezențe. - Mai multe prezențe... Atunci să se prezinte pe rând, cine este aici, și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune-i lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând să regrete acest început de frază ...Folosește Adrian, bâigui el. Adrian întoarse capul spre el. — Stai jos, Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis și iubire. Te opreai mereu în același loc, lângă ghișeul de bilete, și stăteai cu privirea pierdută după troleibuz, ca o cameră de filmat cu obiectivul închis. Îți place să aștepți, adori timpii morți pentru că atunci chiar nu poți face nimic și probabil că ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să te prezinți s-o iei! ― Bravo, mă, ești cel mai de laudă băiat din lume! Ora următoare aveam Naturalele. M-am ghemuit într-o bancă-n fund și am compus poezia pentru Tanți, iubita celor doi colegi rivali! "Te-ador, să-ți spun. iubito, îmi pare prea puțin... Aș vrea să-mi simți tot dorul! Când tu nu-mi ești aproape. Nimic, vai, nu-mi alină mistuitorul chin! Ți-aș da întreaga viață! A tale calde pleoape, Iubito, când se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
citi cu o atenție demnă de un scop mai înalt. Mi-o înapoie foarte mirat: ― Am citit-o și găsesc că e bună. N-o să facă decât să-i sporească acțiunile lui Cornel în fața lui Tanți... Numai cuvinte frumoase: "te-ador", "chin mistuitor", "pleoape calde", "farmec dulce", "domnița lui sfîntă", "comoară" etc. ― Ei, acu' țin-te bine, că vine lovitura de grație. Poezia asta e cu cheie, mă, dar trebuie să-ți arăt eu drumul, ca să mergi pe el... E o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și altele. Dar culmea a fost că foarte curmei băieții și-au ridicat pretențiile, cerîndu-mi cu insistență sa mai adaug câte ceva la numele iubitei ― "nu cine știe ce", spuneau ei ― în așa fel, ca inițialele să dea: "Valeria, te iubesc", Cristina, te ador", "Lili, îmi ești dragă"... și altele cam în același gen! * O, ce risipă de dragoste era printre băieții din clasa noastră la începutul acestei primăveri timpurii! Și eu nu mai puteam să dorm de mirosul pătrunzător și dulce al fiorilor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-și eul la rang de Dumnezeu. Dar poate că el voia să fie doar Dumnezeul Mașei, nu al alteia. Voia să fie doar Dumnezeu al unei singure ființe, pe care Încerca, pesemne, s-o facă să-l iubească. Să-l adore ca pe un Dumnezeu. În fond, nu aceasta este și dorința intimă a fiecărui om? Nu vrea oare bărbatul să fie Dumnezeu În casa sa? Să fie Dumnezeu pentru femeia lui? Iar femeia să fie adorată de el ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l iubească. Să-l adore ca pe un Dumnezeu. În fond, nu aceasta este și dorința intimă a fiecărui om? Nu vrea oare bărbatul să fie Dumnezeu În casa sa? Să fie Dumnezeu pentru femeia lui? Iar femeia să fie adorată de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
african. Mai târziu, parcursul lui Pratt îl va duce spre întâlnirea cu o Argentină din care ajung până la noi strofele din Martín Fierro și timbrul, hipnotic, al tangoului. Navigând între continente, aparținând teritoriilor intelectuale italian, argentinian și francez, cosmopolit ce adoră călătoriile, vrăjitor al imaginației, Pratt își edifică și-și cucerește, timp de decenii, un imperiu grafic, peste care domnește cu aura de demiurg a lui Prospero. Din bagheta de magician zămislește un univers ce ignoră granițele tradiționale. Romancier al benzii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mlădierea de ingres a mamei sale, țiganca din Gibraltar, ca și atingerea marinarului din Cornwall. Ce zbor lung voi avea, murmură Corto, admirându-și hipnotizat noul său trup, ce seamănă cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung voi avea, și Corto zâmbește, abandonându-se acestei noi stări a existenței sale, iar sunetele care se coboară din cer îl îmbracă în foșnetul lor discret, ca într-un giulgiu de ape.
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
temeai, buzele îți sunt la fel de catifelate, senzuale. —Șmecherașule, îl strânge de nas Cecilia ca să înceteze cu flatările. —Mă doare. Încetează! Ascultă-mă mai departe. Mersul și mișcările mai lente îți dau distincția unei adevărate doamne pe care o iubesc, o ador, o ia în brațe și-i acoperă buzele cu o tandră sărutare. -lingușitorule, se domolește Cecilia. Era deja în luna a noua. Mamă-sa o informase amănunțit cu toate reacțiile premergătoare unei imediate nașteri pe care le-a avut și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie. Sau poate chiar mai mult...” Noimann-viermele căpătase glas. Glasul trebuia anihilat. „Ce vrei să insinuezi cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nou și din nou. Papagalul nostru. Și în lumina roșie-gălbuie a focului de sticlă din șemineu, domnul Whittier spune: — Așadar a început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe așa-zișii fani din oraș în oraș. De la un film SF la o fantezie cu super-eroi. În fiecare săptămână un nou oraș, un nou motel, o nouă producție nerecomandată minorilor sub 12 ani, pe care se prefac c-o adoră. Toate costumele alea din carton și folie de aluminiu, de care-ai zice că-s făcute acasă le face de fapt departamentul costume și le expediază în avans. Toate eforturile astea pentru a prosti media locală să dea reportaje la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
decis să‑mi susțin examenul de bacalaureat. Doi ani am frecventat și cursuri de vioară la Școala de Muzică, unde l‑am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. Când am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s‑a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a dus la fereastra luminatorului să vadă. S-a reîntors curând. Părea obosită și tristă. „Liniștește-te“, mi-a spus. „Nu s-a întâmplat încă nimic...“ Apoi s-a culcat. M-am întins lângă ea, pe sofa. Nu puteam să adorm. Nu-mi puteam lua gândul de la Petru. Târziu, mi s-a părut că aud ceva ca o bufnitură sau ca un geamăt înfundat. M-am ridicat și m-am dus din nou la fereastra luminatorului. O fâșie de lumină plutea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a acestui liceu, la al cărui prestagiu ținea foarte mult. Privirea ei senină și zâmbetul ei blând i-aducea mult respect și dragoste din partea elevilor și a colegilor ei. Încă de copil a fost ținută departe de orice griji, fiind adorată de părinții ei, era foarte apropriată de tatăl ei care niciodată nu-și putea ascunde dragostea față de ea. Tatăl, pe numele de Ioan Plopeanu, era un om vesel, zâmbăreț și care știa întotdeauna să-și ascundă durerea sub masca blândeții
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe care a profesat-o doar câțiva ani, adică până s-a căsătorit cu soțul ei în acest sat destul de- ndepărtat de vre-un oraș. Lucru pe care nu-l regretase niciodată, iubindu-și foarte mult soțul care o adora și pe fiica ei Ramona, pe care o avusese destul de tânără, aproape la vârsta de 38 de ani. Doamna Neli provenea dintr-o familie numeroasă, dintr-un sat ialomițean. Ea fiind cel deal șaselea copil din cei șapte frați. Situația
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-l ducă la un medic, ceea ce ea știa că este greu de realizat. Doar că, din dragoste pentru Oana, el ar putea-o face, se gândi mama lui. Eugen nu avea nici prieteni, fiind susceptibil și neîncrezător, dar în schimb adora compania Oanei, în preajma căreia simțea un fel de siguranță. Oana îl iubea, uneori făcându-l să zâmbească, un zâmbet amestecat cu tristețe dar care dădea un anumit farmec chipului său. Atunci ea îl adora, sperând că starea lui psihică se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
susceptibil și neîncrezător, dar în schimb adora compania Oanei, în preajma căreia simțea un fel de siguranță. Oana îl iubea, uneori făcându-l să zâmbească, un zâmbet amestecat cu tristețe dar care dădea un anumit farmec chipului său. Atunci ea îl adora, sperând că starea lui psihică se va îmbunătăți, punându-și în gând să lupte pentru a-l ajuta să-și alunge acea suferință care îi aducea și ei atâta durere. Eugen era bine văzut la serviciu și apreciat ca un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tatăl lui și un batic negru pentru mama, știind că ea preferă culoarea neagră, pe care și el o prefera. Radu mai alese un fular din mătase alb și o întrebă pe Angela dacă îi place. Ea îi spuse că adoră culoarea albă. Atunci Radu îl plăti și i-l dăruise. -Primește-l, te rog. -Mulțumesc, ești un drăguț Radu. Angela primi cadoul cu multă plăcere. Chipul Angelei se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
când unul, când celălalt. Fețele lor își pierduseră însuflețirea, pe care o aveau în noaptea care trecuse. Ceața se risipi la acea oră și soarele blând care-și făcu apariția îi mângăie prin geamurile mașinii cu razele lui călduțe. Radu adora soarele și întreaga natură în care el își petrecea o mare parte din timp. Acum sub soarele blând alături de Ramona el reuși să-și găsească un dram de liniște și seninătate, restabilindu-și cât de cât echilibrul. Chipul său exprima
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dată de Ramona și Andrei intră în curtea casei părintești. încă nu se împlinise o lună de la moartea tatălui său. Acum venea să-și conducă mama pe ultimul drum, pentru a se odihni alături de soțul ei pe care l-a adorat. Intrați în casă, înconjurând sicriul, Ramona plângea, Radu o privea lung cu ochii umezi pe mama lui care parcă își căpătase frumusețea de altădată, încercând să și-o imagineze așa cum a fost când era copil, cu zâmbetul ei senin și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
crezut în acest mucos. -Nu-ți mai face sânge rău, până la urmă va fi bine!, încearcă s-o consoleze Eva. -Nu poate fi! Ramona îi stă în cale. Sunt împreună tot timpul, l-a însoțit la îmormântarea mamei lui, ea îl adoră dar va plânge și ea cândva pe urmele lui. Eu nu plâng după el, ci plâng pentru greșeala și încrederea mea în el. Eram sigură că după această regretabilă întâmplare va reveni la sentimente mai bune. Dar nu se va
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]