3,685 matches
-
corp. Pe deasupra ochelarilor mă privea discret Reiko. Am dat să mă ridic În picioare și să mă prezint, dar m-a Întrebat cu o voce pe care parcă o mai auzisem undeva — Sunteți domnul Miyashita, bănuiesc?. Am dat din cap afirmativ. Ce mai face Maestrul? mă Întrebă ea, scoțându-și ochelarii de soare. Și atunci când Reiko a intrat În bar, și În momentul În care și-a scos ochelarii de soare, atât barmanul, cât și cei doi clienți de la masa Învecinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cum te-am luat în serios? Altă dată să nu mai glumești. Să te-nveți minte". În loc de asta, am ridicat spre ea o privire curioasă. Și, cum nu zicea nimic, am întrebat-o: ― Ei, ai vorbit? A dat din cap afirmativ sperând, probabil, că după aceea o voi lăsa în pace ori voi râde. Dar eu am insistat cerând amănunte și mirîndu-mă în același timp că nici Eleonora nu se hotăra să pună punct jocului. ― Ce mai e nou? Cu cine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și care nu va mai întârzia mult. Gosseyn fu de acord că măcar acest ultim punct reprezenta o anume importanță. Rămânea însă vital ca Prezicătorii să nu fie trimiși lui Enro. Cât despre așteptarea întoarcerii sale, se simțea mai puțin afirmativ. Acțiunea pe care urma s-o întreprindă putea să se dovedească a fi complexă și să ceară eforturi prelungite. Acum avea certitudinea că putea să se simila-rizeze înapoi în navă cu minimul de eroare în timp, apoi să plece iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Era evident că moartea nu se abătuse de la Înțelegerea sa cu umanitatea. Ar trebui să ne Întrebăm, firește, dacă guvernul se limita să asiste impasibil la drama cotidiană trăită de cei zece milioane de locuitori ai țării. Răspunsul e dublu, afirmativ pe de o parte, negativ pe de alta. Afirmativ, deși doar În termeni destul de relativi, pentru că a muri este, la urma urmelor, ceea ce viața are mai normal și mai obișnuit, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moșteniri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sa cu umanitatea. Ar trebui să ne Întrebăm, firește, dacă guvernul se limita să asiste impasibil la drama cotidiană trăită de cei zece milioane de locuitori ai țării. Răspunsul e dublu, afirmativ pe de o parte, negativ pe de alta. Afirmativ, deși doar În termeni destul de relativi, pentru că a muri este, la urma urmelor, ceea ce viața are mai normal și mai obișnuit, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moșteniri din tată-n fiu, cel puțin de la adam și eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele tac, suspicioase.) DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să-mi facă și mie o minune. BABA FIRA: Să-ți facă, maică, să-ți facă! Mi-a făcut și mie, și la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
altul, trebuie să întindeți gâtul. — Suntem izolați în boxa asta... Universitatea se mărește și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o limbă vie... Dar tocmai asta e valoarea ei! exclamă, într-o izbucnire afirmativă, imediat diluată; faptul de a fi o limbă modernă și o limbă moartă în același timp... Condiție privilegiată, chiar dacă nimeni nu-și dă seama... — Aveți studenți? întrebi tu. — Cine vreți să vină? Cine vreți să-și mai amintească de cimerieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Am spus c-o fac. Când începem? Emmy mușcă dintr-un asparagus, mestecă grațios și înghiți. — Eu zic să ne luăm un răgaz de gândire să vedem cum facem. Stabilim un plan până la sfârșitul săptămânii viitoare? Adriana clătină din cap afirmativ. S-a făcut. Și asta o să-ți dea și ție — arătă cu paharul de șampanie spre Leigh — ocazia să te hotărăști ce decizie iei și tu. — Eu? Sprâncenele proaspăt pensate ale lui Leigh se încruntară. — O decizie? De ce? Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
când a devenit evident că nimeni nu va reuși să iasă din orașul nostru, ne-a venit ideea să întrebăm dacă nu cumva întoarcerea celor care plecaseră înaintea epidemiei putea fi autorizată. După câteva zile de gândire, prefectura a răspuns afirmativ. Dar preciza că repatriații nu ar putea, în nici un caz, să iasă din nou din oraș și că, dacă erau liberi să vină, nu vor fi liberi să plece iar. Și de astă dată câteva familii, de altfel rare, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lucreze ca factor poștal în orașul Roman. După doi ani, în zilele de concediu s-a dus la mănăstirea Horaița, iar la întrebarea, dacă ar fi posibil să fie primit în această vatră monahală, răspunsul starețului Teodorit Irimia a fost afirmativ. A dovedit obștii că este gospodar și că, orice ascultare i se încredințează el o îndeplinește cu drag și cu responsabilitate. Din anul 1969 a urmat cursurile seminarului de la Mănăstirea Neamț. A fost hirotonit preot și hirotesit duhovnic de către Mitropolitul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști). Una de tip meritocratic în care fiecare să se așeze social și material acolo unde îi e locul. O societate liberă, fără „capitaliști”, dar cu coproprietari (ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care făceau schimb de mărfuri a mers la Însărcinatul cu afaceri britanic, Într-o chestiune urgentă: dacă persoanele aflate În pericol să fie arestate ar fi venit să se refugieze la legație, aveau să fie oare protejate? Răspunsul a fost afirmativ. Vizitatorii s-au retras cu mulțumiri și demne temenele. În aceeași seară, prietenul meu Fazel se prezenta la legație Împreună cu un grup de prieteni, fiind grabnic primit. Deși Împlinise abia treizeci de ani, el era deja, ca moștenitor al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
purecă între ele. Regulatoarele automate erau branșate. Tustrei respirau oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese aleasă pentru această expediție. ― Hai, Lambert! zise Dallas, încercând s-o consoleze. Te afli aici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
reușit să sustrag ceva din bancă, prin ECIU. Informația asta a ieșit brusc, nu știu. Dar nu asta contează. ― Complimente. ― Lasă asta, i-o tăie neliniștită. Se pare că Mama a descifrat o parte a transmisiei străine. Nu este complet afirmativă în deducțiile ei dar, după ce am citit, mi-e teamă că acest semnal nu este un S.O.S.! Ash nu vorbi. Când se hotărî după un moment, vocea îi era lipsită de emoție, ca de obicei, în pofida importanței revelației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe spate. ― Nici un efect. Dar am încercat; nu mă gândeam că o să cadă. Să-l ducem la navă. Trecu unul din brațele "execului" de după umeri și-l ridică. Lambert făcu la fel de cealaltă parte. ― Ești gata? (Ea răspunse dând din cap afirmativ.) Fii cu ochii pe chestia asta! Dacă ți se pare că-și dă drumul, lasă-l pe Kane și fugi! Ea făcu același gest din cap.) Să mergem! Extenuați, transpirați, se opriră la intrarea navei. Amândoi respirau zgomotos. ― Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mii de euro în hârtii de cinci sute. Satisfăcut de expertiză, întreabă într-o doară: — Și zici că ai făcut ultima revizie generală săptămâna trecută? — Exact. Poate de-atunci... să fi ros vreun șobolan vreo țeavă... — Ai șobolanul? Claude dă afirmativ din cap. — Să fie ceva curat... — Apa spală tot. Te-aștept mâine-dimineață să semnăm actele? — Mâine, pe la zece. — Plătești cash sau prin bancă? — Ce bancă, ai înnebunit? Și dacă nu-ți intră banii până marți și am ghinionul să fie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar să fie tot Moet, că nu-mi place să le amestec. Jean, chelner cu o îndelungată experiență, desface o nouă sticlă și-l întreabă din priviri pe Lionel dacă să o toarne direct în frapieră. Lionel dă din cap afirmativ, după care își bagă picioarele în frapieră. Pe fața lui se citește o ușurare profundă. Ca și pe fața lui Robespierre, care a renunțat la bol și bea direct din frapieră, ca oamenii mari. Ce înseamnă o șampanie bine frapată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
măgarul din Visul unei nopți de vară, de care se Îndrăgostește Titania. Există un măgar Într un spectacol cu un text de Wedekind, despre care dramaturgul mărturisea :” spectacolul a căzut; măgarul Însă, a avut succes!”. Mai există măgarul, animal superior, afirmativ, care face „i-a!” (da, În germană) - cum observă G. Deleuze. Și-n fine, măgarul din montarea lui Purcărete Pilaf cu parfum de măgar, În care păștea fîn calm, pe scenă, un asemenea urechiat. Morala? Nu neapărat nouă : e plină
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
înțeleg, intuind cè ar vrea sè-mi indice toate lucrurile a cèror denumire o cunoaște, asta era! Acesta e lețu, adicè ursulețu! aceasta e tița! deci o lume care se compune din obiecte familiare, cunoscute, obiecte ce sunt denumite prin propoziții afirmative, verificate de realitate și, pe urmè apare cineva, ca mine, care nu intrè în universul lui cunoscut, anulând acest eșafodaj al afirmativului bine structurat, contrariind cu simplă mea prezențè o întreagè lume în care negația nu și-a ocupat încè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e tița! deci o lume care se compune din obiecte familiare, cunoscute, obiecte ce sunt denumite prin propoziții afirmative, verificate de realitate și, pe urmè apare cineva, ca mine, care nu intrè în universul lui cunoscut, anulând acest eșafodaj al afirmativului bine structurat, contrariind cu simplă mea prezențè o întreagè lume în care negația nu și-a ocupat încè locul, nu e tata! Tata! Nu e tata! copilul simțind instinctiv cè acest nu e tata face parte din același registru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
conține alcool. —A fost ideea lui Juliet, continuă Lewis, cea despre care vorbea Liam. Era cu prietenul ei la New York și a băut astfel de finețuri la... —La Benny’s Burritos? întreb, fără a mă aștepta deloc la un răspuns afirmativ. Da. De unde știi? Lewis pare impresionat. — Am frecventat și eu acel club când am stat în New York. —Dumnezeule, dar trebuie s-o cunoști pe Juliet. Ea era înnebunită după acel loc. Priviți! Intră jonglerii! Doi tipi urcă pe bar, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se oprește exact deasupra feselor. E scris cu litere gotice, nu-mi dau seama ce înseamnă, mă chinui însă să-l descifrez. Își ridică privirea, mă vede și întreabă: Vrei niște coca, scumpo? Pentru o clipă sunt tentată să răspund afirmativ. Să mă droghez cu Liam O’Connell. Colegii de birou ar fi impresionați. Mai mult decât atât, orice amintire tristă legată de Patrick ar dispărea pentru câteva momente sau chiar pentru câteva ore bune. Îmi revin și-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dată când îl văd îmbrăcat așa, că a venit să-mi ceară să ne împăcăm. Îl tratez cu indiferență: nu-i dau ocazia să vadă ce mult mă bucur. Îl fac să mă implore ore întregi până să îi răspund afirmativ. (2) Furia/Resentimentul - De ce tocmai eu? E normal să fii furios/ă pe fostul partener, pe cei din jurul tău sau pur și simplu pe situație. Îl consideri pe celălalt responsabil pentru durerea ta. Uneori, oamenii sunt furioși chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alții să se facă de râs. Ups! Scuze! M-am făcut de cacao! Vine cartonașul roșu! Acum chiar că trebuie să mă opresc! O aplaudăm ritualic. Cine ar vrea să continue? întreb, în speranța că Jim sau Jennifer vor răspunde afirmativ. Bineînțeles că n-o fac; stau și se uită cu o expresie panicată, provocată, fără doar și poate, de gândul că ar putea să ne spună ceva despre ei. Ben se ferește de privirea mea. La început arăta foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
va avea loc la Grange Manor, Yeovil, Somerset, de vineri, 10 iulie, până duminică, 12 iulie RSVP —Măi, să fie, exclam uitându-mă după Finn. Suntem invitați cu toții? Da, sună interesant, nu-i așa? —Finn știe? Davey dă din cap afirmativ. —L-a deschis și a plecat valvârtej. —Mă dau în vânt după cei care sunt atât de bogați, încât n-au nevoie să specifice strada atunci când își dau adresa. Îmi amintesc că Daisy a lucrat la o agenție de turism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]