3,174 matches
-
film, destinat presei televizate, numit "Leș coulisses de l’exploit - Culisele reușitei". În 1970, Guy de Lavaur permite explorarea sitului de la Padirac de către cluburile de speologie din zona Lot. Jean Lesur și numeroși speologi urmăresc explorarea și înregistrarea topografica a afluenților râului principal. Un studiu geologic este realizat în 1979 de Daniel Larribe. În 1975, Robert Ascargota realizează o escaladare a cotei terminale din 1962, "Chaos Ascar (Haosul Ascar)", situat în amonte pe "Affluent de Joly (Afluentul râului Joly)". După aproape
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
și înregistrarea topografica a afluenților râului principal. Un studiu geologic este realizat în 1979 de Daniel Larribe. În 1975, Robert Ascargota realizează o escaladare a cotei terminale din 1962, "Chaos Ascar (Haosul Ascar)", situat în amonte pe "Affluent de Joly (Afluentul râului Joly)". După aproape un kilometru ei se lovesc de un nou haos. În aprilie 1983, Jean-François Fabriol și Michel Durând reușesc să descopere un nou pasaj în acest haos, care va fi numit în continuare "Chaos Fabriol (Haosul Fabriol
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
din familia cotidelor. Poate trăi 10 ani. Este răspândit în centrul și nordul Europei, în bazinul Mării Baltice, Oceanului Arctic și al Mării Negre; spre răsărit nu trece de Urali. În apele României, trăiește în toate râurile repezi de munte: Bistrița cu afluenți, Trotușul cu afluenți, Argeș, Dâmbovița, Olt, Jiu, Crișul Negru, Mureș, Sebeș, etc., coborând și până la Dunăre, în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de mijloc al Nistrului
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
Poate trăi 10 ani. Este răspândit în centrul și nordul Europei, în bazinul Mării Baltice, Oceanului Arctic și al Mării Negre; spre răsărit nu trece de Urali. În apele României, trăiește în toate râurile repezi de munte: Bistrița cu afluenți, Trotușul cu afluenți, Argeș, Dâmbovița, Olt, Jiu, Crișul Negru, Mureș, Sebeș, etc., coborând și până la Dunăre, în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de mijloc al Nistrului (Naslavcea-Unguri). Este un
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
în toate râurile repezi de munte: Bistrița cu afluenți, Trotușul cu afluenți, Argeș, Dâmbovița, Olt, Jiu, Crișul Negru, Mureș, Sebeș, etc., coborând și până la Dunăre, în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de mijloc al Nistrului (Naslavcea-Unguri). Este un pește de apă dulce, trăind în apele curate repezi de munte cu fundul pietros sau nisipos sau acoperit cu bolovani. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
strâmtă, străbătută de râurile Tutova și Bârlad și mărginită la vest de râul Zeletin și parțial la nord-est de râul Bârlad. Dealurile coboară de la altitudinea de peste 400 de metri (la vest) până sub 200 de metri (la est), pe văile afluenților Bârladului. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Bârlad și târgurile Ghidigeni, Murgeni și Puiești. Toponimul ținutului Tutova este de origine slavă și înseamnă „ținutul murelor”. Existența unei unități administrative cu centrul la Bârlad este destul de veche, un
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
între Munceii Întorsurii și masivele Podu Calului, Siriu, Tătaru și Ciucaș. Deși considerată inițial numai de origine tectonică, este în realitate formată în sedimentele cretacice ale flișului unității de Teleajen (șisturi cu intercalații grezoase masive) și prin contribuția Buzăului împreună cu afluenții săi din cursul superior. Oscilațiilor tectono-struturale în raport cu unitățile montane adiacente (300-350 m față de Clăbucetele Întorsurii - spre nord și 600-700 m față de munții sudici), li s-a adăugat erodarea laterală de către apele curgătoare - în sectorul Întorsurii. Actual tectonica sa este subsumată
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
(în ucraineană "Малий Серет ") este un râu în Ucraina, care curge prin raionul Storojineț și raionul Adâncata din regiunea Cernăuți. Este un afluent de dreapta al Șiretului (bazinul Dunării). Are o lungime de 61 km și un bazinul de 567 km. Valea râului în apropiere de satul Bănila pe Siret are o formă de V, cu o lățime de până la 600 m, în
Siretul Mic () [Corola-website/Science/332019_a_333348]
-
de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică (continentală a Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, valea Bunești, Valea Zănoguța, Dobroneagu și Valea Cheii). Acesta include rezervația naturală Valea Vâlsanului. Arealul „Valea Vâlsanului” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
ul sau babușca de mare, babușca pontică, ocheană mare ("Rutilus frisii") este un pește anadrom bentopelagic dulcicol-salmastricol din familia ciprinidelor, răspândit în afluenții de nord și de răsărit ai Mării Negre și Mării Azov (Nistru, Bug, Nipru, Don, Doneț). Sunt descrise 2 subspecii "Rutilus frisii frisii" (bazinul Mării Negre și Azov) și "Rutilus frisii kutum" (bazinul Mării Caspice). "Rutilus frisii kutum" este considerată de mulți
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu întunecat sau gălbui. În timpul reproducerii, masculii sunt mai frumoși ca de obicei, flancurile lor și capul căpătând mugurași (tuberculi nupțiali) mari albi, conici; abdomenul devine roșcat. Este răspândit în afluenții de nord și de răsărit ai Mării Negre și Mării Azov (Nistru, Bug, Nipru, Don, Doneț). A fost semnalat și în lacul Dercos, lângă Istambul. În România se cunoaște un singur exemplar, identificat de V. Leonte și Ruga în partea nordică
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
singur exemplar, identificat de V. Leonte și Ruga în partea nordică a lacului Razelm. În Nistru se găsește în sectoarele de mijloc și de jos ale fluviului - în albie și lacuri (brațul Turunciuc și rar lacul Cuciurgan), intră în gura afluenților și limanul Nistrului. În sectorul de mijloc al Nistrului are populații sedentare. Este un pește bentopelagic dulcicol și salmastricol. Trăiește în cursurile inferioare ale râurilor mari, lacuri și lagunele de coastă, estuare și apele marine salmastre. Tolerează concentrații saline peste
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
pot petrece toată iarna în apele dulci. Puietul coboară în mare, în prima vara de viață (august). Populațiile izolate din apele interioare sunt strict dulcicole și au apărut după construirea de baraje de netrecut pe râuri; ele se reproduc în afluenții râurilor în care trăiesc. În râuri preferă apa răcoroasă, curată, cu un curent repede și stă la adânc, unde apa curge mai viu; viața acestei specii este legată de fundurile pietroase, unde-și depun icrele și-și găsește hrana și
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii. Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
le (Romanichthys valsanicola) este un pește dulcicol, de 10-12 cm, din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi: Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Romanichtys valsanicola", care se traduce „peștele românesc de pe Vâlsan” a fost aleasă de Nicolae Stoica, care a dorit ca zona sa natală să fie menționată. În perioada 1957-1958 profesorul Bănărescu a identificat aspretele atât în râul Argeș, cât și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. A urmat apoi o perioadă intensă de cercetări, între 1963-1965 efectuate de profesorul Bănărescu, T. Oprescu și Ghe. Stănescu în care s-a constatat că pe râul Argeș (între localitățile Corbeni și Albești) și în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
numele de "asprete"), iar cel al zglăvoacei este nud, lipsit de solzi. Aspretele trăiește numai în România. Este o specie endemică bazinului hidrografic al Dunării din România, răspândită în trecut în bazinul superior de munte al râului Argeș și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la Corbi și Domnești) și pe o porțiune de 30 km în râul Vâlsan, afluent stâng al Argeșului (din amonte de Brădetu până în amonte de localitatea Mălureni). Aspretele în perioada 1958-1966 era mai abundent în Argeș decât în Vâlsan, cu o abundența maximă între localitățile Oiești și Albești în Argeș, iar în Vâlsan între Galeșu
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
râul Argeș între localitățile Oiești și Albești, iar în râul Vâlsan între Galeș și Mușătești. Efectivul din râul Vâlsan era apreciat la cca. 100 exemplare în 2005. În 1957-1962 aspretele era prezent în bazinul superior al râului Argeș și pe afluenții săi: Râul Doamnei și Vâlsan. În urma construirii mai multor bazine de acumulare hidroelectrice, distrugerii habitatelor prin defrișări extinse și construiri de drumuri, poluării cu pesticide, dezvoltării necontrolate agroindustriale, aspretele a dispărut în cea mai mare parte din aria de distribuție
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Râul Cerna este cel mai mare afluent de pe dreapta al Vardarului. Lungimea sa este de 207 km. În Primul Război Mondial, pe malurile lui s-au dus două bătălii și . Izvorăște din zona Țrna Dupka, în apropierea satului , la o altitudine de 760 m. De la izvor și
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
că râul are o legătură subterană cu un lac. Din satul Ilino, sub numele de râul Ilinska, el coboară într-o vale adâncă. Alte pâraie adună apele de pe versanții văii Jelezneț, și formează râul Zelezneț, deoarece trece prin . Al treilea afluent colectează apele de pe valea între Bigla și dealurile învecinate și se numește Sloeșticika, pentru că trece prin satul . Aceste trei ape au debit redus, pentru că izvoarele sunt slabe, în satul Jelezneț, ele unindu-se într-un râu care se numește Jelezneț
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
Suvo Pole și de pe versanții de sud-vest ai Strmolului și Slivei. De la ea gura acesteia, Cerna curge printr-o vale îngustă. Nu departe de satul Belce, Cerna iese prin capătul de nord al miciu Slepansko Pole. Aici Cerna primește din dreapta afluentul Smilevskiot, care pornește de sub Țrn Vrv (Vârful Negru) de deasupra satului Smilevo și adună apele de pe platoul Slepceanskoto și de pe o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar nu poate fi încă
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
iar locul din apropiere este șes, la sfârșitul secolului al XIX-lea zona era foarte mlăștinoasă. Cea mai mare mlaștină era între satele: Logovardi, Novați, Ribarți și Opticeari. Acestea se află pe ambele maluri ale râului. În primește trei mari afluenți: Șemnița, Dragov și Sakuleva. În satul Skocivir, Cerna iese din platou și intră în Mariovo. El taie platoul în lungime printr-o vale sălbatică, meandrată și adâncă cu albia pietroasă și cu maluri abrupte, după care iese printr-un defileu
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
Pentru că nu există niciun pod, pe aici râul se trece doar cu barca. Cerna se varsă în râul Vardar sub gara Krivolak. Iarna, Cerna aduce în Vardar la fel de multă apă cât curge și prin el. Cerna este cel mai mare afluent al Vardarului și al patrulea râu ca mărime și importanță din Macedonia, după Vardar, și Bistrița (Aliakmon). Cerna are douăzeci de afluenți mai lungi de 10 km: Boișka, , , , Kraeșka, Vir, Lajecika, , , Trnovcița, , , Blașița, Kamenica, , Jureșnița, Blato, Krușeicika, și . Cerna are
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]