6,798 matches
-
Când aerul încins ne-nvaluia în sunete de harfa... Pe buze-ntredeschise, se-alintă cuvinte nerostite Iar eu pictez pe glasul tău, emoții infinite. Citește mai mult Spre malul altui timpCu grijă mă strecorprin gândurile mele,Să regăsesc cuvinte, necuvinte,agățate-n stele.Se înfioară iar,pe pieptul meu ce-a tresăltatAlintul dăruit de tine,cănd m-ai îmbrățișat.Caut și regăsesc pe trup,pe-o margine de noapte,Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte...Și simt al tau parfum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Negrea , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Asculta! Asculta! Auzi cum cântă vântul alături de cocori, când zbaterea îi este zadarnica, pe piscuri și pe creste? Asculta! Mai știi cum cântă marea pe malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Asculta! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Asculta! Șoptește rază lunii și cerul se dizolvă, când noaptea se îngâna pe colțul de lumină, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
am visat să fiu al tau alint Pe-a răsăritului eșarfă purpurie... Tu să mă ierți, iubite, că-ndrăznesc În gândul meu să te păstrez o viață, Și că de zborul vremii, nebunesc, Aripa frântă-n ger cu teamă se agață... Tu iartă-mă, iubitul meu de taină Că îmi doresc tot ce poți tu visa, Că mă adăpostesc sub a iubirii haină Și cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa... Tu, dragul meu, mă iartă că te strig
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
bucurie,Si c-am visat să fiu al tau alintPe-a răsăritului eșarfă purpurie...Tu să mă ierți, iubite, că-ndrăznescîn gândul meu să te păstrez o viață,Si ca de zborul vremii, nebunesc,Aripa frântă-n ger cu teamă se agață...Tu iartă-mă, iubitul meu de tainăCă îmi doresc tot ce poți tu visa,Că mă adăpostesc sub a iubirii hainăși cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa...Tu, dragul meu, mă iartă că te strigCu-atâta dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Sărutul meu, strivit pe buze,Te va durea la nesfarsit.Vei caută prin visele confuzeSa-l gusti...Va fi de negăsit!... XXX. CU TIMPUL ..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Cu timpul... Cu timpul agățat în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o vindecam cu-nflacarate pătimi ... Citește mai mult Cu timpul...Cu timpul agățat în plete,trudim prin anotimpuriSa înălțam speranțe sausa-naltam gri ziduri.Uitam că zbaterea și trudane poate fi risipaSau împlinire a vieții,cuprinsă într-o clipa.Cu timpul tatuat pe iris,privim clepsidra vremii,Și din pocalul cu-amintirisorbim pe prispa iernii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
și... fii atent la orice mișcare suspectă! - Da, șefu! răspunse agentul Brumă în șoaptă. Se simțea agitație la nivelele superioare. Agentul principal Mititelu își atinse tocul pistolului asigurându-se că are arma asupra sa și își desfăcu bastonul de cauciuc agățat la centură, trecându-l în mâna stângă. La etajul întâi, rezemați de balustrada scării, două femei și un bărbat, destul de agitați, suduiau în șoaptă pe cineva, privind cu îngrijorare în sus. Mititelu le făcu semn să tacă. Un alt semn
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
fantomă neagră se lupta cu ambarcațiunea, Rameses înota voinicește să ajungă la stufărișul de pe mal. După ce, speriat, izbuti să ajungă la ostrov, simți o durere mare la un picior. Ceva îl trăgea puternic de pulpa piciorului. Cu ultimele puteri se agăță de crengile de pe mal, apoi abia urcă într-un curmal sălbatic. Speriat, mai văzu o creatură nu prea mare care se zvârcolea furioasă în apa de lângă țărm. Pesemne era un crocodil mai mic, adică un pui. Așa se explică de ce
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se rostogolesc amețitor, trece un pescăruș, apoi altul și altul, dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce duce spre infinit, calci îmbrăcată în goliciune-ți, șerpuind, lâsând în urmă umbre transparente, sub un cer ce curge către corăbiile din zare. duminică, 8 februarie 2015 Referință Bibliografică: umbra
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
luându-se la trântă cu zăpada ce tocmai s-a topit frunzele de iris și-au păstrat culoarea verde ca un simbol al vieții...dincolo de iarna ce încă va să vie... Iar sufletul meu aleargă nebun...prinde aripi și se agață de o rază soare să întâmpine acolo...în înalt primăvara ce totuși va veni...cândva... Și poate dorul meu o va aduce mai repede...măcar în cuvinte... Referință Bibliografică: Dor de primăvară... Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOR DE PRIMĂVARĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376072_a_377401]
-
în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Citește mai mult Din degete ies vorbe, se ceartă între ele,Sunt pescăruși din suflet
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
pe traiectorii în oarba încercareDe-a oferi soluții găsite pe de-a rândul.Sublime introspecții pătrunse de-obosealăRevin în nemurire, ca-n veșnic început,Le posedăm esența, le-așternem cu sfială,Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut.Se-agață cu asprime de umbre fără urme,Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți,Animă viziunea cu strigătele sumbre,Create-n închisoarea unei prea terne sorți.... XXXIII. IRELEVANT, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Irelevantă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ascunde vreun geniu neînțeles. „ Mereu mi-am spus că nu e bine să judec oamenii după îmbrăcăminte și tot nu-mi intră-n cap .” - Stai că-nțelegi acum. Eram tânăr,îmi plăcea viața ,îmi plăceau femeile,îmi plăcea să le agăț în bar. De fapt ,e-un fel de-a spune că le agățam. Ele așteaptau să fie agățate de-un cui mai sănătos ce nu se clatină chiar dacă vor să stea lungite,sau tolănite sau naiba știe cum. În seara
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
judec oamenii după îmbrăcăminte și tot nu-mi intră-n cap .” - Stai că-nțelegi acum. Eram tânăr,îmi plăcea viața ,îmi plăceau femeile,îmi plăcea să le agăț în bar. De fapt ,e-un fel de-a spune că le agățam. Ele așteaptau să fie agățate de-un cui mai sănătos ce nu se clatină chiar dacă vor să stea lungite,sau tolănite sau naiba știe cum. În seara aia ,una stătea singură în fața barmanului și părea că toate corăbiile ei pieriseră
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
tot nu-mi intră-n cap .” - Stai că-nțelegi acum. Eram tânăr,îmi plăcea viața ,îmi plăceau femeile,îmi plăcea să le agăț în bar. De fapt ,e-un fel de-a spune că le agățam. Ele așteaptau să fie agățate de-un cui mai sănătos ce nu se clatină chiar dacă vor să stea lungite,sau tolănite sau naiba știe cum. În seara aia ,una stătea singură în fața barmanului și părea că toate corăbiile ei pieriseră undeva departe, într-un naufragiu
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
avea farmacia, se reînnoiau rezervele, se aruncau flacoanele nedeschise, expirate, dar mereu trebuia să existe aceste două soluții, vitale pentru viața bebelușilor născuți cu diferite suferințe fetale. Am înlemnit! I-am spus directoarei, cu glasul gâtuit, ca și cum m-aș fi agățat de un fir de ceapă ca să trec un hău fără fund : - Nou-născuții trebuie să aibă. Ei au rezerve.... Așa știam eu de pe vremea când lucram la ei. Linia izoelectrică era tot acolo. Nesimțitoare, ironică, învingătoare ... Nici nu îndrăzneam să ne
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
ca un ștreang care se tot strângea... dar eu alergam. În lumina aceea semiobscură, la capătul holului, am văzut o asistentă cu ceva în mână, alergând și ea spre mine ... nu îndrăzneam, nu mai îndrăzneam nimic. Doar speram și mă agățam de Sus. Când am luat flaconul în mână și am făcut cale întoarsă spre reanimare, inima mea a început să mă lovească în gât, în piept, în ochi, în creier, într-un ritm haotic de parc-ar fi fost un
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
era acolo. La fel ... țiuitoare, albastră, dreaptă. Nu mai vorbea nimeni. Directoarea a făcut ochii mari la mine și am putut să îi simt emoția. Sufletele noastre, ale celor dinăuntru, doctori și asistente erau singurele care mai vibrau și se agățau de speranță, de Dumnezeu, de soluția aceea care acum părea mai mult decât miraculoasă. Am tras în seringă puțin din lichidul acela ... Fă-i direct, nedizolvată, mi-a șoptit medicul. Ce mai conta? Arsă cu defibrilatorul era, sărmana fată... ce
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
Nordic iar vocea îi suna ca o chemare din adâncurile mărilor agitate de venirea furtunii. Era primul,, fest,,la care noi participam ca studenți. El m a invitat la dans pe melodia unui tangou lunecos. Să nu cad mi am agățat brațele de umerii săi. Era așa cald și plăcut că am ațipit lipindu mi obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu mi a mai dat drumul din
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu mi a mai dat drumul din brațele lui și toată existența noastră ce a urmat a fost ca un tangou lunecos în care eu am stat agățată de umerii lui, pentru că îmi era așa de bine, era așa de cald și plăcut încât mereu aș fi vrut așa să rămân, veșnic dansând un dans al împerecherii. Aceasta este data când ne am iubit prima dată. Eu m
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu pași sprințari scara îngustă, săpată în stâncă, bine luminată de câteva lămpi încastrate în felinare de aramă, meșterite în atelierul făurarului și agățate pe perete. Ajuns sus cu răsuflarea accelerată, îi înmână butelca tatălui său, fericindu-se, că era în toane bune. Altfel i-ar fi ținut un discurs nu prea lung, însă presărat cu tras de urechi și chiar se minună, că
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
neagră, ornamentat cu încrustații în formă de soare, cu capac oval placat cu un material alb strălucitor, după toate aparențele, platină și pereții laterali placați cu același material ornamentat cu sori și semne complicate, cu închizătoare fină, de care era agățată o cheiță. Dragu încercă cheița și închizătura se deschise. Ridică capacul cu o emoție ce făcu să-și simtă gâtul uscat. În scrin găsi o cutie dreptunghiulară din același lemn închis la culoare cu ornamentat cu simboluri solare și când
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
nu s-a terminat mai rău. Mașina s-a rostogolit în prăpastie după ce am scos fata afară, dar putea să se întâmple oricând, chiar și când era în mașină. Poate că tocmai greutatea corpului său o mai ținea în echilibru agățată de ciotul de stâncă. - Tocmai despre acest lucru vă spuneam. Dacă nu interveneați, acum fiica noastră nu mai era vie. Nu știu dacă a mai rămas ceva din mașină... - Nimic. A ars complet. Era deja un morman de fiare contorsionate
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
colorate și mai strălucitoare, împodobeau magazinele forfotind de clienți. Femeia trecu prin parc cu pașii obosiți și umerii căzuți sub greutatea celor două sacoșe care atârnau, de-o parte și de alta a trupului ei. De una dintre sacoșe se agățase o fetiță mărunțică, încercând să țină ritmul pașilor femeii. Se opriră lângă bradul uriaș, împodobit cu cutii de cadouri și țurțuri luminoși. - Pachetele sunt pline? Întrebarea fetiței se strecură șoptit, doar pentru urechile mamei, care, lăsă bagajele lângă picioare și
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
desfăcu cu grijă și strecură între dinți bucățica dulce. Închise ochii de încântare. Sub ciocolată, o cremă moale cu gust de căpșuni i se topi în gură, într-un răsfăț cum nu mai întâlnise. Femeia ridică sacoșele și, cu copila agățată din nou de ea, traversară Piața Teatrului, căutând parcă umbrele clădirilor înalte. Se oprea din când în când pentru a permite fetiței să admire figurinele din vitrine, după care o pornea din nou, anevoios, într-o înaintare chinuitoare. - Nu cred
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]