3,379 matches
-
în jurul gladiatorilor. În aerul greu, mirosul de mâncare și cel de sudoare se amestecau. Valerius îl privea pe băiat. — Mi se pare că ne-am mai întâlnit, dar... Băiatul îl întrerupse. — Vreau să-ți vorbesc despre jocurile de mâine, zise agitat. Știu că Vitellius a poruncit să nu afle nimeni despre ce a născocit el ca să uimească poporul... Nici măcar voi, gladiatorii care veți lupta. Tu nu știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare, cu ochii închiși, horcăind, strigă niște ordine, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, într-un perete de lemn, care se prăbuși. Vreo zece gărzi se aruncară asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai agitată. Totuși predomină cei bucuroși că vor putea circula din nou, În sfîrșit, cu mașina prin centru. Că s-a măturat gunoiul din intersecție. Celălalt, din noi Înșine, nu contează. Cu el ne-am obișnuit. GÎndurile circulă liber direct prin mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Printre atîtea scenarii, coborînd În avalanșă, provocînd lumii un nesfîrșit dezgust. ZÎmbetul de aur al securității. Recuperat. În neputința colectivă. Desăvîrșita intoleranță. Ziarele. Zvonurile. BÎzîind ca liniile de Înaltă tensiune. Indivizi normali gata să se arunce pe ferestre, și jigodii agitate sau calme. Meditative. De ce n-ar profita de noile vremuri așa cum au făcut-o În epoca de metal? Democrația să nu le aducă chiar nimic? CÎnd au luat parte la revoluție și și-au riscat viața automobilul cecul nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales În scena unde ni se induce senzația că am rămas singuri și În fundal se vede un bătător de covoare. După un somn agitat În care-am visat-o pe doamnă cum Îmi dă o rentă, În ziua următoare am luat micul dejun tot cu patronul, plus soția lui și vicepreședintele editurii căruia apucasem să-i explic, la constatarea sa repetată și amară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oameni de cultură chiar dacă din România, ei bine, nu. Avea o colecție de muzică foarte valoroasă. M-am mai uitat o dată la gîscă. Apoi la busturi, care se și iluminau, noaptea, și am Întrebat-o Într-o limbă aproximativă dar agitată dacă nu cumva are și Patetica lui Ceaikovski. O avea. N-a mai fost timp s-o ascult, trebuia să plecăm la tîrg, să ne Întîlnim cu editori străini, cu cravată, cu coca-cola, am cerut o sumedenie de copyright-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de a găsi fie și cel mai mic element comun Între acei angry young men presupuși de titlu și scaunul cu bile de stejar pe care stătea din același lemn ministrul culturii din țara anului ’93, cînd zîmbea pînă la agitatul omușor prezidențial Ion Iliescu care mai zîmbește și azi, săracu’, am auzit că-i bolnav și nu e. Încă din primele secvențe, alerte, tehnocolorate și cu sonorul la fel de Înecat ca al oricărui film românesc fenomen misterios dar irepresibil -, se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pămîntului În ce privește supremația galactică și trimit În acest scop o navă de cincisprezece mii de tone cu o delegație de tau-cetieni (cu membre foarte lungi, vorbesc anglica și sînt bisexuali), condusă de ghidul stellarian Kay Lee Wong, o fată cam agitată. De aterizare se ocupă supraveghetorul Susumama. Pe Terra a apărut de ceva vreme Liga „Stelele pentru Om” , căreia nu-i plac extratereștrii și e finanțată de băieții de pe Stellaris. Pe șeful delegației tau-cetienilor Îl cheamă Vroazh. Regulianul Anovel are patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lăsai să se ridice singură. Își șterse lacrimile în fugă, își potrivi părul, mă privi, fără s-o văd, căci eu eram în lumina palidă a felinarului, iar ea la întunerec, și plecă oftând. M-am întors în odaia mea, agitat, zeci de sentimente străbătîndu-mă, chinuit și de bucuria că este a mea, și de orgoliu, de remușcare, de teamă. N-am putut face nimic până la masă. Mă întrebam dacă voi avea curajul să o privesc în timpul mesei. Mă întrebam mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
schimbări atât de mari se pot împlini... Mergeam în fiecare seară la Lacuri și, câteodată, o luam și pe Chabù. Inginerul a fost acela care ne-a convins că și eu, și. Maitreyi trebuie să ne odihnim, serile, de viața agitată pe care o dusesem în ultimele săptămâni, îngrijind bolnavi. E drept că Maitreyi începuse să slăbească, iar Chabù, care se liniștise deodată după criza din 10 septembrie, avea și ea nvoie de plimbări în aer liber, după atâta timp petrecut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bălai și mâinile puțin prea mari, cu care își ținea strâns pe trup un trench-coat mizer. Nu știa decât câteva cuvinte în hindusthană, și i s-a luminat toată fața de bucurie când a dat cu ochii de mine. Respira agitată. În curte, un băiețaș cu bagajele. Veniseră pe jos din Ranikhet, pierzând de mai multe ori cărarea și trebuind să treacă prin pârâu ca să urce spre bungalow. Îmi spusese toate acestea palpitând, căci, după câte am înțeles, avusese vreo aventură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca și când și-ar fi dat seama că a uitat ceva, se întoarse brusc, îndreptîndu-se grăbită spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu-l, Adrian continua să-i vorbească: - Mă leagă de dumneata admirație și recunoștință, pentru că m-ai ajutat să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-l copleșească emoția. - Vasăzică, veniți și dumneavoastră, domnule elev, începu Manole, zâmbind. Cum vedeți, ne-am adunat din nou, aproape toți... În acea clipă, își aduse din nou aminte de Iliescu și Zamfira și întoarse capul. - Băieții! șopti el agitat. - Au luat-o înainte, îl liniști locotenentul. Fiecare se întoarce acasă cum poate, adăugă melancolic. Noi ne îndreptăm întîi spre fluviu, ne concentrăm acolo... Darie își dădu seama că mergeau cu toții, de câtva timp, dar nu înțelegea când porniseră. Ridică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea dura o lună. Dar ce se va întîmpla apoi cu noi?..." Când fu sigur că doarme profund, trecu în vârful picioarelor în birou și se întoarse cu magnetofonul. Câtva timp nu se auzeau decât mierlele și respirația ei ușor agitată. Apoi figura întreagă îi fu luminată de un mare zâmbet. Rosti, foarte încet, câteva cuvinte, urmate de o tăcere concentrată, anxioasă, parcă ar fi așteptat un răspuns care întîrzia sau pe care nu mai reușea să-l audă. Începu apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uit. Am redevenit mai ignorant, mai naiv și mai pur decât a fost vreodată un actor în toată istoria teatrului... Și după aceea am luat totul de la început. Am recreat spectacolul, am reinventat arta dramatică. Începu să se plimbe nervos, agitat, prin fața lor. Așa cum trebuie să facem fiecare din noi, oamenii de azi, din a doua jumătate a secolului XX: să reinventăm totul, de la limbaj la pariul lui Pascal, de la dragoste la instituții, la etică și gimnastică. - Iartă-mă, îl întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-am văzut trecut și de depozite și ajuns pe docuri. Chiar că mă speriaseră puștii Ăia. Erau destul de proști să creadă că vîndusem cuiva vreun pont despre gașca cealaltă. Puștii Ăștia erau ca Pancho. CÎnd le era frică deveneau agitați, și cînd deveneau agitați voiau să omoare pe cineva. M-am urcat pe vas și am Început să-ncălzesc motorul. Frankie mă privea de pe doc. Avea zîmbetu’ Ăla ciudat, de surd. M-am dus către el: — Auzi, ai grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se legăna, cu pupa intrată la apă. — E fund nisipos, să știi. CÎt are apa la pupă? — N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-am zis: — Ieșiți. Nu s-a-ntîmplat nimic. Apoi un gălbejit și-a scos capul, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din partea lui să intre la Chicote În condițiile alea. — John, cum Îți e? — MĂ simt bine. E bună băutura asta. MĂ face să mă simt poate puțin beat. E face bine la bîzÎitu’ din cap. Chelnerul se apropie. Era foarte agitat. — L-am denunțat, spuse. — Ei, atunci nu mai ai nici o problemă. Nu, spuse cu mîndrie. L-am denunțat. SÎnt deja pe drum, vin să-l prindă. — SĂ mergem, i-am spus lui John. O să fie ceva probleme pe-aici. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ton disprețuitor, după care, cu picioarele goale, se mută fărĂ să facă zgomot de cealaltă parte a ușii. — Celor care o merită, Îi răspunse cineva din spatele ușii. Era vocea unei femei cea care-i răspunse la parolă - vorbea repede și agitat. Enrique trase zăvorul dublu și apoi deschise ușa cu stînga, ținîndu-și Încă Colt-ul În dreapta. În Întuneric stătea o fată cu un coș În mînĂ. Pe cap Își legase o batistă. — Bună, Îi spuse, după care Închise repede ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vezi pe Ăia pe drum și-mi zici unde s-au dus. Ne vedem În pădurea aia mai tînĂră din spatele hotelului, lîngă tei. Nick aștepta de mai bine de-o oră În pădure și soră-sa Încă nu venise. Era agitată cînd apăru și el Își dădu seama că-i obosită. SÎnt la noi acasă, spuse ea. Stau pe verandă, beau whisky și au deshămat caii. Zic că așteaptă pînĂ apari. Mama le-a zis că te-ai dus să pescuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe îndelete. Pe 15 martie 1999 venea pe lume Alexandra, cel mai frumos copil din lume, bebeluș roz, cu ochi uriași, albaștri, și cu un puf de aur pe cap, ca-n povești. Spre deosebire de ceilalți nou-născuți din spital, era foarte agitată și, de câte ori mergeam cu celelalte mame să hrănim odraslele, primeam în brațe un prunc urlând ca din gură de șarpe. Îi era foame, dar eu nu aveam lapte (născusem prin cezariană). Asistentele mi-au spus să nu mai vin, că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte, se luptau cu hemoragia ce invadase toracele accidentatului... ―Depărtător, pensă hemostatică, compresă... curgeau comenzile profesorului. Cei doi medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te tragi de șireturi cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viață un om??? Afarăăă!!! - a scrâșnit profesorul Hliboceanu, ca un vulcan care este În pragul erupției. Securistul, ca și cum nu ar fi auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până să se Întoarcă, s-a auzit o izbitură pe mozaic, ca și cum ar fi căzut un sac cu cartofi... În acea clipă, și-a dat seama că - În fața toracelui deschis al pacientului năclăit de sânge - securistul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]