5,707 matches
-
pe experiență. Comportarea copiilor variază în mod spectacular în funcție de climatul în care se desfășoară experiențele clubului.Ea are următoarele caracteristici: În cazul climatului autoritar grupurile sunt fie apatice, fie extreme de agresive.De fapt, apatia nu este decât corolarul unei agresivități care nu se poate exprima în mod liber, deoarece chiar în grupurile cele mai apatice se remarcă explozii de furie în cursul perioadelor de tranziție, o creștere vie a tensiunii când îndrumătorul părăsește camera, crize de furie împotriva obiectelor. De
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de conduită, interesează atât componenta morală, cât și componenta psihomotrică a persoanei. Conduitele agresive ale copilului față de cele ale adultului se prezintă, clinic, în forme mai puțin periculoase, dar mult mai fățișe, mai deschise și mai explicite. În formă psihopatologică, agresivitatea infantilă se leagă de un angrenaj foarte larg de mecanisme psihofiziologice cu implicații etico-sociale ca acelea ale culpabilității, insecurității, frustrației, fricii etc. În această perspectivă, chiar și actele antisociale grave, infracțiunile juvenile sunt socotite de un număr însemnat de autori
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
insecurității, frustrației, fricii etc. În această perspectivă, chiar și actele antisociale grave, infracțiunile juvenile sunt socotite de un număr însemnat de autori, în frunte cu G. Heuyer <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> , drept forme terminale ale agresivității infantile. După acești autori, agresivitatea se numără printre formele oarecum firești de adaptare și afirmare pe plan social, c. Conduite perverse. Prin caracterul lor antisocial și delictuos, nociv și recidivant, sunt considerate ca cele mai grave devieri de conduită. Copiii
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
această perspectivă, chiar și actele antisociale grave, infracțiunile juvenile sunt socotite de un număr însemnat de autori, în frunte cu G. Heuyer <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> , drept forme terminale ale agresivității infantile. După acești autori, agresivitatea se numără printre formele oarecum firești de adaptare și afirmare pe plan social, c. Conduite perverse. Prin caracterul lor antisocial și delictuos, nociv și recidivant, sunt considerate ca cele mai grave devieri de conduită. Copiii perverși nu se pot convinge
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
plânge că acesta nu-i ascultă și este indisciplinat, că nu este niciodată mulțumit de ceea ce i se oferă etc. În cazul părinților autoritari, din cauza măsurilor disciplinare brutale, copiii acestora se vor supune față de părinți, dar vor manifesta ostilitate și agresivitate latentă, care se va concretiza în atitudinile față de ceilalți. Cercetările efectuate de V.Dragomirescu <footnote V.Dragomirescu apud V.Preda Profilația delincvenței și reintegrarea socială , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> arată că 72% dintre delincvnenții minori provin din
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ale elevilor, consider oportună Abordarea sa în acest context. Unii autori definesc suicidul ca pe o conduită evazionistă prin care individul scapă de o situație critică ce-i pricinuiește o suferință de neîndurat. Alti autori pun suicidul în relație cu agresivitatea, explicându-l ca pe o formă de agresivitate canalizată spre propria persoană. Principalele situații de risc suicidar la copii și adolescenți sunt: a) decesul unui părinte sau al unei persoane apropiate copilului b) comunicarea defectuoasă cu familia c )perioadele de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
context. Unii autori definesc suicidul ca pe o conduită evazionistă prin care individul scapă de o situație critică ce-i pricinuiește o suferință de neîndurat. Alti autori pun suicidul în relație cu agresivitatea, explicându-l ca pe o formă de agresivitate canalizată spre propria persoană. Principalele situații de risc suicidar la copii și adolescenți sunt: a) decesul unui părinte sau al unei persoane apropiate copilului b) comunicarea defectuoasă cu familia c )perioadele de stres acut. Principalii indicatori ai riscului suicidar la
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
lungul a 30 de ani. Normele culturale sunt influențe de mediu împortante care acționează asupra personalității și continuității sale. Indivizii care nu se conformează normelor sociale sunt obligați să se schimbe. Normele rolului de sex sunt un astfel de exemplu.Agresivitatea prezintă continuitate la bărbați, dar nu și la femei; dependența prezintă continuitatea la femei, dar nu și la bărbați. Comportamentul care, în copilărie, nu corespunde normelor rolului de sex se poate transforma în forme mai acceptabile, la vârsta adultă.De
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
al afirmării de sine. Unele personalități prezintă o vie tendință de a domina în relațiile cu ceilalți, de a-și impune cu orice preț punctul de vedere, de a da frâu liber unor porniri primare, cum ar fi ura, răutatea, agresivitatea etc.Agresivitatea nu trebuie considerată ca un instinct înnăscut, ci ca o formă firească de adaptare și de afirmare pe plan social, ci ca un răspuns, ca o atitudine adaptată la o situație dată, în funcție de care poate să apară sau
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de sine. Unele personalități prezintă o vie tendință de a domina în relațiile cu ceilalți, de a-și impune cu orice preț punctul de vedere, de a da frâu liber unor porniri primare, cum ar fi ura, răutatea, agresivitatea etc.Agresivitatea nu trebuie considerată ca un instinct înnăscut, ci ca o formă firească de adaptare și de afirmare pe plan social, ci ca un răspuns, ca o atitudine adaptată la o situație dată, în funcție de care poate să apară sau dispară să
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Adler acest gen de comportamente: dacă persoana care suferă de nevoia compensării inferiorității ei fizice sau sociale prin ”setea după superioritate” este și cu instincte agresive puternice, atunci tendința de superioritate este însoțită și de “voința de putere”; dacă, însă, agresivitatea persoanei este mai mică, putând fiu înfrântă( controlată), atunci individual respective păstrează numai megalomania, caracterizată prin tendința de superioritate, dar nu și agresivitate. Adler observă faptul că această poprnire după superioritate este însoțită de obicei de un sentiment al persecuției
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
cu instincte agresive puternice, atunci tendința de superioritate este însoțită și de “voința de putere”; dacă, însă, agresivitatea persoanei este mai mică, putând fiu înfrântă( controlată), atunci individual respective păstrează numai megalomania, caracterizată prin tendința de superioritate, dar nu și agresivitate. Adler observă faptul că această poprnire după superioritate este însoțită de obicei de un sentiment al persecuției, care se dezvoltă ca urmare a faptului că cei din jur nu recunosc, de regulă, dreptul la superioritate al celui în cauză. Școala
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fiece mișcare s-o înhațe de picioare, s-o tragă jos din culcuș și s o zdrobească”, dar amânarea tatălui e percepută ca o ”piatră de moară ce îi turtește inima”. Privirea rebreniană simbolizează un cumul de sentimente: singurătatea, melancolia, agresivitatea, ca un rezultat al fericirii sau ca un obstacol în calea comunicării. Ea devine o obsesie, fiind astfel semnul unui dezechilibru, al crizei de identitate, axată pe imaginea pământului: personajul vrea să cuprindă pământul dintr-o privire: Flăcăul sosi încălzit
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
reprezintă un mijloc de realizare a obiectivelor propuse. Întrecerea reprezintă cel mai căutat motiv în jocul adulților, ca activitate de loissir. Din punct de vedere psihologic, întrecerea este caracterizată de câteva aspecte îndelung studiate, verificate și experimentate, cum ar fi: agresivitatea, teoria catarctică și combativitatea (M. Epuran, ș.a, 2001). Vom analiza fiecare dintre aceste aspecte comparativ manifestarea lor la nivel de adulți și la nivel de copii. Agresivitatea, este definită ca manifestarea unei tendințe distructive sau violente, îndreptată în mod
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
caracterizată de câteva aspecte îndelung studiate, verificate și experimentate, cum ar fi: agresivitatea, teoria catarctică și combativitatea (M. Epuran, ș.a, 2001). Vom analiza fiecare dintre aceste aspecte comparativ manifestarea lor la nivel de adulți și la nivel de copii. Agresivitatea, este definită ca manifestarea unei tendințe distructive sau violente, îndreptată în mod deosebit asupra persoanelor, uneori și asupra sieși și obiectelor. Alți autori afirmă că acesta nu se consideră decât atunci când este îndreptată asupra persoanelor cu intenția de ale face
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
îndreptată asupra persoanelor cu intenția de ale face rău sau neplăceri. Din definițiile prezentate, în activitatea copiilor manifestarea violenței nu este orientată spre colegul de întrecere dintr-o răutate intenționată, atât în procesul de pregătire cât și în competiția propriu-zisă. Agresivitatea la copiii, cu excepția crizelor, se manifestă din dorința de a ieși în evidență, de a-și demonstra calitățile proprii în fața adulților. Elementele prezentate anterior se datorează faptului că latura psihologică a antrenamentului sportiv ocupă un cadru limitat. Teoria catartică, formulată
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
procedeelor tehnice în funcție de particularitățile somatice ale fiecărui practicant, de calitatea motrică dominantă și, nu în cele din urmă, în funcție de profilul psihologic. Ultima particularitate reprezintă faptul că în judo au șanse de succes atât copiii cu un profil psihologic marcat de agresivitate, cât și cei calmi, atât cei impulsivi cât și cei pasivi, atât cei emotivi cât și cei indiferenți, iar modul de abordare a tacticii de luptă reprezintă o oglindă a personalității acestuia pentru antrenor. Toate trăsăturile enumerate, prin practicarea sistematică
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
făcut specialiștii (Berbecaru, Botez, 1977, p.29) să se întrebe care este tendința dominantă în dezvoltarea turismului: se va dezvolta un turism al recreerii, ordinii, care prin amenajări inspirat realizate va fi o sursă de regenerare pentru omul tracasat de agresivitățile vieții urbane (aglomerare, zgomot), precum și de ritmurile unei activități intense, sau va fi un turism al conflictelor cu natura, care este rezultatul unei dezvoltări haotice, dezvoltare ce poate compromite menținerea unui echilibru ecologic absolut necesar pentru viață? Pentru definitivarea unei
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
ardere. În prezent, se manifestă următoarele efecte negative generate de nivelurile ridicate de poluanți în aer: • calitate necorespunzătoare a aerului în zona aglomerărilor urbane și platformelor industriale, • transportul poluanților pe distanțe mari, • pericolul formării de compuși cu grad ridicat de agresivitate, • apariția ploilor acide, • degradarea componentelor mediului natural și construit, • utilizarea restrictivă a terenurilor în zona de impact, • afectarea stării de sănătate a populației. Impact pozitiv așteptat: • îmbunătățirea calității aerului, • îmbunătățirea stării de sănătate a populației și reducerea cheltuielilor pentru îngrijirea
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
nesatisfacere a trebuinței, adică frustrarea, și, ca o reacție la aceasta, se observă deseori o regresie exprimată prin scăderea randamentului școlar. Mai mult, asupra rezultatelor la învățătură se răsfrâng și alte genuri de reacții la frustrarea generată de insucces (resemnare, agresivitate). Învățarea motivată intrinsec e evidentă în interesul deosebit pe care elevul îl manifestă în activitatea sa școlară care, de cele mai multe ori, este reluată și în timpul liber: lectura, rezolvarea de probleme la matematică, căutarea unor informaț ii în enciclopedii sau pe
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
maniaco- depresivă la copil se recunoaște după succesiunea de accese depresive și de accese maniace (la copil). Simptomele de acces depresiv pot fi clasice, dar, și cel mai adesea, ele pot fi mascate de tulburări de comportament cu iritabilitate și agresivitate și de atitudine, de închidere în sine” (Larousse, 1998, p. 453). A. Cosmovici (1998) împarte stările afective în două mari grupe: afectele statice (care au o slabă influență asupra inițierii și dirijării unor acțiuni) și afecte dinamice (constituie cele mai
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
dar impactul lor asupra diferitelor persoane este diferit. În special, copiii sunt mai supuși frustrării, comparativ cu adulții, deoarece ei înțeleg mai puțin. ”Frustrările declanșează reacții și comportamente mai mult sau mai puțin nuanțate sau intense: fuga, transferul, compensarea, resemnarea, agresivitatea” (Roco, 2001, p. 103). Fuga (retragerea)- Elevul, neputând face față frustrării, încearcă să o evite, să scape de ea temporar sau definitiv, prin dispariția din calea ei. Forma cea mai blândă a fugii este neparticiparea, iar cea mai gravă este
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
referă la comportamentul de supunere, renunțare, apatie, pasivitate sau chiar fatalism. În general, elevii fără structuri psihice puternice ajung la dependență și anonimat. Transferul- Dacă nu se poate acționa direct asupra persoanei sau grupului considerate a fi vinovate de frustrare, agresivitatea celui frustrat trece asupra altor persoane, grupuri, obiecte (de exemplu, elevii cu neînțelegeri în familie se descarcă pe colegi). Altă formă de defulare a elevilor frustrați este terorizarea. Agresivitatea- Este atacată instituția sau persoana care în viziunea celui frustrat se
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
exemplu, elevii cu neînțelegeri în familie se descarcă pe colegi). Altă formă de defulare a elevilor frustrați este terorizarea. Agresivitatea- Este atacată instituția sau persoana care în viziunea celui frustrat se află la originea situației lui. Ca forme ușoare ale agresivității putem enumera: calomnia, ironia, bătaia de joc. Există și forme externe, accentuate ale agresivității prin care se urmărește eliminarea fizică a persoanei sau grupului vinovat, distrugeri fizice. Astfel, fenomenul de frustrare se încadrează în noțiunea de conflict sau de contradicție
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
a elevilor frustrați este terorizarea. Agresivitatea- Este atacată instituția sau persoana care în viziunea celui frustrat se află la originea situației lui. Ca forme ușoare ale agresivității putem enumera: calomnia, ironia, bătaia de joc. Există și forme externe, accentuate ale agresivității prin care se urmărește eliminarea fizică a persoanei sau grupului vinovat, distrugeri fizice. Astfel, fenomenul de frustrare se încadrează în noțiunea de conflict sau de contradicție, înțeles care se află la baza oricărei explicații științifice a conduitei animale sau umane
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]