4,504 matches
-
infanterie italiană „Bologna”. Aceste atacuri trebuia să împiedice rezervele Axei din sudul frontului să se deplaseze în sprijinul camarazilor din nord. Sâmbătă, 24 octombrie Dimineața de sâmbătă 24 octombrie a adus dezastrul pentru cartierele generale germane. Tirul precis al artileriei aliate a distrus comunicațiile Axei, iar Georg Stumme, cel care îl înlocuia la comandă pe Rommel cât timp acesta era plecat în Germania, a murit în urma unui infarct. Comanda a fost preluată de generalul Ritter von Thoma. Între timp, Corpul al
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
prin primul câmp minat, datorită adâncimii foarte mari a acesti zone. Nu au fost îdepărtate suficient de multe mine pentru a permite trecerea tancurilor Corpului al X-lea. Tancurile au fost reținute în punctul denumit „Oxalic”, iar artileria și aviația aliată a preluat sarcina bombardării pozițiilor Axei pentru a provoca „fărâmițarea” lor. Unitățile de blindate germane au contraatacat în zona pozițiilor ocupate de Divizia a 51-a britanică la răsăritul soarelui, dar au fost oprite din înaintare. Până la ora 16:00
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
serie de atacuri prin intermediul tancurilor Diviziei a 15-a germane și a Diviziei „Littorio” italiene. Afrika Korps a dat mai multe atacuri de probă, în căutarea unui punct slab al Aliaților, dar nu a găsit niciunul. La căderea serii, infanteria aliată a pornit trei atacuri fără o țintă precisă. Aliații au pierdut peste 500 de militari și s-a ajuns în situația în care infanteriștii au rămas cu un singur ofițer. În vreme ce Divizia a 51-a lupta în jurul înălțimilor, australienii atacau
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
într-o pungă pe malul mării. Aceasta era noua direcție a atacului lui Montgomery din nord, și avea să devină teatrul principal de lupte în zilele care au urmat. Brigada a 26-a australiană a atacat la miezul nopții. Aviația aliată a lansat 115 t de bombe asupra pozițiilor Axei, iar Aliații au cucerit pozițiile vizate, luând 240 de prizonieri. Luptele au continuat în această regiune toată săptămâna, iar forțele Axei au declanșat mai multe atacuri pentru cucerirea înălțimii vitale pentru
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
dintre infanteriști, Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană pierduse două batalioane, restul unităților aveau pierderi importante, soldații erau lipsiți de rații alimentare, numeroși dintre ei erau bolnavi, iar toată armata Axei mai avea combustibil pentru trei zile. Ofensiva Aliată intrase în impas. Germanii au declanșat un atac pentru recucerirea Punctului 29 de lângă Tell el Eisa. Rommel și-a dat seama în sfârșit că principalul asalt Aliat avea să fie dat în nord și era hotărât să recucerească înălțimea. Pentru
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
erau bolnavi, iar toată armata Axei mai avea combustibil pentru trei zile. Ofensiva Aliată intrase în impas. Germanii au declanșat un atac pentru recucerirea Punctului 29 de lângă Tell el Eisa. Rommel și-a dat seama în sfârșit că principalul asalt Aliat avea să fie dat în nord și era hotărât să recucerească înălțimea. Pentru aceasta, comandantul german a mutat toate tancurile de mai la sud spre zona de nord a frontului. În zona de nord au fost mutate Divizia a 21
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Panzer și Divizia italiană de blindate „Ariete” de-a lungul drumului Rahman. Această mișcare a fost o eroare. Britanicii controlau drumul și tancurile au fost oprite din deplasare. În lipsa combustibilului, tancurile au rămas în câmp deschis, pradă ușoară pentru aviația aliată. Totuși, britanicii nu au reușit să cucerească pozițiile părăsite de tancurile Axei. De fiecare dată când încercau să ocupe aceste poziții au fost respinși de defensiva Axei, sprijinită de tunurile antitanc foarte eficiente. La Tobruk, bombardierele RAF au reușit să
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
putea schimba în niciun fel soarta bătăliei, germanii fiind nevoiți să distrugă o cantitate de combustibil, pentru a nu cădea în mâinile inamicului. Această fază a bătăliei a început pe 2 noiembrie la ora 13:00. Obiectivele puse în fața soldaților Aliați au fost distrugerea blindatelor inamice, forțarea inamicului să accepte lupta în spațiu deschis, reducerea stocurilor de combustibil și interceptarea rutelor de aprovizionare ale Axei. Pentru atingerea obiectivelor ordonate, soldații Aliați trebuiau să cucerească localitatea Tel el Aqqaqir, centrul apărării Axei
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
2 noiembrie la ora 13:00. Obiectivele puse în fața soldaților Aliați au fost distrugerea blindatelor inamice, forțarea inamicului să accepte lupta în spațiu deschis, reducerea stocurilor de combustibil și interceptarea rutelor de aprovizionare ale Axei. Pentru atingerea obiectivelor ordonate, soldații Aliați trebuiau să cucerească localitatea Tel el Aqqaqir, centrul apărării Axei. Operațiunea a debutat cu un bombardament aerian de șapte ore concentrat în zonele Tel el Aqqaqir și Sidi Abd el Rahman. A urmat un baraj de artilerie de o jumătate
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
de-al doilea, al Diviziei I blindată britanică, riscul era unul care trebuia asumat. Tunurile antitanc germano-italinene, cele mai multe de calibru 50 mm și 47 mm, la care se adăugau 24 de tunuri de 88 mm, au deschis focul împotriva tancurilor aliate de îndată ce siluetele acestora s-au profilat la orizontul luminat de primele raze ale soarelui. Focului tunurilor antitanc li s-a adăudat și tirul tunurilor blindatelor germane și italiene aflate pe linia frontului. Deși focul artileriei antitanc a provocat pierderi constant
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
acestora s-au profilat la orizontul luminat de primele raze ale soarelui. Focului tunurilor antitanc li s-a adăudat și tirul tunurilor blindatelor germane și italiene aflate pe linia frontului. Deși focul artileriei antitanc a provocat pierderi constant ridicate atacului Aliat, înaintarea blindatelor britanice nu a putut fi oprit cu totul. În prima jumătate de oră de luptă, 35 de tunuti antitanc au fost scoase din luptă, iar Aliații au reușit să ia mai multe sute de prizonieri. Brigada a 9
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
din urmă să deschidă o spărtură de aproximativ 15 km în linia defensivă a Axei. În aceste condiții, în ciuda ordinelor lui Hitler, Rommel a ordonat retragerea tuturor trupelor spre vest. Pe 4 noiembrie, în a 12-a zi a ofensivei Aliate, a fost declanșat atacul final. Diviziile blindate britanice (întâia, a 7-a și a 10-a) au străpuns liniile Axei și le-au depășit. În această zi au fost distruse diviziile blindate italiene Ariete și Littorio, ca și divizia mecanizată
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
fost înfrânți niciodată”. Montgomery a conceput acestă luptă ca una de uzură, similară cu cele din timpul primului război mondial. Toate aprecierile sale cu privire la timpul, efectivele și resursele necesare, ca și în ceea ce privește pierderile s-au dovedit corecte.. În timpul luptelor, artileria aliată a fost condusă foarte bine de Montgomery, dar în schimb blindatele aliate au fost comandate necorespunzător. Sprijinul aviației aliate s-a dovedit hotărâtor în timpul luptelor terestre, spre deosebire de avioanele Luftwaffe și Regia Aeronautica, care au preferat să se angajeze mai degrabă
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
mondial. Toate aprecierile sale cu privire la timpul, efectivele și resursele necesare, ca și în ceea ce privește pierderile s-au dovedit corecte.. În timpul luptelor, artileria aliată a fost condusă foarte bine de Montgomery, dar în schimb blindatele aliate au fost comandate necorespunzător. Sprijinul aviației aliate s-a dovedit hotărâtor în timpul luptelor terestre, spre deosebire de avioanele Luftwaffe și Regia Aeronautica, care au preferat să se angajeze mai degrabă în lupte aeriene decât să ajute infanteria și tancurile Axei. El Alamein a fost prima ofensivă importantă victorioasă aliată
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
mareșalului italian Bastico permisiunea de retragere în Tunisia. În concepția generalului german, terenul din Tunisia ar fi permis organizarea unei defensive mai eficeinte împotriva Aliaților, cu atât mai mult cu cât aici se organiza o forță care să reziste ofensivei aliate cunoscută cu numele de cod „Torța’’. Mussolini a cerut însă pe 19 decembrie ca "Panzerarmee" să reziste cu orice preț la Buerat. Pe 15 ianuarie 1943, generalul Montgomery a ordonat Diviziei a 51-a vânători de munte împotriva liniilor defensive
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Rommel au fost redenumite Armata I italiană și au fost trecute sub comanda generalului italian Giovanni Messe, în vreme ce Rommel era numit la comanda Grupului de Armate Africa, fiind responsabil pentru ambele fronturi. Într-un mod oarecum similar, cele două armate aliate au fost plasate sub controlul Grupului de armată al 18-lea și al noului comandant, Harold Alexander. Forțele Axei au reușit cucerirea Tunisiei de către Aliați după ce Rommel a obținut o victorie tactică importantă împotriva Corpului al II-lea american în timpul
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
fost fiul cel mare al regelui Willem I al Țărilor de Jos și a reginei Wilhelmina a Prusiei. Bunicii materni erau regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei și a doua lui soție, Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt. După ce trupele aliate britanico-hanoveriene au părăsit republica și au intrat trupele franceze care îi sprijineau pe patrioții anti-orangiști, Willem care avea trei ani a plecat împreună cu familia în Anglia. El și-a petrecut tinerețea la Berlin la curtea prusacă. Acolo a urmat o
Willem al II-lea al Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/312386_a_313715]
-
știa că trebuie să se ocupe mai întâi de armata anglo-aliată și prusacă din Belgia actuală, după care ar fi urmat să se îndrepte asupra austriecilor și rușilor. Cu abilitatea sa obișnuită, împăratul trece granița și dă peste cap strategia aliată. Și acest lucru s-a datorat faptului că Împăratul a reușit să se interpună între cele două armate, lăsându-le acestora puține opțiuni, deoarece liniile de comunicație engleze erau spre mare, deci spre vest iar ale prusacilor erau spre est
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
a separa cele două armate aliate din Belgia aproape că fusese zădărnicită. Înălțimea Sa, prințul de Orania (1792-1849), comanda trupele olandeze. Deși avea numai 23 de ani, el era comandantul Corpul I, cel mai mare corp de armată din cadrul armatei aliate. Comanda i-a fost acordată din motive pur diplomatice. Până când Wellington a ajuns la Bruxelles în aprilie, prințul de Orania a fost comandantul-șef al forțelor aliate staționate în Olanda. Numai după presiuni și eforturi intense tatăl său, regele Olandei
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
el era comandantul Corpul I, cel mai mare corp de armată din cadrul armatei aliate. Comanda i-a fost acordată din motive pur diplomatice. Până când Wellington a ajuns la Bruxelles în aprilie, prințul de Orania a fost comandantul-șef al forțelor aliate staționate în Olanda. Numai după presiuni și eforturi intense tatăl său, regele Olandei, a fost de acord ca Wellington să preia comanda supremă. Nimic mai prejos decât comanda Corpul I nu era acceptabil pentru el și fiul său. Trupele olandeze
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
lui Blücher și Gneisenau că va fi la Nivelles la prânz se afla de fapt într-o locație necunoscută de nimeni la Quatre Bras, undeva între Enghien și Braine-le-Comte, prinsă în confuzia infernală care învăluise o mare parte din armata aliată. Ordinele lui Wellington aduseseră cavaleria de la Ninove la Enghien, unde a început să se piardă în mulțimea de unități de infanterie amestecate. Aglomerația era groaznică, chiar și după standardele modeste ale acelor vremuri. Căpitanul Mercer din Artileria Regală Ecvestră relatează
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Bras. Mareșalul Ney a conchis că, odată cu atacul de-a lungul drumului, inamicul din pădurea Bossu va fi obligat să-și retragă liniile pentru a evita să fie învăluit. În jurul orei 14:00, francezii au înaintat în forță, iar avanposturile aliate s-au retras la Grand-Pierrepont. Artileria franceză a deschis focul, pe când coloanele de infanterie, precedate de trăgători, și-au început avansul. În timp ce divizia lui Bachelu a respins Batalionul 27 "Jäger" olandez înspre Gemioncourt, divizia lui Foy a înaintat împotriva centrului
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
un șanț de lângă Gemioncourt. "Jägerii" erau dispuși în grupuri de câte patru la intervale de șase pași. Între timp, infanteria franceză a capturat Gemioncourt. Cu Batalionul 5 de Miliție dislocat, Regimentul 28 britanic s-a retras de asemenea, iar centrul aliat se afla într-un pericol iminent de prăbușire. În ciuda tuturor previziunilor, Batalionul 5 de Miliție olandez a reușit să păstreze nordul fermei Gemioncourt. Observând sosirea de noi întăriri, milițienii au atacat ferma la baionetă și au alungat trăgătorii francezi (din
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și nu erau vizibili oamenilor lui Sir Andrew. Acesta a insistat ca pușcașii săi să înainteze neînsoțiți, numai pentru a fi respinși pe dată de o salvă masivă. Această problemă tipică a pornit de la inabilitatea mutuală a forțelor din cadrul armatei aliate poliglote de a se înțelege reciproc. Trupele britanice nu erau familiarizate cu terenul de la Quatre Bras. Olandezii, pe de altă parte, fuseseră pe acest teren și schimbaseră focuri intermitent cu francezii timp de aproape 24 de ore. "Jägerii" olandezi, neputând
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Coloanele franceze au traversat pârâul și au fost întâmpinate cu salve puternice trase de către infanteria britanică și germană. Focul era copleșitor iar francezii s-au oprit. Apoi au fost atacați de Highlanderi și hanovrieni. Infanteria franceză s-a retras. Infanteria aliată a fost oprită de către focul artileriei franceze, creându-se apoi confuzie din cauza șarjelor de cavalerie. Într-un final, aceasta a reușit să formeze careuri, ce au rezistat în fața cavaleriei franceze la început, însă careul Regimentului 42 a fost străpuns iar
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]