3,312 matches
-
la Lamb House, iar Henry și-a făcut un obicei din a o Întâlni la Londra, pentru a o scoate la teatru, la muzeu sau la cinematograf, făcând cu bunătate tot ce i-a stat În putință pentru a-i alina dorul de casă. Din nefericire, a moștenit Înclinația tipică a familiei James către stările depresive și, la o vârstă fragedă, a suferit o cădere nervoasă, la fel ca și Alice, mătușa ei, În aceeași perioadă, aparent provocată de căsătoria fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu am mers pe el și de câte ori nu am simțit acea liniște și bucurie interioară pe care numai o imensă dragoste de viață ți le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
I se simte în fiecare părticică a sa, în felul în care îi sclipesc ochii, care mă învăluie cu căldura lor. Azi am pățit ceva. Aș vrea să-i spun lui tot, ca să-mi treacă. El ar ști, m-ar alina, și totul ar trece. Aș vrea o mângâiere, tandrețe, alinare. Am nevoie de iubirea de care el e capabil Tandrețea sa, cuvintele sale dulci, privirea sa Atingerea sa. Când mă privește, nimic nu mai contează. Știi cum te iubesc? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pierzi, să primești, doar așa vei rezista durerii, deschizându-te. Iar dacă într-adevăr am mai fost aici, și nu mai țin minte, trist. Nu există o a doua șansă, căci ceea ce ai făcut rămâne făcut, durerea nu poate fi alinată nicicum. Suntem în India, unde mereu te reîncarnezi, pentru a-ți plăti păcatele, până când vei reuși să atingi absolutul, pur. Iar eu nu vreau. Totul din mine se luptă pentru conservare, experiența e strâns legată de suflet. Și atunci, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
jigni cu dispreț, furie și nedreptate. Eu mă săturasem de toate, știam că nu dă doi bani pe mine, că nu are idee ce impact au cuvintele lui asupra mea, cât sufăr.... câtă nevoie am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
feminină. Și Soarele arde prea tare. Și căci Luna lui îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dincolo de oamenii fericiți, care celebrează gloria vieții, se află toate idealurile pierdute, toate acele speranțe neîmplinite și toate acele alegeri greșite. Primele urcă la cer, celelalte două rămân pe pământ. Împreună strălucesc, căci luna le luminează lacrimile. Și împreună se alină. Ele țin petrecerile ce sunt acum, ele susțin întregul oraș. Căci fără umbrele lor, nu ar fi atâta lumină. Și este lumină. Căci în acest moment se nasc, trăiesc o viață toate visele acestor oameni. E șansa lor. E clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din ei se urcă la cer, ceilalți se coboară în apele întunecate. Și iată de ce în Veneția până și apele strălucesc. Fii bună și lasă Luna pe cer. Căci noaptea și lumini și umbre coexistă, se întâlnesc pentru a-și alina singurătatea. Nimic nu le poate tulbura fericirea pe care o simt când noaptea le e luminată iar de acele petreceri. Să le aline dorul! Să le mai privească o dată! Însă nu le vor putea atinge. Privesc cerul plin de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și lasă Luna pe cer. Căci noaptea și lumini și umbre coexistă, se întâlnesc pentru a-și alina singurătatea. Nimic nu le poate tulbura fericirea pe care o simt când noaptea le e luminată iar de acele petreceri. Să le aline dorul! Să le mai privească o dată! Însă nu le vor putea atinge. Privesc cerul plin de stele. Mă acoperă, mă învăluie în vrajă. Privesc marea. Apele adânci, întunecate, mă ispitesc. Primul cerul e poveste. Cea de-a doua e realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cât ai fost pe lista dispăruților, ai reușit să concepi un copil cu fosta ta nevastă... asta vrei să-mi spui? James a clătinat încet din cap. —Eu eram supărat și ea era supărată din nu știu ce motiv, așa că ne-am alinat durerea unul altuia... și, pur și simplu, s-a întâmplat. Julia a sărit în picioare și, furioasă, a făcut câțiva pași către celălalt capăt al bucătăriei. Da’ mai dă-o-n pizda mă-sii, ea e întotdeauna supărată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mereu la dispoziția ei. Nu putea să-i întindă mâna de fiecare dată când se împiedica și cădea din diverse motive. Iar ea cădea atât de des. Învățase să se ridice singură, să-și panseze rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
Își asumă responsabilități casnice. —Kate, trebuie să discutăm. Nu acum, Rich, am nevoie de o baie. Tot fără uleiuri de baie. Găsesc un pachet vechi de săruri cu aromă de levănțică În fundul dulapului cu lenjerie. Scrie pe el că „te alină și te motivează“: adaug și niște spumă Pirate Pete de la Ben, care dă apei o culoare bleumarin ca uniformele de școală. Intru În laguna albastră cu apă opărită și zac pe spate cu lectura mea preferată: În ultimii ani, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina lui metalică, lăptoasă. Deschid fișierul Salinger. Cifrele de pe ecran mă alină - felul În care se execută imediat la rugămintea mea, faptul că nu le pot minți. Pe când acasă sunt o falsificatoare, o prefăcută. Nu mi-e rușine, pentru că nu văd altă altenativă. O mamă bună face ea Însăși gemul, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
oră, eu zic că am nevoie de el În patru minute. Să văd ce pot face, Îmi spune el calm. Am brusc senzația că tot ce-mi doresc este să mă urc În poala unei persoane adulte care să mă aline și să stau acolo... douăzeci și cinci de ani cred că ar fi de-ajuns. —Mami? —Da, Em? —Raiul e un loc frumos, nu-i așa? — Da, raiul e un loc foarte frumos. —Au McDonald’s? —Unde? În rai. —O, Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă, Ca marmura eternă ieșită de sub daltă. {EminescuOpIV 424} DIN CÎND ÎN CÎND... Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când, Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când. Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ; Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ades contradictorii avute cu ani În urmă la Cățălești ori la Șerbești, Săucești și Bacău, atunci când se discuta la alt nivel și se atingeau subiecte tabu, când Înțelesul și concluziile erau extrase doar din aluzii și sugestii. Astfel Își mai alina dorul de viața frumoasă de care a avut parte cu doar câțiva ani În urmă: În curând toate realitățile trăite vor deveni amintiri, se vor estompa pe rând, vor dispărea Încet-Încet. Mă cutremur la gândul că hoțul acesta de Timp
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu glasul aceluiași sânge care curgea prin cei doi nefericiți a contribuit la transferul de bogăție spirituală atunci, cu siguranță, că Domnul a dorit să-l ajute pe băiețelul cu ochi căprui și mari să uite de lipsuri și să aline frustrarea lui Victor Olaru de a nu putea oferi lui Valerică Încălțări și Îmbrăcăminte de iarnă. În fiecare zi, Va afla lucruri noi, iar În memoria sa de „căpățânos șî Încăpățânat” se adunau una câte una, două câte două dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
proces verbal de contravenție! Alegeți! Victor a spus ferm: Eu am terminat, nu se va mai Întâmpla! Maricuța a spus și ea: Și eu, gata ne Împăcăm! În urma milițianului s-a instalat liniștea, Victor a mers la Valerică să-i aline durerea și mai ales indignarea. Maricuța a venit și ea, l-a dat deoparte pe Victor și a Început să panseze cotul băiatului cu o cârpă curată, apoi l-a sărutat pe un obraz spunând: Mariniță-mămică, tu ești cea mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ziseră amândoi odată: — Uite-l pe Cârnăcior! Era altă poreclă a lor pentru Pablo, îi costase o pedeapsă de-o zi fără televizor, dar porecla rămase. Lui Omar îi plăcea să stea cu copiii. Era singurul lucru care îi mai alina, cât de cât, dorul de Armin Caryan, și mai era faptul că izbutea să-i trimită bani. Când primi un număr de telefon la care ar fi putut să-i vorbească, făcu toate încercările unui tată: îi spuse cât de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
devreme de la munci și să n-o găsească acasă. Odăile lor erau alături de biserică. Prin geamurile deschise ale casei părintelui se auzeau cântecele unui gramofon. Asculta Veta, nu s-ar mai fi dezlipit de lângă uluca bisericii: Carmencita, Nume scump Ce alină dorul, Carmencita, Ești speranța și fiorul, Te dorește gândul meu Ca pe-o narcoză, Mi-amintește De-un parfum uitat, De-o roză, Carmencita... Parcă-i venea să plângă. Glasul femeii, răzbind din pâlnia de tablă, o întrista fără să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În tricou, pantaloni scurți și jambiere. Vremea Crailor tc "Vremea Crailor " Macedonski se Îmbată așadar pentru ultima oară, alinându-și durerea, cu mirosul parfumului de trandafiri vărsat pe o batistă, Într-o noapte de noiembrie a anului 1920, Înconjurat de copii și soție, alături de el În clipa morții. De ce să nu ne Închipuim că la aceeași oră, probabil tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești despre studiile mele; mi-a părut atât de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era necesar ca să nu mă jignească. I-am vorbit de plecarea în călătorie, iar ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viață. Arta îl preia doar și-l duce în lumea fără de contururi, fără de umbre, fără de seve și fără de magmă. Dintr-un nimic creatorul zămislește un alt nimic, care pare că este viață, care pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]