7,971 matches
-
îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elenă Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elenă Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
împotriva spaimei care mă privește din temnițele subterane ale istoriei... 9.incendiu valuri de umbre, năluciri, flăcări, deasupra unei frunți incendiate, aruncați apă peste gânduri, stingeți-le! 10. singurătate Oameni, cuvinte, oameni, Am visat o clipă diluviul, Luna sus singură alunecă Prin visele mele. luni, 30 martie 2015 Referință Bibliografică: minipoeme / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340990_a_342319]
-
dulce. dacă nu e, adaugă puțin din sărutarea pe care ți-am dat-o aseară și pe care sunt sigur c-o păstrezi alături de celelalte. Pune-mi și o felie de pâine cu unt ! Dar întinde-l bine, să nu alunece, cum îmi aluneci tu printre degete, când vreau să te sărut. Poți să pui și apa la fiert, pentru cafea. s-o faci tare și foarte neagră, de bună seamă, ca ochii tăi ce strigă și mă cheamă. Voi mușca
MICUL DEJUN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341000_a_342329]
-
e, adaugă puțin din sărutarea pe care ți-am dat-o aseară și pe care sunt sigur c-o păstrezi alături de celelalte. Pune-mi și o felie de pâine cu unt ! Dar întinde-l bine, să nu alunece, cum îmi aluneci tu printre degete, când vreau să te sărut. Poți să pui și apa la fiert, pentru cafea. s-o faci tare și foarte neagră, de bună seamă, ca ochii tăi ce strigă și mă cheamă. Voi mușca din mărul pe
MICUL DEJUN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341000_a_342329]
-
însoțească întoarcerea. Rătăcește prin culori de vitralii lovește necunoscute orizonturi dure aude doar pocnetul ca de grindină al trupului ce-i desparte memoria de relieful necunoscut al prezentului pe care ghearele nu reușesc să-l agațe. Clipele de odihnă îi alunecă Picătură cu picătură din trup Pe altar, dimineață, o pasăre moartă. MOARTEA PĂSĂRII DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu basmul focului sacru, Mi se
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
trecut de atunci, vedem cum, ceea ce a avut dăruit, ca un echivalent melodic al sacrei lumini, au obnubilat oamenii apropiați ei! Neterminabile conflicte absurde, scandaloase, și mari nedumeriri îneacă acum cântecul Mădălinei, preschimbând pacea în încrâncenare, iubirea în prejudecată. Amintirea alunecă tulburată în confuzie și aprinde un incendiu care nu se mai stinge. La trecerea numai unui an de la plecarea Mădălinei la festinul sferelor astrale, s-a urcat și steaua lui Cornel Fugaru! S-a stins muzicianul, dar a rămas lumina
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aluneca timpul spre somnul zidit, Umbrele-adunau ritmica suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu brațe amare... Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
crezurile tale căci ele sunt puterea și reușita călătoriei ce ți-a fost încredințată. Alungă durerea..nesiguranța ... teama. Ele sunt surorile vitrege, renegate, alungate din castelul stelar al vieții. Nu le permite să alunge de lângă tine focul veșnic al iubirii! Alunecă-ți ușor arcușul degetelor și absoarbe roua de pe obrazul diafan al femeii, renascută din focul păsării Phoenix. Mângâie pletele mătăsoase ale zânelor ce ți-au oferit muzicalitatea cerului și sărută dorul greu din melodia pasiunii! Pune-ți genunchiul in pământ
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MY LORD (VI) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută. Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
aroma florilor și adierea ușoară creată de frunzele copacilor. Își așeză șevaletul și se cufundă în plăcerea de a picta minunile naturii pline de nuanțe și culori diverse. Se adâncea în creația fermecată a tabloului de var ă . Pălăria îi alunecase pe spate și soarele îi colorase ușor fața iar părul scăpase din agrafe. - Nu știam că te pricepi la pictură, domnișoară Alma! Poate vei face și portretele copiilor. Speriată de vocea bărbatului, se ridică brusc răsturn ând șevaletul. - Sire, nu
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
Ochii fixau femeia splendidă, cu pielea creolă ce-l învăluia cu ochii calzi și părea că-i vorbește din tablou. Lacrimi înțepau ochii Almei. Cel mic purta o conversație imaginară cu mama lui. Simțea o greutate în piept și șalul alunecă de pe umeri. Simți prezența unei alte persoane. Se întoarse. În spatele ei lordul M.Joseph încruntat o apucă de braț și o trase grăbit departe de ușă, șoptind mânios: - Ce se întâmplă? Ce cauți dumneata în acest loc? Nu ai permisiunea
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Când zilele n-au culoare ne agățăm pe-o ramură de gânduri, întindem mâinile să prindem o aripă din ce eram odată. Dar nuuu! Ce să mai prinzi, când ea alunecă pe-o micuță scânteie din noi, care se gudură pe cordul nostru, scăpărând cu spor până când izbucnește incendiul și ne arde, ne arde atât cât vrea el, lăsându-ne la un moment dat, jăraticul strălucitor. Apoi sfoara kilometrică de clipe
O ARIPĂ DIN CE ERAM ODATĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341296_a_342625]
-
instantaneu acvila își trase limba scoțând un țipăt de vuiră văile iar căpitanul îi scăpă din gheare în dreptul turnului cel mai înalt. Din reflex se prinde de un colț al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza zidului. Ridică privirea și văzu că diavolul înaripat mai face un rotocol pe deasupra castelului, aruncând flăcări pe cioc, apoi dispare în negura munților. Jos este zarvă mare. Care mai de care alergă în
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
precum luna Desfide fața unui zeu, Așterne în trup de om, cununa Pe suflet prețuirea. Prin trupurile noastre curg ceruri, Bat clopotele amorului etern Se răsucesc priviri, tăcere, nu cuvânt! Iubire în divinitate, atingeri, jurământ. Săruturi în cascadă, semnăm prezent Alunecă vagul trecut! În trupuri raze ce pic pe lut Ostoiesc setea de iubire. Trupuri se frâng în dans delir Se întorc tăceri în lanț. Iubiți în șnur de fir, înfășurați Legați eterni, martora îi luna. Pe frunza amintirii, uitați de
IUBIREA CURGE ÎN CERCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341312_a_342641]
-
aur al muzicii ușoare românești încorporeză o galerie înstelată de interpreți nerepetabili, colosali, din care răzbate ecoul amintirilor și că printre ei este Mihaela Mihai, o interpretă care poartă povestea mirabilă a cântecului fermecător. La un moment dat, unii români alunecați din deriva socială, în criza morală, au perpetuat tot felul de fabulații în legătură cu artista, unele denigratoare, altele direcționate în pitorescul mioritic, iar altele orchestrate în incredibilul tipic securist. Ajunsese a fi zugrăvită nemeritat de acuzator în acest tablou de ficțiune
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
eu n-am știut, Dar cineva, Tainic Mă cheamă-n depărtare, O depărtare cețoasă, virtuală... Și totuși, Plină de o speranță ascunsă. Alerg spre cineva necunoscut, din umbră Sunt voci, miros de primăvară, Pe malul celălalt, Malul dorit dar nevăzut. Alunecă lumini dar și umbre Și mă pierd... Mă pierd în vise și viziuni, Printre chemările altor îndepărtate lumi, Lumi minuni... O, inimă, Lumina gingașă din zare În care, duios, Tu te răsfrângi în ea Deodată răsare. O, inimă, Eu îți
MISTER... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341343_a_342672]
-
fiecare în felul său să-și recupereze din demnitate, întrecând uneori demnitatea bărbatului prin actul trupesc - atrăgându-l să-i facă pe voie și pe plac. ,, Dar plătești în natură. Anica nu schiță nici un gest și așteaptă Înfiorată. Mâinile bărbatului alunecară Pe pulpe și îi ridică fusta. Se iubiră cu patimă și ea plecă acasă Cu ceea ce primise, Cu vârf și îndesat Era datoare vândută și promisese Că va veni oricând La chemarea lui Dine Și se vor ține, Când ea
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
își caută amintirea cântecelor,/ tropăind, sângele norocului/ prin ierburi admiră umbra lebedei,/ un înger rătăcit pe pământ,/ cu largi închinăciuni teatrale/ spre ochiul mare al cerului;// cu limbă de piatră,/ muntele numără fructele mării,/ niște speranțe amăgite ale detaliilor/ ușor alunecând peste închipuite coline;// zmei roșii/ în câte un singur cuvânt cuibărindu-se,/ privesc distanți dimineața pieptănându-se,/ sub tâmpla luminii topindu-se/ pe sensul unic al zilei;// îmbătrânit,/ norocul își caută singur linia vieții în palmă,/ pe suluri de altădată
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
nuevo? (DESDE LO PROFUNDO). (Traducere: Andres Sánchez Robayna și Lilica Voicu-Brey). Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”. La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se cubre con un puente de
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]