5,281 matches
-
la centrul Buenos Aires-ului, desi i se pare "de neconceput să locuiască în altă parte decât capitala franceză"15. Darío Copi este prototipul argentinianului de la Paris, "l'argentin de Paris", cum îl numește Héctor Bianciotti 16 în "Le Nouvel Observateur", aluzie la numărul mare de artiști argentinieni plecați să-și caute un nume în capitală culturală a acelor timpuri. Ar putea surveni, pe drept cuvânt, întrebarea: de ce acest eșec al periplului european al lui Darío? Gustavo Guerrero, în articolul citat, menționează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
continuitatea între orizontul anterior de așteptări și cel nou, printr-un discurs "mundonovista" 39, care explică realitatea magică a latinoamericanilor în funcție de aporturile indigene și africane în formarea culturii sale, dar care, fidelă rădăcinilor antioccidentale, omite să facă cea mai mica aluzie la o veche sursă istorică a sa: bogată tradiție de miracole promovate de catolicismul popular european și mai ales spaniol (andaluz). În ziua de azi, dificultatea multora din tinerii romancieri de a se distanța de boom este consecința faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mântuitorul lumii, dacă l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut nici macar această concesivitate, aceasta indulgenta, care este mai mult o aluzie la iubire decât iubire."5 Asemenea lui Nietzsche, el afirmă că nu are nici un rost să ne abținem de la a trăi această viață așa cum vrem, nu trebuie să fim paralizați de frica de a nu păcătui, însă, spre deosebire de filosoful german
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1999, p. 273. 20 Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, Rao, București, 2000, p. 21. 21 Ernesto Sábato, Entre la letra y la sangre, p. 23. 22 Discursul lui Sábato la decernarea Premiului Cervantes în 1984, Ed. Anthropos, Madrid, p. 58. 23 Aluzie la eseul lui Sábato, Uno y el Universo, Seix Barral, Barcelona, 1982. 24 Personaj din românul Tunelul. 25 Ernesto Sábato, La Resistencia, p. 17. 26 Alejandra Dahía, La pasión a los 80, în revistă "Caras", Santiago de Chile, 30 sept
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de Ciencias Humanas", Universidad Tecnológica de Pereira, Colombia, nov. 1999. 10 Domingo Faustino Sarmiento, París, Obras. Viajes por Europa, Africa y América, Belin Hermanos Editores, Paris, 1908 (Călătorii prin Europa, Africa și America). 11 D.F.Sarmiento, op. cît, p. 115 (aluzie la Misterele Parsisului). 12 Sylvia Molloy, Historia de la Literatura hispanoamericana, Ed. El Siglo XX, 1972, vol. 2, p. 465. 13 María Oliveira-Cézar, El exilio argentino en Francia, în "Leș Cahiers ALHIM," 2001, n. 1 (Groupe de recherche Amérique Latine Histoire
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cultură, 2006, pp. 549-565. 29 La literatura latino-americană como proceso, coord. Ana Pizarro, Buenos Aires, Bibliotecas Universitarias, Centro Editor de América Latină, 1985, p. 36. 30 Paul Alexandru Georgescu, Valori hispanice în perspectiva românească, Ed. Cartea Românească, 1986, p. 347. 31 Aluzie la locuri imaginare celebre din românele lui Márquez y Cortázar (Macondo, Cronopio), folosite aici că substantive comune, semn al transformării lor în simboluri de delimitare a spațiilor românului latino-american de ficțiune de cel occidental. În regiunea Soria din Spania, există
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato del premio Internacional Menéndez Pelayo, 30 iulie 1997, Palacio de la Magdalena, Sandander, UIMP, 1997, p. 23. 17 Isabel Allende, Ernesto Sábato: Un hombre atormentado, în revistă "Paula" nr. 90, Santiago de Chile, iunie 1971, p. 95. 18 Idem. 19 Aluzie la românul lui Sábato, Despre eroi și morminte. 20 Lo mejor de Ernesto Sábato, capitolul dedicat românului Abaddón, El exterminador, p. 186. 21 Ibid., p. 119. 22 Emil Cioran, Schimbarea la fața a României, Humanitas, București, 1990, p. 9. 23
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu numai prin faptul că era fiică de vornic, ci mai ales prin credința pe care o punea în știința de carte și prin tactul pedagogic desăvârșit, demonstrat în educația copiilor. Sigură de cel care ―a smântânit oalele, mama face aluzii fine, moralizatoare, aparent fără adresă, dar care au un ecou adânc în sufletul lui Nică: ― Se cunoaște el strigoiul care a mâncat smântana , de pe limbă...... Urât mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău, drept să-ți spun
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivialpopulară, a lui Creangă" aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T.
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
à l'histoire de Louis XIV, G. Mongrédien, Mercure de France, colecția Le Temps retrouvé, Paris, 1966, passim. conversa în franceză. Cu atât mai puțin se puteau încrede întrun,,tăietor de varză“, cum îl numise ironic Richelieu pe Mazarin, făcând aluzie la originea burgheză a acestuia, pe care îl acuzau că prelungise Războiul de Treizeci de Ani numai pentru a se îmbogăți. Pe cât era de mare aversiunea parizienilor față de regina mamă și de primul ministru, pe atât de mare era simpatia
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
a găsi o soluție problemelor valorilor etice. Tocmai absența unor astfel de soluții a obligat misticismul considerînd problema etică drept un mister să recurgă la un fel de autocontemplare pur intutivă și să fondeze inițierea etică preocuparea sa fundamentală pe aluzii pseudo-simbolice vagi. Aceasta nu înseamnă că misticismul nu a constituit un efort preștiințific de o sinceritate emoționantă care a pregătit terenul pentru două căi de cercetare diametral opuse: aprofundarea filosofică (critica cunoașterii) și ezoterismul mistificator. În încheierea acestei schițe istorice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
originar chiar din acele locuri, fiind născut în Neocezareea, în provincia vecină Pontului. Capadocienii din secolul al IV lea au văzut în el un vechi învățător, tocmai pentru că adusese creștinismul în familiile lor. Uneori, chiar dacă nu îl numesc, ei fac aluzii la unele dintre doctrinele sale. Poate că, prin mijlocirea tradiției orale, care își avea originea în învățătură Sfanțului Grigorie Taumaturgul, Părinții Capadocieni au putut să-l cunoască pe Origen, care le-a influențat decisiv formația teologica, cu toate că, nu poate fi
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
care o proclamă este supradimensionată, realitățile sociale nu o pot cuprinde. Tablele de legi ale lui Moise, emanate dintr-o revelație divină, sunt și ele prea drastice, trebuie inventată o altă morală, conformă cu firea umană. Concluzia eroului nu contrazice aluzia noastră la acel Creator imperfect: "Gelu: Toată drama este că morala pe care o proclamăm nu e pe măsura noastră. Specia încape în ea ca un braț de crăci într-un sac... Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
d-na T. în scrisorile sale ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine tot scheletul mândriei."130 Avem noi temeiuri să presupunem că prin vocea eroinei scriitorul face aluzie la latențele unei vieți interioare insolite și infinite prin complexitatea ei, pe care însă nu reușește să și-o reprezinte cu ajutorul conștiinței: inconștientul personal și Anima ca echivalent al femeii ideale. Concluzia la care ajunge Al. George, nu se deosebește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apare cu brațul încărcat de flori și tot fragmentul liminar al jurnalului ei (implicit al cărții) construiește o rețea paradigmatică hamletiană: mustrările scriitorului sunt pentru ea la fel de inutile ca mânia cuiva care a bătut din greșeală la o ușă străină, aluzie subtilă la uciderea gratuită a lui Polonius, străpuns de spada lui Hamlet într-un acces de furie dublat de confuzie. Polonius se afla unde nu trebuie, după o draperie din iatacul reginei și asta îl face pe erou să creadă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a transgresiei ("De data aceasta, creația, însuflețirea, erotismul și distrugerea se amalgamează."256). Ultimul caz îl transformă pe însuși Pygmalion din erou creator într-un agent distrugător, purtat de avânt și excitare, pregătit să își lovească creația prea încărcată de aluzii erotice. "Prin aceasta, <<complexul Pygmalion>> capătă complementul său cel mai tulburător. Acesta se produce prin ștergerea limitelor între ordinea (rațională) clasică și dezordinea (irațională) a ospiciului."257 În cazul în care abordarea noastră ar urmări, exclusiv, o analiză din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
membrii echipei să relaționeze între ei, ori de câte ori este cazul. Și iată și un exemplu despre ce poate cauza o echipă prost sudată: un copil cu logonevroză, C.C., va trebui să fie ferit de orice afirmație zeflemitoare, chiar și de orice aluzie nepotrivită din partea celor cu care intră în contact. Altfel, oricât ar fi lucrat cu el logopedul, psihologul și psihiatrul, orice progres va dispăre la primul hohot de râs al clasei, după prima sa "bâlbă". Și, chiar dacă pedagogul reușește să impună
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
elefantiazis, nud, purtând la partea superioară capul lui Descartes în timp ce zona strictă de diferențiere a genului întrucât partea mediană este acoperite de o hidoasă dezvoltare a pântecelui este pudic protejată de o foaie pliată sau de o carte. O posibilă aluzie la statutul de "pisseuse de copies"sau măsură de prevenire a unei scurgeri de informație. Notă Cu aceasta intrăm însă în alt domeniu, cel al navigării lui Luca Pițu prin apele tulburi ale reprezentărilor de gen și ale corporalității. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cei care se vedeau pe post de hexaBond(e) al națiunii (singurele lizibile azi, cele publicate în academicile anale fiind penibile însăilări de citate și opinii), faptul există iar prima sarcină consta în decriptarea strategemelor de limbaj ("copoi hermeneutic" vânând "aluziile subtile pe care auctorii bahluieți cercau a le glisare prin găurile, nu prea largi, ale ciurului cenzorial" precizează Elpi, vezi op. cit., ). În rapoartele sale, acesta nu avea scrupule deontologice, pomenind despre "repetatele vizite" ale unui universitar la Spitalul Socola. Astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
visant" (cel care visează), de asocierea curentă în regimul nocturn al imaginii dintre orice mijloc de locomoție (mai mult sau mai puțin cerebrală) și navă (vezi Durand, 312). Pot intra aici și camioanele de mare tonaj (nu e aici nici o aluzie la hiperponderabilitatea cuiva). eeee AS "Mânie", "furie" în dicționarul lui Condeescu&Co, apărut la Editura Științifică în 1967. Probabil racontorul visului nu dispunea de această lucrare când l-a transmis vectorului textual de la care ne-a parvenit. ffff Exclamație admirativă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
galofobe despre "Babilonul imoral de pe malurile Senei asupra micului Paris de pe malurile Dâmboviței" este o replică la atitudinea filofranceză a opiniei publice din București în timpul războiul franco-prusac, în urma căruia avea să ia ființă Germania. 98 Notă AS: Este, desigur o aluzie la studenții intrați la un moment dat pe locuri destinate celor cu bună și sănătoasă origine proletară sau colectivistă, ocolind (în baza practicii "discriminării pozitive" cum s-ar zice azi) concursurile de admitere cu n candidați pe loc (dincolo de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
discipol al maestrului, pornind de la Varianta Lüneburg, deloc străină bătrânului domn Frisch, ba chiar o obsesie negativă a înveteratului jucător de șah. În acest joc narativ al coincidențelor fără cusur, povestea lui Mayer este cusută cu ața albă a tuturor aluziilor. Orfan, crescut de o bunică la Viena, Hans are de mic copil revelația jocului de șah, ca un fel de vocație fatală. Descoperă într-o cafenea din Viena un personaj bizar, desuet în rafinamentul și solitudinea sa și care trece
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să descrie peisajul desmoșteniților". Herta Müller, în versiunea sa de Alice în țara absurdului, construiește prin aglutinare și reconstituire un univers deteriorat, rezidual, dizarmonic, primejdios, cu conotații grotești, caricaturale (vezi portarul și portăreasa fabricii) care la nevoie pot fi și aluzii socio-politice. Sigur, Herta Müller n-a fost Paul Goma în privința disidenței; la fel de adevărat este că a avut de suferit din partea regimului pe linie profesională, dar a avut în schimb șansa de a face parte din minoritatea șvabă și de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comportament, cenzura sentimentală, controlul confesiunii, dar mai ales ciudățeniile Hannei, între care cea de a-și pune iubitul să-i citească cu voce tare zeci și zeci de pagini de literatură, altfel spus, să facă din el un vorleser. Dincolo de aluziile livrești și psihanalitice în care se complace protagonistul (un Julien Sorel în brațele doamnei de Rénal, un Felix Krull în brațele mamei ș.a.m.d.), romanul detaliază metamorfoza afectivă și psihică a lui Michael, cu tot ceea ce înseamnă decolarea din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Noel se întoarce acasă de la slujbă. Porumbelul dispăruse. Culoarul strălucea de curățenie. Geamul era închis. "Coșmarul" exterior încetase. Nu și cel lăuntric. Süskind rămâne același ingenios portretist, inclusiv de roluri secundare, un descriptor matematic de interioare și detalii încărcate de aluzii și presimțiri, un topograf al Parisului. În Porumbelul se întrece pe sine prin stilul duplicitar, al gravității clasice minate de ironie subtextuală, dar mai ales prin descifrarea psihologică a șansei noastre, de regulă ratate, de a ieși din autismul complexelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]