3,529 matches
-
ba chiar să le tremure și bărbia de mirare. Nici unul dintre călătorii obișnuiți ai tramvaiului 21 nu mai avusese ocazia să vadă un negustor de vapoare. Doar țigani care vindeau șervețele și ace din China. „Mă, Mitică - a continuat coborând amenințător vocea domnul Aron -, deranjăm lumea cu fleacuri. Te, rog, nu mă enerva. Fă exact, dar exact ce-ți spun. Du-i nevesti-mii cincizeci de mii de euroi, că are și ea săraca o nevoie, ca femeile. Da’ acum! S-ajungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nu conta. Ce a contat a fost faptul că am avut și eu un punct de vedere asupra situației. Drept pentru care vin și insist: dacă toți românii, deodată, într-un glas sau chiar într-un simplu behăit, lung și amenințător... Eu, care nu eram eu „Dumneata nu ești dumneata!“, mi-a spus vădit dezamăgit un domn a cărui poveste am aflat-o imediat. Vreme de treizeci de ani i s-a lăudat nevesti-sii. „Uite, ăsta care scrie la ziare mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit amenințător, înjurăturile lui Ioțu erau niște figuri de stil. De altfel, situația în parc - așa cum zic și polițiștii când habar n-au care-i situația - era sub control: șahiștii cu jocul și cu pensiile lor, maidanezii cu alergatul de colo-colo la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să vin deoparte pentru comunicări importante. Aflu: că directoarea a obținut cu mari sforțări un număr de patru cămăruțe în hotelul zis al „Canalului“. Că în două
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
viață numai de rutinatul mecanism social care ți-a fost transmis odată cu celelalte bunuri ale familiei sau ale castei, zâmbet care înainte nu-mi fusese niciodată destinat. Îmi dau seama de aceasta din enervarea care mocnește în tine, surd și amenințător, față de tot ceea ce gândesc, zic sau fac, din dorința ta de altceva, în fine dintr-o mulțime de nimicuri care, luate fiecare în parte, ar trece neobservate, dar care în totalitatea lor formează o crudă și inevitabilă realitate. Îmi dau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de odinioară. Vă rog să transmiteți soției Dumneavoastră cele mai sincere urări de bine, cele mai amicale salutări copiilor, Oanei și Dinei, pe care o cunosc mai puțin. Al Dumneavoastră, Pierre Între timp, pe cerul meu apăruse încă o stea amenințătoare: toți cei de origine ruso basarabeană trebuiau să dovedească prin acte că nu fuseseră în Basarabia în perioada celei dintâi ocupații sovietice. În caz contrar, erau considerați supuși sovietici și urmau să fie repatriați. Or, eu și cu Mama fuseserăm
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ocupație. Neliniște interioară, gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai e atât de limpede ca de-obicei. Tendința de a te bucura tru pește se strecoară înainte și ia proporții neliniștitoare, amenințătoare. Dorința unei tovărășii vesele... De am fi cel puțin doi pe același drum. Doi - la fel... Sau - unul mai mare, de care să ascult. Un guru... 29 decembrie 1954 Ultimele zile ale anului - sfârșitul Saturnaliilor! Ziua de Anul Nou nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eu tot mereu mai adânc mă afund, Dar nu găsesc razim, nu găsesc loc Să-mi agăț mâna întinsă zadarnic. Aștept... Nu știu nici eu ce aștept. Dar știu că eu sigur scăpare nu am!“ Peste noi toți, cerul coborâse amenințător, la o aruncătură de băț... În fiecare ceas al zilei, dar mai cu seamă al nopții, mă așteptam să aud bătăi violente în ușă... Iar a doua zi dimineață mă tre zeam fericit că nu se întâmplase nimic. și așa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
școală. Ai dreptate, Serioja. Și a plecat. Iar eu m-am dus și m-am cuibărit pe salteaua de paie la spatele fratelui meu Radu. Doamne, oare pentru cei mereu nedreptățiți, care-și duc existența cenușie într-o perpetuă și amenințătoare sărăcie contabilizată cel mult de la o zi la alta, mai sunt speranțe pe lumea asta într-un trai mai bun? Sau vom afla răspunsul într-o altă galaxie cu un mod absolut diferit de organizare socială? În ce să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inspira o încredere totală; nu avea niciun moment de ezitare. Cu toții aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit și o liniște stranie, amenințătoare pusese stăpânire pe spațiul în care o familie de deportați fusese îngropată de vie sub un munte de zăpadă. Mama era într-o stare de surescitare vecină cu nebunia. Încerca din toate puterile și cu toată voința ei să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
autist se bulbucaseră binișor, cam la dimensiunea unor legume care, tăiate de gospodină pentru a fi introduse în borș, declanșează o rapidă și abundentă secreție a glandelor lacrimogene. Spune de câte ori! De câte ori! De câte ori! Cu toporișca ridicată deasupra capului meu, o învârtejea amenințător și riscant asemenea lui Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni, ocazie cu care Sinan Pașa a făcut o baie în apa Neajlovului și căzând de pe pod și-a pierdut ultimele două componente solide ale cavității bucale. (Apud Nicolae Bălcescu) În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
La un moment dat, s-a oprit în fața unei porți impresionante, mari și frumoase. Și-a luat inima-n dinți și a bătut încet în poartă. Glasul răgușit și nervos al unui dulău i-a răspuns atât de înfuriat și amenințător, încât n-a mai așteptat să vadă urmarea ada giului biblic: "...Bate și ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având acut senzația că a comis o faptă rușinoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci, cucoană, și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altă parte, nu cunoșteam limba, nu puteam comunica, nu știam să mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și ne uitam, ținându-ne de mână, la orătania înspăimântătoare care se mișca amenințător, cu brațul ăla lung, interminabil. Dar cine să-și mai amintească ce a mai fost după aceea, cred că numai poveștile celor din jur, reluate la o altă vârstă, m-au făcut să-mi amintesc că am trecut și eu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
i se ceruse să facă pe linie de partid, să fie vigilentă. „Fii vigilentă, tovarășa Rodicuța, că nici nu știi ce fac cutrele alea bătrâne, în față îți râd și pe la spate fac trafic cu piepți de curcă“, auzea vocea amenințătoare a tovarășei Maria, directoarea întreprinderii. * Femeile astea aveau un umor nebun, cotcodăceau toată ziua ca niște curci, mai ceva decât orătăniile sacrificate pe bandă rulantă, jumulite de pene și tranșate pentru exportul socialist. „Cum dracu’ să le adun laolaltă și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul lui muzical. Tovarășa Găinușă, o femeie mică și cu un coc foarte înalt, a trecut repede prin întreprindere și a gustat un vârf
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bine că aveau dreptate. Am revenit la rând, acolo unde mă simțeam mult mai bine, chiar dacă pierdeam mai mult timp. Atunci am înțeles clar un lucru: șmecheria nu era pentru mine! În clasa a-XI-a s-a conturat o nouă problemă amenințătoare, de astă dată la obiectul meu preferat: fizica. Aici eram cel mai pregătit dintre toate materiile. Numele profesorului de fizică nu mi-l mai amintesc pentru că acesta era cunoscut prin porecla sa: ,,Mistrețul”. Mistrețul era un profesor cam discreționar, avea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
adâncimile ființei noastre, până la vis. Și aici citează rândurile acestea datorite fostului șef al Uniunii republicei sovietice: "Chiar visul... Fac însă bine că vorbesc despre vis? Parcă mă văd la Congresul Partidului, în fața camarazilor mei... Și iată că, iritat și amenințător, camaradul "Cutare" se scoală și-mi spune: Permiteți-mi să vă-ntreb, dacă redacția autonomă a partidului are dreptul de a visa, fără să fi cerut în prealabil autorizația Comitetelor? Și îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și amenințător, camaradul "Cutare" se scoală și-mi spune: Permiteți-mi să vă-ntreb, dacă redacția autonomă a partidului are dreptul de a visa, fără să fi cerut în prealabil autorizația Comitetelor? Și îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vină sfârșitul însă, încercam să rețin cât mai multe „faze tari“ sau replici, pe care să le povestesc a doua zi cu colegii la școală. Ai văzut cum sa luptat cu leul sau cum a răpus crocodilul care se apropia amenințător de Jane? Sau cum Tarzan și Jane înotau pe sub apă, iar ea era dezbrăcată complet?! (Peasta o rememoram înfiorați.) Cât despre scena în care cei doi fac cunoștință, iar el se bate cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Oricum ar fi, la urma urmei e taică-tău, îți face de mâncare și te poartă curat. - O să-ți demonstrez, mamă, că o să am timp și pentru facultate, o să vezi! Alin era nemulțumit mai tot timpul, iar privirea îi devenea amenințătoare și ascundea multe în ea. După o clipă, Alin se înfierbântă și mai mult în urma discuției, apoi pur și simplu si cu modestie prefăcută nu o mai luă în seamă. Un al șaselea simț pe care îl poseda din plin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Iartă-mă și adio pentru totdeauna. LEON” Carlina împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]