67,494 matches
-
pămîntu' lui o fo' încorporat acolo la colectivă, o fos' comasat. Era a lui, numa' nu putea să zîcă că-i a lui!... Că era luat cu japca de ăștia...(Mihai Hotea,.... p. 30). De ce-am ținut să (re)amintesc aceste atrocități cititorilor de astăzi ai României literare? Mai întîi fiindcă am vrut să întregesc imaginea țăranului român conturată în paginile citate ale revistei cu gîndul la cititorii avizați (i.e. potențialii scriitori). Apoi pentru că, avînd astăzi dreptul la adevărul întreg
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
oarbe pentru supremație și dominarea celuilalt. E vorba de un nou cod în termenii căruia e gândită relația cu celălalt, fondat pe o cultură a diferenței, învățată și bine exersată, pe care memoria generațiilor care ne-au precedat ne-o amintește pe tonul cel mai cuceritor, cel al faptului de viață trăit în mod firesc, destins, îmbogățitor, fără agresivitate ideologică, fără ifos. Exact așa cum ne-ar plăcea să o trăim și să o întemeiem pe durata lungă." * În paginile de proză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
ajuns să stea mulți ani internat într-un sanatoriu de alienați...". Zbătîndu-se între limitele artificiale ce și le-a impus, D.R. Popescu scrie astfel: Se știe. Turgheniev a scris: "Am renunțat să mai citesc Crimă și pedeapsă - toată povestea îmi amintește de o nesfîrșită durere de dinți". Bine, bine, dar ce e de făcut atunci cînd pe unii eterni clienți ai clinicilor de stomatologie îi apucă durerile de măsele și spun că Preda a fost un colaboraționist, un mercenar al ideilor
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
șaișoptismul. Dar de ce neapărat conceptualizare? La ce bun? Nu cumva, dimpotrivă, aceasta ar ține în loc tendințele de emancipare, sau măcar le-ar abate de la exprimarea lor directă și concretă? Lucrurile stau exact pe dos. Absența unei direcții teoretice atrage tendințele amintite în zona efemerului. Le privează de greutatea lor specifică. Conceptul în schimb gestionează, sistematizează, propulsează și relansează către noi situații energiile anarhice ale emancipării. Nu în ultimul rând, le arhivează pentru posteritate. Conceptul eliberează irezistibil instinctul - desigur, în măsura în care e sincer
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
poate explica și aparent e neverosimilă senzația acestui infern gogolian și kafkian totodată care durează complicat și de neînvins în preajma noastră. Singura luptă împotriva lui e încercarea de a-l ignora și de a crea o contrarealitate compensatorie care să amintească de formele și culorile unei lumi normale". Acum înțelegem mai bine de ce A.E. Baconski l-a poreclit pe inofensivul său confrate... Kafka! Dar Victor Felea e capabil el însuși de "anume durități", într-un registru critic activ pe care
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
postmodernismul și odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit (anii '80) la o literatură ce a acumulat și distilat toate aceste "isme". S-a redescoperit epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar se exagerează și unele filme îmi amintesc de "realismul socialist". În ultima perioadă m-a interesat istoria literară - marile personalități ale culturii franceze -, dar în special filosofia, istoria, teologia și metafizica... Cum a fost posibil? Iată o întrebare ce-mi revine mereu în gînduri. Geneza, cauzele primordiale
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Andreea Deciu Jean-François Revel e prea cunoscut ca să mai necesite prezentări: cititorul roman își va aminti, cu siguranță, volumul publicat pe la jumătatea ultimului deceniu de Editura Humanitas, Cunoașterea inutilă. Matthieu Ricard este fiul lui Revel, deși numele nu trădează legătura de rudenie. Născut în 1946, format într-un mediu intelectual și artistic (ca fiu al unei
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
el genio escondido, cu subtitlul "Amintirea unui român neobișnuit" și este introdus printr-un cartuș care reamintește cititorului figura artistului și destinul său neobișnuit: "La zece ani de la moartea muzicianului-compozitor-desenator-scriitor român Grigore Cugler, cei care l-au cunoscut și-l amintesc ca pe cineva jovial, un cititor lucid și atent, înconjurat întotdeauna de ceea ce el considera a fi lucrul cel mai important: soția și cele trei fiice. Diplomat de carieră, era la Oslo cînd, în august șsic!ț 1947, Regele Mihai
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
de carieră, era la Oslo cînd, în august șsic!ț 1947, Regele Mihai abdică. Neputînd reprezenta un guvern cu care nu era de acord, el decise să se refugieze într-o altă țară din lume. Să luăm un atlas" își amintește văduva sa Ulrica Dyrssen "și degetul nostru căzu pe Perù". Astfel, la începutul lui 1948, Grigore Cugler și familia sa s-au stabilit definitiv în Perù. La 30 septembrie se împlinesc zece ani de la moartea acestui român excepțional, care a
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
care a iubit Perù ca pe patria sa adoptivă". Articolul reia mare parte din informațiile cunoscute, despre cariera diplomatică și cea artistică a autorului, la care adaugă - desigur din partea soției - altele care arată continua sa relație cu țara, de care amintește și Monica Lovinescu în paginile pe care i le dedică în cartea din 1992, dar contribuie în același timp la consolidarea imaginii sale de personalitate secretă și geniu ascuns în anonimat, care trebuie să fi fascinat pe cititorul peruan: "În
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
în stare să alunge porumbeii. În asemenea împrejurări, conversația decolează firesc, pornind de la reperele românești ale memoriei romancierului. Ultimul musafir al Marthei Bibescu Michel Tournier: Când te văd pe dumneata sau când îmi parvin cărțile mele traduse la București, îmi amintesc întotdeauna de prințesa Martha Bibescu. Am cunoscut-o bine mai cu seamă în ultimii ei ani de viață. Fusese o celebritate a lumii mondene și literare pariziene, se bucurase de notorietate internațională înainte de 1939, dar după război lumea a uitat
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
triumfali pe tarabele unde/ și-au făcut vitrine din goarnele de ieri." (!) În ciclul Gâlceava simțurilor cu spiritul... tonul sobru este tăiat de versuri care mustesc de umor involuntar: "Dar sub dușumelele de deasupra pivniței feudale/ șobolanul Pampon/ suferă neputincios amintindu-și cum astă-iarnă,/ pe malul Trotușului, pământul înghețat bocnă/ nu-l lăsase să-și îngroape decedatul pater." Energia poetică este absorbită în operațiile de sudare a bucăților de lume incongruente: Vom intra și sub auspiciile dansului: cheie/ pentru o-nchisoare
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
sunt și epitetele regăsite în formulări de genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să urmăresc atent, Mona-Ra,/ acele nervoase răsărituri de lună ce caută/ în apartamentul meu adevărurile
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
gîndire fundamental pozitivă, ceea ce e o raritate la noi. Premierul se ferește de cuvîntul "nu", deoarece a învățat la BNR că acest cuvînt poate avea efecte dezastruoase. Iar cînd îl folosește, obține cu ajutorul lui efecte pozitive, de tip, dacă vă amintiți, "România nu e în primejdie să intre în incapacitate de plată". Alegînd să candideze la președinție, și unul și celălalt dintre acești doi tehnocrați au acceptat, implicit, riscurile de oameni politici, cu care vor avea de a face în campanie
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
cunoscuți ai Facultății de Litere din Iași, ne-a obișnuit (din anii '70 încoace) cu un discurs tradiționalist, corect, cu informații precise și prețioase. în plus, colaborarea sa cu Editura Dacia, colecția "Restituiri" ar trebui menționată în caseta de prezentare (amintesc doar prefața la jurnalul lui Iacob Negruzzi). De ce este totuși atît de diferită această nouă carte a lui Dan Mănucă? Se pare că avem de-a face cu o nouă manifestare a "complexului Eminescu". Prin "eseul" amintit, autorul dorește să
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
acest gen de informație. Și nu e vorba doar despre bibliografie: în interiorul eseului nu sînt pomenite alte nume decît foarte rar (am găsit în cîteva locuri vagi referințe la unele cărți ale lui Mircea Eliade și Titu Maiorescu). Să nu amintești măcar cîteva titluri din imensa literatură de pe marginea operei eminesciene îmi pare a fi un gest cel puțin orgolios. Să fie chiar atît de original eseul încît să nu mai fie nevoie de trimiteri, de analiză a receptării? Poate un
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
dotare (fiecare vîrstă impune o "cosmetizare" pe măsură). Deci ni se înfățișează un personaj îndeletnicindu-se cu multiple - posibile - ocupații, avînd o anvergură de tip și de talie europene (dacă nu chiar universale), un ins mobil, cuviincios, constant, devotat, credincios (amintiți-vă de crucile ample, executate stîngaci). De fapt e vorba de politicieni (foști și actuali activiști de partid) care se pricep la toate și nu se pricep la nimic, iertate fiindu-ne afirmațiile îndrituite. Numărați-i pe degetele celor două
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
amplă, mai profundă, a tuturor "oaspeților" de care, se înțelege, sovieticii au destule motive a se feri, camuflînd adevărul. Să fi fost ales, numit pentru sarcina de încredere acordată, însuși Iliescu? Alți cercetători ai biografiei sale nu se sfiesc să amintească prezența sa în rolul de secretar (!) al "Sovietului Unional" (pe toată Uniunea Sovietică - n.n.), al Studenților și Aspiranților Români, aflîndu-se la studii în U.R.S.S., "organism sovietic situat în subordinea Komsomolului" care, la rîndu-i, ținea, firește, și de reputatul KGB
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
umbratilis vita care păstrează ecouri din lumina orbitoare a zilei marcate istoric. De altfel, Sorin Mărculescu spune că: "Urme ale acestei irupții de discurs civic reprimat pînă atunci (e vorba despre activitatea sa publicistică din anii 1990-93 pe care am amintit-o, n.L.M.) se pot regăsi și în cartea de față, dar numai subordonate dorinței ca ea să reprezinte în primul rînd un gest dirijat către planul la care, tot încarcerați de istorie, nu putem decît năzui, pregătindu-ne însă după
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
2472, 2000, 12); "așa se făcea pe vremea lui Ceașcă" (EZ 2486, 2000, 12) - și nu lipsesc cu totul nici inovațiile: "marea boală a lui nea Nicu mondialu'" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 1); "Nicușor-Dictatorul Minune" (AC 1, 2000, 1). Amintesc, fără alte comentarii, cîteva din formulele - unele mai frecvente, altele cu o singură atestare - prin care a fost numit Ion Iliescu, în timpul mandatului său; multe sînt deja uitate, devenind chiar de neînțeles, pentru că se bazau pe aluzii la o întîmplare
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
romanul lui Thomas Mann (comparația dintre ei rămâne totuși interesantă). Solilocviul lui Odiseu, cu care se încheie periplul lui Traian Ștef, scris la persoana întâi, reprezintă în primul rând o mărturie de credință a autorului trimițând la primele pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil nucleu al unei viitoare cărți în care Ulise să înceteze a fi simplu argument, devenind personaj. Despre calitatea umană, Traian Ștef, Ed. Paralela 45, Col. "80", Seria "Eseuri", Pitești, 2000
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
reviste, ci scriere autentică, destinată păstrării, în antologii cu respect așezate pe rafturile bibliotecilor. Întîmplarea, generoasă ca în atîtea alte dăți, face să citesc acest volum la scurt timp după ce revizionarea unui film american "clasic", din anii '50, mi-a amintit de potențialul romanesc al ziaristului, portretizat în imaginarul american ca veritabil erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
sale interioare ce puteau sta, neîndoielnic, la rădăcinile nevrozei care-l acaparase și-l distrugea pas cu pas. La fel sunt de luat în seamă și datele lumii din afară, evenimente și împrejurări care și ele îi hrăniseră nevroza. Am amintit episodul teribil al omorului din tinerețe. S-ar fi zis că-l uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou și aspectele vieții
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
mod de a atinge divinul, paroxismul existenței... Ana Pauker se spune că, în întimitatea ei, a fost îndrăgostită, sedusă tocmai de astfel de bărbați, ca Bîzu Cantacuzino, regele Mihai, un jucător de rugby din epocă, de care nu-mi mai amintesc. Se mai zice că la o ceremonie, dinainte de decembrie 1947, cînd cu abdicarea, a fost văzută lîngă regele Mihai în taiorul descris și neavînd bluză pe dedesubt, nici țîțar, din care cauză, mamèlele ei robuste, deși lăsate, de fiică absolută
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
nu aveam acces la această viață și sincer să fiu nici nu ne prea interesa. Deci, primele mele contacte cu Râmnicul Vâlcea au fost între 4 și 5 ani. La cinci ani s-au întrerupt atât din cauza năzdrăvaniilor mele (voi aminti imediat) cât mai ales că am început școala primară deoarece „odorul mamei” a vrut să se ducă la școală mai devreme decât alții, să fie mai cu moț. Și ca să scape de gura mea au vorbit părinții cu învățătorii să
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]