3,583 matches
-
pentru că nu mai eram în el ca să mă roadă, să mă erodeze. Eram în afara sa! Un sanctuar. Sub tălpile mele, insula părea tare și de nestrămutat, dar într-un fel știam că doar plutește deasupra oceanului și că nu este ancorată de nimic în dedesubturile sale. Nu era mare. Avea o formă neregulată și avea cam zece metri de la un capăt la altul, atât în lung cât și în lat. Aici, nimic nu prea avea unitate de măsură. Deși părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se retrase în interiorul minții sale și stătu nerăbdător acolo. Îl văzuse pe Feodin cum îi preluase corpul, cum îi chemă și pe ceilalți preoți existenți în mintea sa, cum îi aranjase pe toți și cum îi cuprinse sufletul și îl ancoră de lumea asta. Părintele luă în mâna sa un She'le'ri și își crestă în palma stângă o cruce însângerată. Sângele roșu țâșni pe mâna albă-albăstruie. Făcu același lucru cu mâna Anei și le uni apoi. "Sânge din sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eram gata să sar în sus de bucurie, mi s-a tăiat brusc elanul aflând că profesorii de CSP aveau onoarea de a se îmbutelia ideologic la „centru”. Eram aproape toți tineri absolvenți de facultate și cum eram destul de bine ancorați în tematici, propagandistul nostru era nevoit să cam dea din colț în colț, până când unul dintre noi, mai îndrăzneț, după o perlă de înțelepciune filozofică a tovarășului, s-a ridicat fără a mai cere permisiunea, informând adunarea: - îmi pare rău
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși, te-ai trezi probabil Într-o carlingă de avion, la prova sau la pupa unui vas. — Mateloți, ridicați pânzele! Ancora! Vântul ne este prielnic! Direcția Vest Vest Vest PARIS MADRID BERLIN ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm călătorie plăcută! Dar și infinitul trebuie să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ascuns și degradant. Deși avocatul rareori vorbea și nu avea prieteni, primarul se gândi: „Caută să câștige popularitate! Crede el că o să conducă pușcăria! Se vede dictator!“. — Dă-ne să vedem și noi vechitura! spuse Pierre, dar ceasul era bine ancorat cu lanțul de argint - pe care mai erau agățate medalii și monede - de vesta primarului. Nu putea fi smuls de acolo. Așa că primarul răspunse cu un zâmbet încrezător acestei solicitări. Dar ziua aceea rămase pentru totdeauna însemnată în mintea primarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mobilier sau de o pălărie de damă pentru a percepe trecerea timpului. Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în urmă, căci toate tuburile erau pătate și scorojite. Demodată încă din 1939, arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi tu? Noi am făcut ceva instrucție - vorba ceea - să-și aducă aminte leatul cum devine chestia cu „Înălțătorrr
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ochii încă închiși. Jumătate de gram era al meu. N-aveai dreptul să-l iei. Am simțit iar ghearele fricii. Brigit era supărată pe mine. Paranoia mea, care până atunci plutise așa, fără țintă, avea, în sfârșit, de ce să se ancoreze. îmi doream cu disperare să nu fi plecat. Mai ales dacă mă gândeam la cât de lipsită de succes fusese întreaga misiune. Mama. Chiar că mama. Nebun de legat, m-am gândit abandonând ideea. Sper să mă sune. Brigit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cap. în fond, Helenka era de admirat. Cu partea asta eram de acord. —însă e foarte greu să trăiești, a continuat Josephine, fără să ai pic de încredere în tine. Tu plutești și aștepți să vină cineva să te ancoreze. Cum zici tu. —De asta nu te-ai putut încrede în hotărârea ta de a fi cu Luke. Te-ai luptat cu două sentimente: îl doreai pe Luke, dar considerai că n-ar fi trebuit să-l dorești. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tuturor resurselor și așa secătuite ale țării, pe proiecte-gigant aplicabile în o mie de ani, dar care au ca scop imediat, producerea unor mașini performante și eficiente de făcut bani pentru firmele private bine sprijinite politic, cu proptele portocalii, solid ancorate în partea cea mai de sus a puterii. S-a observat chiar și din Cosmos, de către marțienii de serviciu pe Galaxie că în România în orice problemă se caută soluții-gigant, valabile în mileniul viitor, soluții care cer proiecte de sute
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte, acum mai avea parte de una, parcă și mai gogonată. Despre zei, vâlve, paznici și domnițe, ce să spună? El era un om ancorat în realitate, nu credea în asemenea lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe alții s-o facă. Din moment ce localnicii trăiau cu aceste superstiții și le acceptau, nu aveau decât să creadă în ele mai departe. Iată însă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu stea în drum, se zărea un tractor forestier cu lamă, de care era agățată o platformă lungă de transport. Pe aceasta, așezat pe niște șei de lemn, se afla un cilindru metalic uriaș. Șufe groase, petrecute pe deasupra, îl țineau ancorat pe platformă. Probabil că era un utilaj de măcinare a minereului, un fel de concasor, se gândi inspectorul. Nu-l interesa prea mult mașinăria, el venise acolo pentru altceva. Mai aruncă o privire prin gard după care porni în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu-l luase cu el decât pe Boris, ceilalți băieți plecaseră pe drumul obișnuit prin Grecia și Bulgaria. Ei nu aveau probleme cu autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din moravurile epocii, constituie o satiră îndreptată împotriva cosmopolitismului claselor dominante, care, părăsind moda fanariotă, au devenit în scurt timp admiratoare necondiționate ale apusului Europei, disprețuind tot ce era românesc. Franțuzitele, aducând vag cu Prețioasele ridicole a lui Molière, este ancorată adânc în realitățile noastre. Bătrânul boier, Conu Iordache, este refractar noului mod de viață promovat de fiicele sale, ahtiate după moda din „jurnalele după urmă” și după donjuani cu care poartă discuții în același stil. Între tinere și admiratorii lor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
p. 167. footnote> „Veta nu numai că nu e ridicolă, dar nu e nici comică măcar, ca Zița”.<footnote G. Ibrăileanu, I. L. Caragiale, pe marginea nopții furtunoase, în Studii literare, București, Editura Tineretului, 1968, p. 253. footnote> Într-adevăr, bine ancorată în mediu ei, neatinsă de tendința generală a emancipării, Veta e serioasă. Cu toată această seriozitate, este totuși și ea un personaj comic, nu scapă viziunii comico-satirice a scriitorului. Scopul derizoriu al manifestărilor Vetei, recuperarea ursuzului tejghetar, buna părere pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
zmei și harapi-albi. Mă Întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi,/ Într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă În care se scaldă, și mă Întreb: cine este oare de vină?” Poate de aceea am rămas ancorată cu sufletul În tinerețe- chiar dacă m-am Înțelepțit la umbra anilor- acest lucru m-a făcut să mă simt ca o primăvară, anotimpul În care m-am născut. Tinerețea sufletului meu m-a ajutat să trec peste lucrurile negative și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și iată, mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente, care se apăra cu prea multă vigoare de o primejdie prea mică. În orice caz această intransigență excesivă mă punea atâta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să creadă în realitatea mea. ― Ce fericită sînt! Unde ai fost? Cât m-am speriat! Să nu te mai dezlipești de mine. Făgăduiește-mi, Dor... Bineînțeles i-am făgăduit. Și încă o dată mi-am dat seama cât de indestructibil era ancorată de mine. Dacă cine știe ce în-tîmplare va rupe lanțul, ființa ei s-ar da la fund. Și eu o iubeam mult. Până la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică și o chema cu numele ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
furtună de 8 grade, nu ne așteaptă o perspectivă foarte veselă. Întâmplarea cu ucraineanul dispărut e, se pare, reală. Aceasta dă foc zvonurilor. Se fac tot felul de speculații. Unii îi atribuie ucraineanului o identitate ocultă. Lângă vaporul nostru e ancorat la chei un vas libian. Cineva arată vasul libian cu degetul. "Ucraineanul" ar fi acolo. La etaj sunt cabine și în cală s-ar afla arme pentru Geddafi. Ne strângem greu, ca de obicei, deși avem puțin timp la dispoziție
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era Doamna de la a treia ci o altă doamnă, de bună seamă mai mare în rang. Vocea ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar în mijlocul unuia din peroane ceva ce astăzi nu mai există: o pompă de apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știa când o să scape... Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia, La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania... Oare abia în seara spectacolului avea să scape? Buongiorno tristezza Torniamo dove un giorno t'incontrai E dissi di lei: "Mi vuole ancora bene" E mi sbagliai!... Sau nici măcar în seara spectacolului n-avea să scape de obsesia melodiei?... Dar, șezând pe locul lui, în sală, cu o garoafă în mână, o aștepta pe Geta să se ivească pe scenă, și până atunci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bebelușului. „Pregătea“ înseamnă că turna apă fiartă și răcită din ceainicul electric în grămăjoara de pudră nutritivă cenușie din castronul de plastic. Însă, din cine știe ce motiv, acest gest banal îi vibra în minte ca sunetul metalic al disperării. Fetița era ancorată în scaunul ei înalt cu niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și nailon portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]