8,708 matches
-
forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză între decorativismul bizantin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă spre expresie 65. În opinia lui Rodolphe Rapetti, această descoperire devine o marcă a abordării böckliniene a temelor legate de antichitatea greacă cu mitologia aferentă. "Transpoziția böckliniană" își găsește echivalentul nu cu mult mai târziu în pictura lui Gustav Klimt, care merge mai departe cu arheologia estetică, în cultura preclasică, cultura miceniană. Dacă Rapetti sesizează la Böcklin un accent nietzschean "în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin conferă antichității un nou suflu, care îndepărtează abordarea de la o viziune clasicizantă, statuară, spre una picturală, de la o majestate sculpturală, spre o abordare organicistă. "Privirea lui Böcklin asupra mitologiei este de o originalitate radicală. În concepția sa estetică asupra Antichității, referința la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Böcklin conferă antichității un nou suflu, care îndepărtează abordarea de la o viziune clasicizantă, statuară, spre una picturală, de la o majestate sculpturală, spre o abordare organicistă. "Privirea lui Böcklin asupra mitologiei este de o originalitate radicală. În concepția sa estetică asupra Antichității, referința la statuar nu mai are locul primordial pe care-l ocupa de la Renaștere încoace. I se substituie o pictură care prin precizia detaliului, a prezenței fizice a anatomiei, insuflă un fel de viață păgână unui repertoriu care era în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția imaginilor sale domină un sentiment clasicizant)"225. În "Expoziția de pictură a d-lui Ștefan Popescu" din Adevărul, I. Teodorescu relevă caracterul subiacent mitologic sau folcloric al unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu nu opun două viziuni complet diferite cât, mai degrabă, încearcă o sinteză prin aceea că, așa cum consideră Gottfried Fliedl, "sunt încercări de a transforma trecutul în prezent"402, într-un caz cultura antichității, în celălalt, cultura Biedermaier. Capitolul VIII VIII.1. Kimon Loghi simbolistul În 1945, la sala Dalles din București, Kimon Loghi (1873-1952) patrona ultimul său vernisaj care închidea nu numai perioada de creație a artistului aproape orb, dar și o epocă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul simbolismului în artele plastice și, în particular, în cadrul simbolismului german, cu care Loghi intră într-un contact direct. La rândul său, Gustav Klimt descoperea o vârstă mai veche a antichității, cea a Greciei preclasice, și odată cu ea, arta miceniană care-i influențează pictura. Nietzsche utiliza categoriile de apolinic și dionisiac nu numai pentru a explica apariția tragediei ca gen literar, ci și importanța ei în modelarea civilizației occidentale cu întreg
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu numai pentru a explica apariția tragediei ca gen literar, ci și importanța ei în modelarea civilizației occidentale cu întreg câmpul ei de tensiuni și contradicții. Într-o mai mică măsură, și pictorii români sunt influențați de această dimensiune a antichității grecești și latine. Avem exemplul unui Leon Bakst, cu Terror antiquus (1908) de ilustrare printr-un singur tablou a ceea ce reprezintă antichitatea în viziunea simbolistă. Artur Verona pictează Frumusețe antică, o vază ornamentală de proveniență romană, tablou simbolist mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de tensiuni și contradicții. Într-o mai mică măsură, și pictorii români sunt influențați de această dimensiune a antichității grecești și latine. Avem exemplul unui Leon Bakst, cu Terror antiquus (1908) de ilustrare printr-un singur tablou a ceea ce reprezintă antichitatea în viziunea simbolistă. Artur Verona pictează Frumusețe antică, o vază ornamentală de proveniență romană, tablou simbolist mai degrabă prin titlu; Artachino, o temă mitologică în Biblis transformată în izvor, de gust clasic; Dimitrie Florian un Templu grecesc, care introduce în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
romană, tablou simbolist mai degrabă prin titlu; Artachino, o temă mitologică în Biblis transformată în izvor, de gust clasic; Dimitrie Florian un Templu grecesc, care introduce în ecuație sensibilitatea ruiniștilor romantici la confiniile cu simbolismul. În pictura lui Loghi, temele antichității probează o recurență semnificativă, și este foarte posibil ca ascendența grecească a lui Loghi să joace un rol important în ce privește această direcție a simbolismului său. Picturi precum Două femei în peisaj arcadic, Vestale, Idilă romană, Ifigenia în Taurida, Frumoasa ateniană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basorelief cu dramatizări pe teme mitologice. Două femei iau apă de la această fântână și una dintre ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de reconstrucție nostalgică în cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1974. Baudelaire, Charles: Inima mea dezvăluită, traducere din franceză, note și postfață de Bogdan Ghiu, Est Samuel Tastet Éditeur, București, 2002. Benedict, Maria: Ștefan Luchian, Meridiane, București. Bengesco, M.: Mélanges sur l'Art Français, Dorbon-Ainé, Paris, 1913. Bredekamp, Horst: Nostalgia antichității și cultul mașinilor. Istoria cabinetului de curiozități și viitorul istoriei artei, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2007. Brodskaia, Nathalia: Simbolismul, traducere de Ion Danubiu, Editura Aquila, 1993, 2008. Brogniez, Laurence: Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1986, p. 360. 562 Séverine Jouve, Obsessions et perversions dans la littérature et les demeures à la fin du dix-neuvème siècle, Collection Savoir: Lettres, Hermann Éditeurs des Sciences et des Arts, Paris, 1996, p. 90. 563 Vezi Horst Bredekamp, Nostalgia antichității și cultul mașinilor. Istoria cabinetului de curiozități și viitorul istoriei artei, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Ideea Design & Print, Cluj-Napoca, 2007. 564 Walter Pater, Marius the Epicurean, vol. II, MacMillian and Co., Limited, Londra, 1921, pp. 92-93. 565 Ibidem, p. 93
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să ajungi la un consens în ceea ce privește impactul culturii populare asupra vieții noastre obișnuite. Este cultura populară benefică formării personalității noastre, sau este o modalitate de a ne atenua gustul pentru estetic și artistic, după cum erau înțelese aceste două categorii în Antichitate, reluate în Renaștere și rediscutate în Secolul Luminilor? După cum pare complicat să-i determini pe practicanții culturii populare să participe la evenimente culturale "de elită", la fel de complicat pare să încerci să îi convingi pe susținătorii culturii "de elită" de necesitatea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
nesănătoasă, dar gratuită, atâta vreme cât aveau spectacolele din arenă să-i amuze, "fast-food și distracție" s-ar putea referi la oamenii din toată lumea care au cedat tentației Coca-Cola și MacDonald's și tipului de amuzament oferit de industria culturală. Dacă din Antichitatea greco-latină am preluat ideea de sistem politic, conceptele de bază ale filosofiei, înțelesul termenului de tragedie și idealul de frumusețe, Evul Mediu pare a fi acela care le pro-blematizează. Potrivit lui Umberto Eco, "Evul Mediu reprezintă sursa tuturor problemelor noastre arzătoare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pentru a-și recăpăta puterea 65. Tipul vampirului grec este reprezentat de fapt de empusa, sau lamia, o femeie-de-mon înaripată care ademenește tineri chipeși, îi ucide, le bea sângele și le consumă trupurile 66. Deși prezenți în diferite mitologii ale Antichității, fantomele, vârcolacii și vampirii sunt mai mult o prezență spirituală, decât una corporală. Numai în estul Europei vampirul este înzestrat cu corporalitate și, deși este declarat mort, trăiește într-un spațiu tridimensional, în care se menține hrănindu-se cu sânge
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
materializări ale "balonului turistic" și, în consecință, spații a ceea ce autorul numește "turismul identitar". Deși "balonul turistic" este un termen care a apărut din fuziunea ideii de turism și lumea virtuală, el este un spațiu delimitat, așa cum era agora în antichitate sau cum erau saloanele și bulevardele pariziene în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sau, mai recent, cum sunt mall-urile, târgurile ori parcurile tematice. Toate acestea repre-zintă spații ale turismului identitar, care permit schimbări de identitate în cadrul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
arabilor ocupau exclusiv regiunile peninsulei Arabia, fiind organizați în triburi și uniuni de triburi, pe baza familiilor patriarhale. În celelalte spații cuprinse astăzi în arealul arab existau alte formațiuni statale, unele dintre ele purtătoare ale celor mai strălucite civilizații ale antichității, aflate în perimetrul “cornului fertil” al ecumenei din acea epocă: Imperiul Babilonian în Mesopotamia, Egiptul faraonic și apoi elenistic pe valea Nilului, Fenicia în ținutul Levantului, Cartagina în nordul Africii, regatele Iudeii și Israelului în Palestina. Mare parte a spațiului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
politice ale formațiunilor din Mesopotamia, Levant, Arabia, Egipt și nordul Africii. Autorul a reprezentat cartografic elementele în cauză pe o hartă (anexă a respectivei lucrări), ce a fost ulterior larg folosită, fiind una dintre cele mai complete lucrări din geografia Antichității . Herodot (484-426 î.Hr.), istoric, geografși călător grec, a călătorit în Egipt (pe Nil, până la prima cataractă în anul 457 î.Hr.), în Siria, în Mesopotamia și în Levant. Din aceste ținuturi a cules informații în baza cărora a menționat în lucrarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
lor din considerente de ordin administrativ și economic. În acest sens, s-au evidențiat o serie de învățați arabi care au întocmit lucrări proprii de geografie istorică și au tradus totodată în limba arabă o mare parte din lucrările cărturarilor antichității referitoare la spațiul arabo-mediteraneean, limba arabă devenind astfel în evul mediu un vehicul al transmiterii bagajului cultural și de cunoaștere al antichității greco-romane. Ahmed ibn Sahl al-Balkhi (850-934), geograf și matematician persan, a redactat lucrarea “Suwar alAqalim” (921), ce cuprinde
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
lucrări proprii de geografie istorică și au tradus totodată în limba arabă o mare parte din lucrările cărturarilor antichității referitoare la spațiul arabo-mediteraneean, limba arabă devenind astfel în evul mediu un vehicul al transmiterii bagajului cultural și de cunoaștere al antichității greco-romane. Ahmed ibn Sahl al-Balkhi (850-934), geograf și matematician persan, a redactat lucrarea “Suwar alAqalim” (921), ce cuprinde cele mai vechi reprezentări cartografice ale Golfului Persic. Ibn Khurradădhbeh (sec. IX), considerat inițiator al geografiei arabe, a redactat în anul 846
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
spre bine sau spre rău, dragoste sau ură (... În ea sunt Închise forțe extraordinare care pot multiplica viața sau pot ucide.” Datorită potențelor ei magice, această plantă, numită „iarba vieții și a morții”, a dobândit un mare prestigiu Încă din Antichitate. În afară de mătrăgună, medicina populară românească cunoaște și folosește În diferite practici magico-terapeutice și alte plante. Măselărița este denumită În popor și „nebunărița”, nume sugestiv pentru efectul delinogen al plantei. Cunoscută din vechime, atestată Încă din timpul dacilor, se pare că
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
reprezenta o amenințare doar în măsura în care oamenii de astăzi apreciază că anumite reprezentări tradiționale despre univers și viață rămân esențiale pentru credința lor religioasă. V. EXPLICAȚIA EVOLUȚIONISTĂ CA EXPLICAȚIE ISTORICĂ. PROFILURI EPISTEMICE ÎN BIOLOGIE Conceptul tradițional al științei, larg adoptat în Antichitatea greco-romană, în epoca medievală și în Renaștere, a fost unul cuprinzător. Prin știință se înțelegea organizarea sistematică a cunoștințelor într-un sistem. Corelarea diverității datelor dintr-un anumit domeniu de cercetare se înfăptuia prin raportare la anumite idei generale, la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fapt neamului omenesc. Europa devine într-un mod din ce în ce mai variat și mai bogat un spațiu al filozofiei, al științelor, al ideilor politice, al literelor, al poeziei, al romanului, al muzicii. Fondul clasic comun nu mai este doar acela al autorilor Antichității. Este în egală măsură fondul european al unor creatori precum Cervantes, Montaigne, Shakespeare, Molière, Galileo, Bacon, Descartes, Spinoza, Leibniz. Începînd cu Renașterea se formează și se propagă mari unde transeuropene. Este vorba mai întîi de unda Renașterii umaniste și de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]