11,096 matches
-
tradițională de a tăia porcul de Crăciun poate fi considerată barbară”, amintește Evenimentul Zilei. Adică românii ar fi barbari ? Ce „porcărie” ! îmi vin în minte diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform. După cîteva minute, porcul a grohăit angelic, a dat ochii peste cap și s-a pus cu picioarele în sus. Așa erau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
șuncile și cîrnații cu care ne delectam noi, ăștilalți, păcătoșii. Știa foarte bine toate sărbătorile ortodoxe ale sezonului, posturile și dezlegările și le respecta cu o sfințenie firească. Nu i-am pus întrebarea aia perversă, „Credeți în Dumnezeu ?”, dar a anticipat-o ea, la fel de firesc : „Sînt credincioasă, e frumos...”. Apoi, după ceva timp, a adăugat : „Cel puțin așa cred... Și nu sînt singura !”. D. are 27 de ani. Acum, eliberată de constrîngerile postului ortodox, se bucura din plin de sărbători, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pus nici pe seama edililor. Nu, e simplu, e clar și ține doar de oameni. Dar se pare că exact aici e problema ! Semnalizarea se adresează eminamente celuilalt, partenerului de trafic, îi anunță din vreme intențiile tale pentru a putea să anticipeze mișcările lui, este un soi de comunicare în spațiul public al șoferilor spre bunul mers al traficului comun. Desigur, există orașe sau țări întregi cu o circulație (aparent) mult mai haotică decît a noastră, în care semnalizarea este ultima dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acestea lipsesc în traficul bucureștean - și, extrapolînd, în societatea românească. Nu semnalizez pentru că nu-mi pasă de cel de lîngă mine, pentru că acesta pur și simplu nu există pentru mine, nu îi datorez nimic. Mai mult, a semnaliza înseamnă a anticipa o mișcare a mea și a respecta această promisiune. Ei bine, nici nu știu exact cum mă voi mișca și nici n-am chef să mă angajez în „promisiuni” ! Sînt un șofer liber într-un trafic liber ! Semnalizarea e pentru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
esențiale pentru a fi o „națiune” în sensul deplin al cuvântului. Această teologie a unui Dumnezeu capabil să „locuiască” într-un loc provizoriu și să-l facă pe poporul său să trăiască într-o condiție imperfectă și tranzitorie pregătește și anticipă teologia întrupării. În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
obligatoriu în planul oricărei operații, limitarea rezecției osoase fiind dictată de imagistică. În absența unei interesări a grupelor ganglionare regionale, disecția acestora concomitentă cu excizia tumorală nu este necesară, dar pacientul trebuie urmărit periodic, la intervale scurte. Tratamentul chirurgical actual anticipează aceste probleme, tratând agresiv fiecare tumoră de acest gen, cu excizie amplă și transferuri microvasculare de lambouri libere sau pediculate, această atitudine fiind răsplătită prin scăderea incidenței recidivelor în statisticile ce prezintă conduita. În timpul intervenției chirurgicale, examenul la gheață a
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Mar bar Serapion, un sirian, într-o scrisoare adresată fiului său, probabil spre sfârșitul primului secol, face referință la moartea lui Isus, „regele înțelept” evreu. Moartea lui Isus este confirmată de asemenea prin simplul fapt că ea nu a fost anticipată de cei care l-au urmat. Când Isus vorbea despre iminenta suferință și moarte, Petru, purtătorul de cuvânt al ucenicilor, și-a luat învățătorul deoparte și l-a mustrat (Mc 8,31-33), un semn sigur că Petru nu se aștepta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mesianică. Nu e de mirare că, mâniat, marele preot îl întreabă direct pe Isus: „Ești tu Mesia, Fiul lui Dumnezeu?” și că guvernatorul roman îi așază pe cruce o inscripție pe care scrie: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. Și-a anticipat Isus moartea? Înainte de a lua în considerare procesul și execuția lui Isus, trebuie să ne întrebăm dacă Isus și-a prevăzut moartea. Unii critici insistă că nu: că l-a luat prin surprindere sau că pur și simplu s-a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
s-a întâmplat în final lui Isus. Dar, chiar dacă se știe că prezicerile pătimirii au fost editate sau stilizate ulterior în lumina a ceea ce i s-a întâmplat lui Isus, nu înseamnă obligatoriu că în fapt el nu și-a anticipat moartea, chiar mai precis, moartea prin răstignire. Care este dovada care, în afară de predicțiile explicite ale pătimirii, sugerează că Isus și-a anticipat într-adevăr suferința și moartea? Mai întâi, cred că e posibil ca Isus să-și fi anticipat moartea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a ceea ce i s-a întâmplat lui Isus, nu înseamnă obligatoriu că în fapt el nu și-a anticipat moartea, chiar mai precis, moartea prin răstignire. Care este dovada care, în afară de predicțiile explicite ale pătimirii, sugerează că Isus și-a anticipat într-adevăr suferința și moartea? Mai întâi, cred că e posibil ca Isus să-și fi anticipat moartea datorită impresiei pe care, cu siguranță, i-a lăsat-o destinul violent al lui Ioan Botezătorul (Mt 11,2-15; Mc 6,14-29
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a anticipat moartea, chiar mai precis, moartea prin răstignire. Care este dovada care, în afară de predicțiile explicite ale pătimirii, sugerează că Isus și-a anticipat într-adevăr suferința și moartea? Mai întâi, cred că e posibil ca Isus să-și fi anticipat moartea datorită impresiei pe care, cu siguranță, i-a lăsat-o destinul violent al lui Ioan Botezătorul (Mt 11,2-15; Mc 6,14-29; 9,13). Ar fi straniu să ne gândim că nu i-a trecut prin minte niciodată lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
disprețuit” (Mc 11,12). Ca atare, cu siguranță execuția lui Ioan i-a sugerat lui Isus că și lui i se putea întâmplat același lucru. În al doilea rând, și cred că este o mărturie impresionantă că Isus și-a anticipat moartea, se situează scena din Ghetsemani. Îl vedem pe Isus înspăimântat, căzut cu fața la pământ, implorându-l pe Dumnezeu să-i înlăture potirul suferinței (Mc 14,33-36). Descrierea prezentată aici nu este o ficțiune evlavioasă sau de o dogmă. Mai degrabă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu s-ar fi bazat pe depoziția solidă și credibilă a unor martori oculari. Ar fi fost pur și simplu prea riscant pentru identitatea lui Isus dacă nu ar fi fost adevărată. În al treilea rând, dacă Isus și-a anticipat moartea, ar trebui să ne așteptăm ca el să fi încercat să-i dea o semnificație chiar în timpul vieții sale. De fapt, chiar așa s-a întâmplat. „Cuvintele instituirii”, amplu atestate (Mc 14,22-25; 1Cor 11,23-25; Didahia 9,1-5
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
încercat să-i dea o semnificație chiar în timpul vieții sale. De fapt, chiar așa s-a întâmplat. „Cuvintele instituirii”, amplu atestate (Mc 14,22-25; 1Cor 11,23-25; Didahia 9,1-5), ne furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea și a încercat să o înțeleagă. Cuvintele sale fac aluzie la mai multe pasaje scripturistice (Ex 24,8; Ier 31,31; Zah 9,11). Prin vărsarea sângelui, Isus află o garanție a alianței și împărăției lui Dumnezeu. Adăugarea cuvântului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
41-44; Mt 23,37-39 = Lc 13,34-35) și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu și-ar fi anticipat învierea după moarte, din moment ce deja mulți evrei pioși credeau atât de ferm în înviere (Dan 12,1-3; 1Enoh 22-27; 92-105; Cartea Jubileelor 23,11-31; 4Mac 7,3
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu și-ar fi anticipat învierea după moarte, din moment ce deja mulți evrei pioși credeau atât de ferm în înviere (Dan 12,1-3; 1Enoh 22-27; 92-105; Cartea Jubileelor 23,11-31; 4Mac 7,3; 4Esdra 7,26-42; 2Baruh 21,23; 32,2-5; Josephus Flavius, Războaiele iudaice 2
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o nuanță mesianică prin cuvintele „în zilele mângâierii” (cf. 2Sam 23,1 în aramaică). Legătura cuvintelor lui Isus cu tradiția aramaică este izbitoare. Încrederea lui Isus că Dumnezeu îl va învia furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea. Vom adăuga mai multe detalii despre învierea lui Isus în Capitolul 3. Procesul lui Isus Începând cu secolul al XIX-lea, problema procesului lui Isus a fost intens dezbătută, deseori creștinii fiind acuzați de antisemitism. Unii savanți au susținut
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dimpotrivă, trebuie să pui deoparte în țara ta locuri unde să-ți îngropi morții. La fiecare patru orașe trebuie să alegi un câmp pentru morminte” (11 QT 48,10-14). Se subliniază aici că, și în cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot exista diferite restricții, precum interdicția de a fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sau, în orice caz, nu ei îl gestionau. Reînhumarea oaselor lui Yehohanan, și el răstignit sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, ne dovedește că evreii știau cum să marcheze și să-și amintească locul primei îngropări. Familia și prietenii lui Isus anticipau astfel recuperarea rămășițelor osoase, probabil un an mai târziu, așa încât ei „puteau să-l mute dintr-un loc blestemat într-unul unul de onoare” așa cum permitea legea (cf. Semahot 13.7; Mișna, tratatul Sanhedrin 6,6). Isus a fost pus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în înviere socoteau că aceasta va avea loc în ultima zi, când Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou și toți împreună vor avea parte de ea. Nimeni nu-și imagina că acest eveniment final ar putea fi anticipat în cazul unei persoane în prezent. Înainte de Paște, toți iudeii se așteptau ca învierea să fie un eveniment la scară largă, care are loc în ultimul moment și implică întreg poporul. De aceea, când Isus le spune ucenicilor să nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de stăpânire a acestei mirări a dat naștere speculației filosofice. Mai putem noi să ne mai mirăm încă în fața realității? Și ce fel de mirare este cea pe care o trăim noi? Conform unor perspective ale culturii contemporane, filosofia a anticipat, printr-o serie de construcții conceptuale, ceea ce știința a început mai apoi să clarifice, cu ajutorul propriilor sale instrumente aplicate experienței. Prin urmare, filosofia ar fi apus de mult într-un spațiu marcat de orizontul epistemologic, iar știința ar constitui viitorul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
înțelegerii raționale. Este o formă reînnoită de spinozism moral, finalizat prin cunoaștere. Tot de analitică este legat și structuralismul. Structura nu este altceva decât dispunerea raporturilor analitice; este o totalitate articulată după anumite linii conectate organic, a căror dinamică este anticipată și constantă și de la care fiecare fenomen își primește valoarea. Primatul structurii comportă considerarea fenomenelor vieții conștiente și ale activităților culturale evoluate (cu caracter dialectic) ca fenomene secundare. Strict vorbind, antropologia structurală conduce spre reducerea umanului la impersonalitate și, în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
problemele socialității în lumina acestei întoarceri la origini (o reîntoarcere logică, desigur, și nicidecum cronologică), în încercarea de a-i recupera propriul sens. Când Rousseau făcea apel la reînnoirea contractului social ca și cum ar fi noutatea unei zile, spunea ceva, ce anticipa oarecum această exigență de revitalizare a tuturor raporturilor intersubiective, în lumina unui sens constitutiv lor ca fapte ale existenței. Raportul subiectiv, ca deschidere interioară la o experiență existențială, ajunge la prima și cea mai intensă formă de expresie în acea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pot continua, însă, dincolo de referințele istorice, este cazul să fie clarificat contextul la care se face referință prin imaginea «consilierului principelui», cu scopul de a i se elucida toate implicațiile. Consilierul este cel care dă sfaturi, care sugerează soluții, care anticipă conexiuni și prefigurează consecințe. Mai complex este conceptul de «principe» întrucât el poate include nu doar monarhul sau tiranul, ci și acel loc al exercitării puterii care, conform expresiei gramsciene, se configurează ca «principe modern». Noul principe este partidul; într-
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o nuia, un cerculeț străbătut diametral de o liniuță și respectiv două cerculețe și o liniuță. Firește, Traian își găsi curând o prietenă. Se numea Ante Livia și era în clasa a cincea. Livia avea părul tăiat rotund, "cu castronul", anticipând cu câțiva ani moda Mireille Mathieu. După baie, părul ei castaniu căpăta sclipiri roșietice. Era zveltă, foarte grațioasă și bine crescută, în rochița ei favorită, un turcoaz nețipător, părea o mică domnișoară. Traian se învîrtea toată ziua pe lângă ea. Din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]