16,557 matches
-
care sunt În măsură să absoarbă impactul schimbării, se definesc prin existența rețelelor comunitare ce fac posibil ca o comunitate să se adapteze și să răspundă la schimbările externe și interne. Aceste relații contribuie la crearea simțului civic al identității, apartenenței și securității sociale. Ele contribuie consistent la existența sentimentului de Încredere ce definește o comunitate dinamică. O relație activă este o relație ce presupune interacțiuni repetate și semnificative Între două sau mai multe persoane ori instituții. Luând ca exemplu relațiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de susținere a manifestărilor respective, relații care au un caracter specific și care reflectă atât un mod de organizare a grupului, cât și transpunerea unor proiecții pentru evoluția acestor grupuri; În multe situații, asemenea relații sunt continuări sau reprezentări ale apartenenței tinerilor la structurile sociale dominante și funcționale pentru ei și pentru familiile lor. „Elemente În predefinirea modelului cultural”, al doilea capitol, ne dă definirea generală și conținutul conceptual al noțiunii de model. Tot În acest capitol autorul tratează problema paradigmelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric, relevă (În opinia autorului) Însuși sensul vieții umane, cel de ,,a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de zi cu zi ale țării În care locuiesc” și ,,mențin, În același timp, relații cu țara lor de origine”. Studiul relevă că, În fond, ,,puțini italieni din România sunt cosmopoliți”, În acord cu afirmația unui investitor italian, după care ,,apartenența socioeconomică nu Înseamnă și apartenență culturală”. Prin costul redus al mâinii de lucru, România apare (ca și Ucraina sau Moldova) drept o ,,nișă dilatată” pentru investitorii italieni, caracterizați atunci printr-un ,,policentrism mobil”. Oamenii de afaceri italieni ajung să Întemeieze
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
țării În care locuiesc” și ,,mențin, În același timp, relații cu țara lor de origine”. Studiul relevă că, În fond, ,,puțini italieni din România sunt cosmopoliți”, În acord cu afirmația unui investitor italian, după care ,,apartenența socioeconomică nu Înseamnă și apartenență culturală”. Prin costul redus al mâinii de lucru, România apare (ca și Ucraina sau Moldova) drept o ,,nișă dilatată” pentru investitorii italieni, caracterizați atunci printr-un ,,policentrism mobil”. Oamenii de afaceri italieni ajung să Întemeieze și enclave În România (de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ipotezele conform cărora o creștere a competențelor sociale ale unor persoane duce la creșterea Încrederii În propria capacitate de relaționare, iar aceasta conduce la o creștere a probabilității de inițiere a comportamentului prosocial, concluzie desfășurată pe analizele În raport de apartenență la genul social, mediul de rezidență, profesia tatălui. Cealaltă cercetare este analiza secundară privind competența profesională a unui lot de 312 de cadre militare. S-a confirmat ipoteza conform căreia ,,competența intelectuală de excelență este În relație pozitivă cu competența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
greu de disociat. Chiar și atunci când acest lucru a fost posibil, Întrebările retrospective au fost adresate cu scopul de a se putea compara toate cele trei generații În aceeași fază din parcursul vieții lor (Attias-Donfut, Lapierre și Segalen, 1996, 2002). Apartenența socială nu diferențiază În mod semnificativ modelele de educație, cu excepția generațiilor mai Înaintate În vârstă. În cadrul acestora din urmă s-a constat că, În cazul familiilor ce aparțineau păturii burgheze, educația primită de către copii era mai severă decât cea primită
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
literare, scriitorii afiliați și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși doctrinarul o., D. Țepeneag, îl depășește, începând să cultive o modalitate derivată, textualismul), chiar dacă apartenența onirică rămâne depistabilă în scrierile lor. Perfect consecvent rămâne doar Leonid Dimov, unanim recunoscut drept „cel mai oniric” dintre toți. Un bilanț aproximativ al mișcării e schițat de Țepeneag într-un interviu din 1993: „Mișcarea onirică ne poate apărea acum
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
păzi aceste învățături ale mele, și niciodată nu vor da spatele vrăjmașilor voștri”. În concordanță cu preceptele Renașterii, N.B. îi sugerează urmașului o politică în cadrul căreia criteriul meritului personal trimite în umbră grila ce ținea cont în primul rând de apartenența la clasa dominantă. Teza că domnul trebuie să își selecteze dregătorii - adică pe cei ce urmau să înfăptuiască recomandările ce izvorau din înțelepciunea politică a voievodului: să împartă dreptatea nefățarnic, să aibă verticalitate morală și să dezarmeze arbitrariul, să discute
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
inconfundabilă. Asemănări multiple sunt depistabile în opera lui, fie cu predecesori (Tudor Arghezi, Al. A. Philippide), fie cu contemporani (Leonid Dimov, Emil Brumaru, Tudor George ș.a.). Nu e vorba atât de înrâuriri propriu-zise, cât de convergențe ori coincidențe, explicabile prin apartenența la un context și prin alimentarea dintr-un patrimoniu cultural (și temperamental) comun, dar ele sunt scoase în evidență de relativul deficit de originalitate și de puținătatea operei lui P., altfel un talent real și un suflet chinuit. Poemul probabil
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
în acest sens: „A privi moartea ca un fapt, nu ca un mister, în aceasta constă severitatea și frumusețea clasicismului.” Până aici eseistica lui P. e strict filosofică. Al doilea eseu, Eros, cu o introducere intitulată Umanism și cultură, justifică apartenența autorului la literatură, pentru că ideile filosofice sunt în permanență susținute prin argumente din creația literară. Interpretarea include lecturi care se desfășoară de la Rabelais și Montaigne până la Shakespeare, Dostoievski și Stendhal, dar și la Charles Péguy, trecând prin Racine (nu lipsesc
PAPAHAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
care elementele de peisaj, oamenii și vietățile își schimbă rolurile obișnuite și regnurile ajung la coabitări insolite. Nu de puține ori „jocul” lingvistic trece pe primul plan. Poetul are ușurința de a rescrie, în limbaj incantatoriu, stări care restituie bucuria apartenenței la un teritoriu fabulos, magic, străvechi. Îndeosebi în versurile din Planete albastre se remarcă și unele elemente expresioniste, efect al probabilei influențe a lui Lucian Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de productiv, publicând uneori câte două romane pe an
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
modernitatea a instituit moduri de a fi și a deveni care se repercutează puternic asupra vieții noastre de astăzi. Modern, modernitate, modernizare Modern, modernitate, modernizare sunt termeni eminamente referențiali și relaționali. Pe de o pate, ei indică un gen de apartenență la ceva și, odată cu aceasta, o diferență între acel ceva, plasat în timpul prezent al istoriei și într-un context social, cultural și comunitar delimitat, și altceva, ancorat într-un trecut ce ar trebui depășit. Pe de altă parte, exprimă o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu i-a fost caracteristică o singură diviziune a muncii și nici o structură socială unică. Optând în mod tranșant pentru individualism, modernitatea a creat condiții ca fiecare individualitate să-și realizeze propriile proiecte de viață și identități în cadrul structurilor de apartenență. Relația tensionată dintre individualitate și structură și-a schimbat cursul într-o singură direcție: creșterea autonomiei individuale. De aceea, în timp ce în perioada de dominare a „proiectului iluminist” al modernității, clasele sociale, adică grupurile separate prin granițe economice, sociale și culturale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o patologie socială în creștere. Crima sau sinuciderea, lipsa de încredere sau cea de securitate personală, substituirea relației bazate pe status de către relația contractuală, disiparea și scăderea încrederii interpersonale sau diminuarea crescândă a controlului social și moral al comunității de apartenență se amplifică și chiar devin permanențe în noua societate. Ieșirea din societatea tradițională și consacrarea celei moderne erau analizate fie prin compararea uneia cu cealaltă, pentru a demonstra o anume superioritate și a fixa temeiurile unei opțiuni (de exemplu, întoarcerea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și practicile asociate acestora într-o asemenea măsură încât orice abatere risca să submineze identitatea personală. Autoritatea nu era a identității construite, ci a celei atribuite și asociate cu roluri corespondente. Atribuirea era una structurală, adică derivată din clase și apartenență politică, ocupații și stare civilă etc., și apărată de stat, care avea propria identitate corporatistă colectivă și impersonală. Identitățile ierarhice și apărate de granițe precise s-au asociat cu roluri ce repartizau orice persoană într-o societate birocratică atotcuprinzătoare. Au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pare să fie persistența șomajului, mai ales a tinerilor și a celor cu calificări precare sau desuete. Totodată, așa cum remarcam mai sus, schimbările în structura și mai ales în stratificarea socială sunt continue și radicale. Conștiința de clasă sau de apartenență la o categorie socială este în derivă atunci când cei mai mulți se identifică real sau imaginar cu mult-lăudata și imaginata „clasă de mijloc”. Astfel de procese și tendințe justifică opțiunea pentru părăsirea cadrului tradițional de analiză a structurii de clasă în vederea consacrării
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
diferențieri, dar fără conștiințe individuale realiste ale identificărilor categoriale și în condiții de schimbare rapidă și constantă a pozițiilor individuale și a identificărilor. Stilurile de viață, consumul și munca, educația și accesul cultural devin mai proeminente decât statusul asociat cu apartenența de clasă. Individul singular devine centrul de referință al spațiului social, iar diversificarea modurilor și stilurilor de viață este indiciul individualizării. Rețelele sociale anterioare, bazate pe locul de muncă, pe rezidență și organizație, au dispărut sau au fost reconstruite astfel încât
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reconstruite astfel încât sunt de nerecunoscut. Ne confruntăm astfel cu o situație paradoxală. Pe de o parte, distribuția bazată pe educație, venit, ocupație, rezidență sau coduri culturale conservă, chiar adâncește, diferențele categoriale sau de clasă socială. Pe de altă parte, conștiința apartenenței categoriale la o clasă socială este doar imaginată sau cvasi-inexistentă, piața muncii individualizează strategiile de ocupare și de viață, politicile sociale sunt centrate pe individ. Dintre proiectul clasial convențional al categorizării și grupării impersonale și proiectele sau strategiile de viață
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
intrarea și ieșirea. Rolurile și identitățile clasiale încetează să mai fie prescrise și proeminente. Roluri și identități diverse sunt selectate și practicate individual, astfel că privatitatea vieții și a relațiilor devine mult mai semnificativă decât atribuirea sau etalarea publică a apartenenței la o clasă socială. Atomizarea și separarea, ca indicii ale individualizării și privatității, aduc și riscuri și necesitatea gestionării individuale a acestora. Devenim tot mai singuri în proiecte tot mai colective. Ne eliberăm de identități și culturi clasiale pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
identitară. Suntem încă doar la începuturile proceselor. Crizele identitare doar le anunță prin multiplicarea debordantă a întrebărilor de tipul „Cine sunt?” sau „Cum să mă (re)prezint în lume?”. Opțiunile identitare de tip agresiv, fie că e vorba despre religiozitate, apartenență etnică sau opulență etalată, și opțiunile temperate, petrecute în liniștea asurzitoare a zbuciumului subiectiv, se îmbină, uneori se confruntă și alteori se ignoră, dar toate au o frecvență și o intensitate care indică distanțarea lentă și sigură față de fatalitatea destinului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
rocker, maghiar sau rom și eul său personal este integrat în categoria acelor „noi-rockerii”, „noi-maghiarii”, „noi-romii”. Specificitatea individuală este închisă într-una colectivă. Totuși, individul singular nu se identifică doar cu un singur „noi”, ci are nevoie de tot atâtea apartenențe și conținuturi diverse câte ar alimenta propria existență în căutare de universuri succesive sau concomitente de viață. Identitatea individuală folosește identitățile colective disponibile prin aderare sau respingere, pentru a-și crea propriul profil care să evoce rivalități de interese și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
claselor, comunităților, organizațiilor etc. Cu referire la indivizi, personalizarea desigur că se realiza, dar ea era privită mai ales ca o reflectare a structurilor, adică a oportunităților pe care structurile le ofereau. Personalizarea era mai întâi generică, în raport cu structura de apartenență, și abia apoi individuală, în raport cu individul X. Atunci când individul X era considerat, acțiunea primară de caracterizare consta în categorizare, adică în specificarea apartenenței la o structură, și numai în secundar se prospectau atributele personale. Exercițiile cunoașterii sociologice erau în mare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
structurilor, adică a oportunităților pe care structurile le ofereau. Personalizarea era mai întâi generică, în raport cu structura de apartenență, și abia apoi individuală, în raport cu individul X. Atunci când individul X era considerat, acțiunea primară de caracterizare consta în categorizare, adică în specificarea apartenenței la o structură, și numai în secundar se prospectau atributele personale. Exercițiile cunoașterii sociologice erau în mare parte de tip structural: se distingeau structuri și poziții în structură pentru a explica variante de comportamente sau conduite structurale și apoi individuale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de stare civilă și cu privire la proprietăți ce seriau și individualizau în același timp. A doua formă a identificării individuale corespunde „modernității organizate” și s-a consacrat ca o identitate derivată. Ea era asociată cu și derivată din structurile sociale de apartenență individuală pe care de fapt le reflecta. Ocupația și venitul, apartenența de clasă și organizațională, mediul rezidențial și comunitar, locuința și vestimentația, toate împreună și fiecare în mod separat aveau asociate simboluri, modele de conduită, coduri lingvistice și culturale în funcție de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]