11,066 matches
-
luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de ei și nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede, fuge la ea, o ia în brațe și fuge cu ea prin mărăciniș spre poalele pădurii...Fata striga îngrozită: < Mama meaaaa...tatăl meuuuu...> <Taci
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
cei care scriu, nu m-am gandit nici o clipă că aș putea să le fac o critică în adevăratul sens al cuvântului. Era mai mult, un omagiu adus autorului sau autoarei, de pe poziția cititorului. N-aveam nici o cădere să mă aplec asupra cărților lor. După ce am debutat editorial, în 1987, la București, cu un volum de versuri remarcat imediat de critică, multi autori cunoscuți sau pseudo-cunoscuți au venit să mă roage să scriu pentru ei. N-am putut să-i refuz
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355220_a_356549]
-
me ș-a lu' Neculae nu li-i bună. Și vin cu blide de-acasă când vin. Li-i sâlă la mine, cică pute a șoareci.” Pașii ei s-au făcut și mai înceți și lacrimile încremeniseră cumva printre riduri. Aplecată de ani, bătrânica se lăsa mai greu cu mâna tremurândă pe botuța ei, subțire ca o umbră, simțea drumul mai greu, mai dușmănos cu anii ei mulți și crucea bisericii nu se mai vede printre pruni. O vrabie, ca-ntr
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
poleită de cuvintele politicienilor optimiști ai vremii, în ziarele pregătite pentru dimineața zilei următoare ... Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva în care
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
echivoc, comunitatea oamenilor rezonabili va fi de acord cu noi, nu fiindcă ar vedea solidaritate socială în poziția noastră, ci pentru că se poate vedea adevăr în ea. De aceea se cuvine ca orice creștin, preot teolog sau laic, să se aplece cu credință și pietate spre Sfânta Scriptură și să o citească, s-o studieze și să mediteze asupra învățăturilor ce se desprind din ea. Căci prin înaltele sale învățături ne instruim, ne înălțăm sufletele către Dumnezeu, ne consolăm în necazuri
DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355573_a_356902]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OAMENII MARI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când ajungea acasă trebuia să se aplece ca să nu lovească grinda cu fruntea iar când se ducea la culcare își lăsa afară o parte din umbră Trecuse de jumătatea vieții dar el continua să crească ceea ce-i îngrijora foarte mult pe cei din jur drept pentru care
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355683_a_357012]
-
ce renunța iar ultimul - să alerge zilnic până la primărie după tramvai iar de acolo să plece mai departe pe jos Pe el nu-l durea nimic, era bine mersi Numai că într-o zi, grăbit, a uitat să se mai aplece; poate i se făcuse și lui lehamite să se încline toată viața în fața lucrurilor mai mici ca el. Și atunci s-a lovit atât de tare, încât n-a mai putut scoate un cuvânt iar medicii chemați de urgență la
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355683_a_357012]
-
mai trades din Andersen, Herzen, Cernîșevski, Pogodin, Thomas Mann, J.Vales, G.Courteline ș.a. Al.A. Philippide s-a remarcat între cele două războaie mondiale prin publicarea de eseuri și studii critice despre mari scriitori universali, iar apoi s-a aplecat cu înțelegere asupra poeziei tinerilor, continund să scrie totodată studii și portrete literare despre acei scriitori cu care are anumite afinități. Philippide consideră că omul de azi nu mai poate citi totul și, de fapt, nici nu trebuie citit totul
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? AL. A. PHILIPPIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355648_a_356977]
-
portmoneul. -”Nimic” am zis eu. -”Dar cum rămâne cu cheltuielile făcute pentru această cursă plus trebuie să te întreții și tu ... -”Nu vă faceți griji ... sunt și alți pasageri” am răspuns eu, apoi aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea mă strâns cu putere. -”Ai facut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie pentru care îți mulțumesc, Dumnezeu să te călăuzească” spuse ea. I-am strâns mâna și apoi am plecat
O POVESTE DE SUFLET de IONEL CADAR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355723_a_357052]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU SUFLETUL MA APLEC LA CER Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu sufleul mă aplec la cer Mi-e gândul îngenucheat de ger Cu sufletul mă aplec la cer, Vin sărbătorile-n curând Prin
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU SUFLETUL MA APLEC LA CER Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu sufleul mă aplec la cer Mi-e gândul îngenucheat de ger Cu sufletul mă aplec la cer, Vin sărbătorile-n curând Prin lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU SUFLETUL MA APLEC LA CER Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu sufleul mă aplec la cer Mi-e gândul îngenucheat de ger Cu sufletul mă aplec la cer, Vin sărbătorile-n curând Prin lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu mai ești De acolo din cer știu că mă iubești. Imi viscolește
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
Cu dragoste împlinește-ți al tău vis, Nu lăsa iubirea ta să moară Pastreaz-o în suflet ca pe o comoară Credința, iubirea nici când nu pier Noi îngerii tăi te veghem din cer. Valentina Geambașu Referință Bibliografică: CU SUFLETUL MA APLEC LA CER / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul V, 19 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
vișini e brodată cu floricele albe, cu petale mici, din mijlocul cărora izvorăște o rază de soare. O fetiță mică, slăbuță, cu părul aproape blond, deschide ușa, lăsand pe prag toată amaraciunea pe care cei patru pereți o ascund. Se apleacă, culege în mânuța ei firavă câteva floricele mici... care instantaneu zugravesc pe chipul ei un surâs divin. Vântul începe să adie ușor, Scuturând petalele vișinilor ca niște lacrimi zburătoare care încep sa se contopească cu părul fetiței bălaie, născând imaginea
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
amară, pe care vrednicii istorici-bucătari cu polonicele în mână, o mai lungesc oleacă și-o tot dreg dup-al clientului gust îndoielnic, dar făr' vreodat-a izbuti capra cu varza să împace ca celor ce-o mănâncă să nu li se aplece. Atâția regi și generali din carnea vremii au mușcat, convinși că-n urmele lăsate secretul nemuririi l-au aflat, încât păreau al vrerii braț ce sorții-i poate comanda să nu mai facă praf trecutul atunci când clipa-n loc va
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
când aceasta ajunge la maturitatea deplină a facerilor, când din ea se înalță mesaje energetice ale căutărilor profane, în adâncul necunoscut al tainelor. El creează și își dăruiește creația și caută prin ea să se facă înțeles însă mulți se apleacă spre lucrarea lui, vorbesc, nu destăinuie nimic și pleacă vorovind. Romanul se culege din sufletele călătoare, din timp, cu măsură, iar acțiunea lui se așează la dospit vreme îndelungată. Personajele din zilele noastre trebuie să fie legate cât mai mult
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire și descopăr și în plete Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete. Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare. Cum mă știi, dintotdeauna, eu iubesc astă
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
și-a scorțișoară și-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea: - “Ia fugi și uită-te pe geam...” Și-afară... ce să vezi...totul era alb, în curte, pe stradă, pe case, copacii își aplecau crengile sub greutatea omătului și ningea într-una, fără încetare, ca-n povești... Citește mai mult Când primul fulg de nea anunță sosirea unei noi ierni, frumoase amintiri din anii copilăriei mă năpădesc...Prichindel fiind, mă bucurăm nespus de sosirea
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
și-a scorțișoară și-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea:- “Ia fugi și uită-te pe geam...” Și-afară... ce să vezi...totul era alb, în curte, pe stradă, pe case, copacii își aplecau crengile sub greutatea omătului și ningea într-una, fără încetare, ca-n povești...... XI. ... AZI ..., de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 660 din 21 octombrie 2012. Într-o eternă zi de "AZI" mereu trăim... Ce-a fost întotdeauna
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
2011 Toate Articolele Autorului Să pui cuvinte-n vers și versu-n poezie E-n primul rând un hâr; ș-apoi, o datorie. Respectă-ți însă harul, ca l-ai primit cu rost, Înșira doar esență, nu scrie mult și prost! Apleacă-te, poete, asupra de cuvânt, Ascultă-l cu răbdare, respectă-l că e sfânt. Nu așeza alături și ura, și dreptate, Niciunul nu mai are aceeași greutate. Cuvantu-acesta simplu își are rostul lui, Nu stă supus orbește, oriunde și oricui
SĂ PUI CUVINTE-N VERS... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356096_a_357425]
-
Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În umbra nopții te-am strigat să vii. O toamnă îmi plângea în necuvinte, Cu-n ceai de dor și lacrimă fierbinte Mi-am încălzit visările târzii... Deasupra cerul se-apleca de nori Prea plini de violetul melancolic. O lună plină se-mpletea bucolic În caierele furcii cu splendori... Simțeam că vii spre mine pe cărări Săpate de fantome-n dansul lor, Într-un satanic festival al lupilor Când trupul lor
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356119_a_357448]
-
cu pachetele noastre cu tot, la Pitești. Larisa insistă, face glume, profesorul începe să zâmbească. Cheamă îngrijitoarea, rugând-o să trimită la el bucătăreasa. După câteva minute, apare o femeie plinuță care vorbea moldovenește. După ce-l salută pe doctor, se apleacă asupra pachetelor, le ridică și, din ușă, spune: “Apăi, știu ce-am de făcut, cu astea voi îmbunătăți hrana copiilor!” Profesorul o atenționează, zâmbind, că acolo este și alcool: “Duminica, cei mari, care nu au interdicție la alcool, să fie
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
ai să prevezi. Pe drumul tău, pe unde-i dat să treci, Încerci mereu ceva să demonstrezi... De vrei ori nu, prin viață te petreci. Urci sau cobori ori calm de te așezi. De-ai să-nțelegi și fruntea îți apleci Rugându-te la Cel în care crezi, Din casa Lui, a ta sau prin livezi, Lumina Sa vei dobândi în veci. De vrei ori nu, prin viață te petreci. Referință Bibliografică: Rondel pentru înțelepciune / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDEL PENTRU ÎNȚELEPCIUNE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368794_a_370123]
-
intenția să o sărute deși dacă stătea bine să se gândească acum după atâția ani dorința mognea de mult în el doar că nu își găsise încă un nume... A prins-o pe holul mic dinspre bucătărie și s-a aplecat să o sărute pe obraz, ea s-a ridicat pe vârfuri și poate întâmplarea, poate norocul, din cauza vitezei sărutul nu a aterizat pe obraz ci pe colțul gurii. A fost suficient ca ceva să se frângă în el și dorința
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368841_a_370170]
-
merii-s încărcați cu flori dalbe, cituș* O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar O mamă-și strânge doru”-n mâinile căuș. Și oile-s ciopor, păscând neliniștite Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntâmple. Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite O salcie ce plânge cu mâțișori pe tâmple. Îi Săptămâna Mare tot omu-acum postește, Fasolea cea bătută la loc de cinste îi Doar câte-un păcătos, la dulce, azi râvnește - Ptiu!... Doamne, iartă-mă!... își
SĂPTĂMÂNA MARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368874_a_370203]