73,900 matches
-
extinsă la infinit, și nici generalizarea normelor existente nu este suficientă pentru a oferi un criteriu pentru orice caz. Filosoful observă cu profunzime: Adevărul este, În schimb, că izvorul nesecat al Dreptului e constituit de natura lucrurilor, așa cum poate fi apreciată de Rațiune”. C. Imperativitatea. Nu ne putem imagina o normă care să nu aibă caracter imperativ. Deci: Comandamentul pozitiv ori negativ este un element integrant al conceptului de Drept. Astfel, a impune o datorie (obligație) Înseamnă a ordona. În Drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea populară”, prin opera anonimă și colectivă a națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
susținerea autorității care o dă. Giorgio del Vecchio face distincția dintre legi formale și legi materiale. Oriunde există condițiile extrinseci, avem o lege formală. Iar, dacă, În plus există și un conținut juridic, avem o lege materială. „Logica primează dreptului”, apreciază și gânditorul nostru. Trebuie, de asemenea, făcută distincția dintre: formarea legii, pe de o parte, și promulgarea și publicarea legii, care poate fi urmată și de modificarea legii. Rămâne Îndoiala dacă publicarea Își ajunge efectiv scopul de a o face
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite pentru a justifica sau acoperi orice formă de opresiune sau de abuz”. Multe școli filosofice ale dreptului și statului au ajuns să aprecieze Statul ca fiind un „rău necesar” și să vadă În diminuarea graduală a rolului și activității acestuia un indice al progresului uman, În vreme ce alți teoreticieni propuneau vehement abolirea Statului. În deceniul al VII lea al secolului XX, Giorgio del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să aibă o limită temporară la obligația - stabilită prin lege - de a lua parte la apărarea patriei, ș.a.m.d. c) Acțiunea concretă a Statului Juristul italian de renume european Giorgio del Vecchio Își continuă investigația, de pregnanță filosofică, apreciind că: Statului Îi incumbă funcția de a exercita o acțiune constantă de protecție, de propulsare și coordonare În Întregul domeniu al activității umane. Această activitate nu are loc doar pe planul declarațiilor abstracte, pur teoretice sau pe planul interdicțiilor, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și chiar opuse, nu numai În domeniul economic și intelectual, dar, de asemenea, În domeniul politic, cu excepția faptului dacă, din ea, decurge o amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică, prin codurile și legile În vigoare”. Desigur, orice societate (asociație) tinde să-și creeze (și să dezvolte) propriul său
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numea „monumentul viu” al științei juridice de la Roma, sublinia hotărât valoarea excepțională a comprehensiunii raportului intim dintre Stat și Drept, de pe pozițiile Dreptului natural, sau, mai exact, a unei suple dialectici: dintre „juridicitatea naturală” și „juridicitatea pozitivă”. Giorgio del Vecchio aprecia că trebuie să fie exclusă a priori „posibilitatea de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă parte, trebuie spus că Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
liberei lor inițiative, care nu poate fi nici paralizată, nici Îngrădită de un etatism excesiv, ci trebuie, dimpotrivă, să fie Încurajată, dezvoltată și făcută fecundă, pentru vigoarea și vitalitatea Statului Însuși”. În perspectiva sa critică, filosoful incriminează artificialitatea oricărei construcții, apreciind că Statul nu poate face, altceva, decât să ratifice printr-o formulă generală, ceea ce s-a manifestat deja În fapt, ca producătoare de efecte juridice, a mii de feluri diferite, „Înainte chiar ca Statul să fi fost constituit”. Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spirit» sau «conștiință populară», n.n. - V.V.), Între autoritate și libertate, ar fi În cele două cazuri, absolută”. Aici este multă eroare! susține Del Vecchio. Din voința câtorva indivizi „nu se poate deduce o legătură pentru toate generațiile”. Giorgio del Vecchio apreciază că nu poate fi ignorată „contribuția psihologică a indivizilor și a diferitelor clase sociale la elaborarea persuasiunilor și a regulilor comune”. Un fel de mit al „sufletului poporului”. Dar, susține filosoful italian, „există Între indivizi un șoc de opinii și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și care constituie ceea ce se numește Dreptul pozitiv) (Ă) Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațional. Statul e supremul organ al Dreptului, iar Dreptul e o emanație a naturii umane. „Statul e Însuși omul privit sub speciae juris”, conchide Giorgio del Vecchio. Filosoful Dreptului, cel mai mare pe care l-a dat Europa secolului XX, aprecia, concret și conform realității istorice, că: „Prin aceasta se restabilește În cel mai Înalt și mai adevărat sens al său și Teoria Contractului Social care, făcând abstracție de elementele mitologice care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care la influențat, ca peste tot, Giorgio del Vecchio tratează, și el, problema raportului dintre Stat și Dreptul internațional, chestiune tratată anterior și de către Montesquieu, Vico, dar și de Codul lui Napoleon (Des Justices de paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sceleris (scelus eris = crimă, nelegiuire, ticăloșie!!!), adică o „societate de nebuni”, dar și aceasta „constituie o formă categoric necesară și etic inviolabilă de societate”. Este, la urma urmei, „societatea genului uman și mai ales societatea Statelor”. Pe același adevăr rațional - apreciază Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective, În care consimțământul poate fi dat În mod valabil, ca și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să le mai primească, solicitate ori nesolicitate. Acum, ce facem? s-au întrebat cei doi. Ne ducem la stăpânire, să aducem la cunoștința celor de-acolo, rezultatul experimentului nostru. Vezi de treabă; vrei să lași o grămadă de inși să aprecieze că noi doi am înnebunit, iar, pe o grămadă de alții, să-i lași să moară de foame, fără ... șpăgi ... fără Ț.Ai dreptate. Hai acasă. Mergem, dar nu acasă. Dar unde? Mai bine, la barul de alături. Ce să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
decât un blestemat de blestem. Ajunse să treacă de anii pensionării. Un gând i se sedimenta în minte, în inimă și-n suflet. Să facă, cumva, ca arma aceasta să dispară. După multe căutări, găsi și soluția pe care o aprecie ca fiind cea mai de acceptat. Prin urmare, luă arma, două cartușe și porni, către malul acelui canal de irigații, unde săvârșise odioasa crimă. Adună o grămadă de crengi și crenguțe, de vegetație uscată și făcu o movilă destul de mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Smarald era fiul cel mare al familiei. școlit, doldora! Burdușit cu tot felul de cunoștințe, care-i permiseseră să urce, pe scara intelectuală, până aproape de vârful ei. Adicăpână la rangul de membru corespondent al Academiei Române. Era larg cunoscut în lume; apreciat; lăudat de o serie de alți membri ai instituției respective, dar, virulent criticat și contestat, de alții. Așa e viața, spunea el, adeseori, fie apărându-se, fie autoaplaudându-se. Cine te hulește, acela te și iubeste; cine te apasăacela te și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
public și cu primele blocuri de locuințe, din direcția de intrare în localitate. Brusc, rupse liniștea, de dincolo de mulțimea care venea de la inaugurare, un glas încărcat de durere și neputință: Săriți! Mă omoară! Săriți, oameni buni! Probabil, solicitanta de ajutor, apreciase, în acele clipe de groază, pentru dânsa, că oamenii pe care-i vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni. Dar, spre nenorocul ei, lucrurile stăteau altfel. Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care-i servea, îl hrănea, îl adăpa, îl mângâia cu mâna și cu gura, îl aprecia, pentru ziua când va sosi Ignatul: ce bună cărniță o să-mi furnizezi, tu, dragule! Ce bună au să fie carnea și slăninuța matale! După ce a mai crescut, și a mai luat în greutate și volum, nu-i mai zicea MATALE
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Înseamnă să repeți ce spune textul. [...]Să sugerezi e mult mai greu, cere o intuiție activă”. Just! În alt loc, regizorul mărturisește că a avut un cvasi-eșec personal cu un Beckett, „fără regie”, pe care criticii și spectatorii l-au apreciat; În urma acestei experiențe, Șerban meditează, profitabil pentru noi toți :”Poate, din cînd În cînd, e util să ai mai puține idei regi zorale...”(275). Da, căci la Metropolitan, montînd Faust, a deranjat prin excesul de idei; directorul i-a respins
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Creatorului Îi revine sarcina de-a restitui micului spectator opera reală a povestitorului și nicidecum improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos cel urît, Pescărușul din livada de vișini, Ha-ha-Hamlet!, Scufița cu trei iezi, Albă ca zăbava, Regina Lear ș.a.m.d. Cred că un tînăr spectator care știe povestea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
neapărat de teatru). Exigentul frînc susține că orice succes imediat al unei opere de artă este rodul unei neînțelegeri. „Opera de artă e admirată din rațiuni străine frumuseții sale!”. Să admitem : ce ne facem Însă cu capodoperele care nu-s apreciate de contemporani? Situația lor e dramatică, nu a celor care au succes... Aflu că un tînăr regizor a montat, ca examen de clasă (la care Însă a fost invitat și public!) Așteptîndu-l pe Godot de Beckett. PÎnă aici nimic anormal
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prozaică... La Rochefoucauld face o observație de surprinzătoare finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a avut răgazul să se aplece și asupra lumii scenei : “Poate să ne placă teatrul fără să avem gustul destul de fin ca să-l apreciem ; și putem avea gustul destul de bun ca să apreciem bine teatrul, fără ca teatrul să ne placă”. Fraza moralistului francez nici măcar nu-i paradoxală... Venind la Piatra Neamț, cu ani În urmă, Andrei Șerban a declarat că acolo e Într-un exil ...interior
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a avut răgazul să se aplece și asupra lumii scenei : “Poate să ne placă teatrul fără să avem gustul destul de fin ca să-l apreciem ; și putem avea gustul destul de bun ca să apreciem bine teatrul, fără ca teatrul să ne placă”. Fraza moralistului francez nici măcar nu-i paradoxală... Venind la Piatra Neamț, cu ani În urmă, Andrei Șerban a declarat că acolo e Într-un exil ...interior: “fiindcă acasă = unde e liniște; ori liniștea e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
specialitate care apar anual , la noi ( o parte din ele, inițial, teze de doctorat!) și care au la bază cărți despre teatru , d’anțărț... Pe Adrian Țion l-am cunoscut bine, În perioada În care montam În Cluj. I-am apreciat (mereu) cultura, echi librul judecății, bunul gust. Calități pe care le regăsesc acum În cronicile strînse În volumul Flashback teatral ( editura Tribuna, 2006). Sunt cronici publicate timp de un deceniu și jumătate În diverse ziare și reviste ardelene și dau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
picioarele de dinapoi. Știa el ce-i poate pielea și cât de ranchiunoasă era. După încă o un sfert de oră, apăru și doamna ministru. Era îmbrăcată tinerește, iar fața îi era zugrăvită în culori pastelate. "Băbăciunea se ține bine", aprecie Relu. "Nu-i nici bașoaldă, nici o uscată d-aia de să treacă pe sub ușă și pă pariu că s-a siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]