3,560 matches
-
istorice despre acest popor timp de aproape 1000 de ani dupa retragerea aureliana este obiectul acestui capitol. În contra acestui argument, Dimitrie Onciul susține mai întâi că Românii au fost confundați cu popoarele ce stăpâneau Dacia sau sunt amintiți sub denumiri arhaice, aducând și câteva probe din timpuri mai târzii, unde asemenea amestecare este foarte probabilă sau chiar vederată. Afară de aceasta, este cu atât mai puțin de mirat că scriitorii bizantini nu fac amintire timp îndelungat despre Românii din stânga Dunării, când vedem
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
spiritualității un rol deosebit îl joacă mitul - sursă a tuturor faptelor ce țin de gândirea populară, filosofie, literatură. În accepția actuală (considerată de Mircea Eliade) mitul nu mai este considerat o „fabulă“, o „ficțiune“, ci, ca și în lumea străvecje, arhaică, „desemnează o «istorie adevărată» și prețioasă, fiindcă este sacră, exemplară și semnificativă sau o tradiție sacră, relevație primordială, model exemplar“. Dacă în Grecia lui Homer mhytos-ul avea o valoare religioasă și metafizică, opunându-se logos-ului și lui historica, de la
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
sunt: Dincolo de aceste ipoteze de lucru, un fapt este cert: omul a devenit o prezență activă într-un mediu care, fără a-l favoriza în mod deosebit, nu i-a fost niciodată ostil. Întemeiată pe studii etnografice asupra unor populații arhaice contemporane, ideea unei așa-zise „vârste de aur“ a umanității, exprimată în formula „epoca pietrei, epoca abundenței“, câștigă tot mai mulți adepți, lăsând în urmă, justificat în numeroasele privințe, mitul omului neajutorat, dependent de natură în mod absolut, în permanentă
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
dezvoltare s-a constatat abia în epoca elenistică. Totuși, Elada a propulsat știința ca mod de cunoaștere a omului, a lumii și a Universului printr-o serie de descoperiri epocale. Pictura, sculptura, arhitectura au evoluat de la maniera hieratică din epoca arhaică la atitudini din ce în ce mai corespunzătoare realităților umane. Corpul omului și omul, în general, au stat în centrul atenției artiștilor. Clasicismul a propulsat o artă oficială, triumfală, generos subvenționată de stat. Pictura, sculptura și arhitectura și-au unit eforturile pentru edificarea de
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
sau Iisus Hristos , Christos sau Cristos (în aramaică ישוע, "Ieșu", în ebraică יֵשׁוּעַ, "Ieșua" arhaic "Iehoșua", grecizat Ἰησοῦς, "Iesous", latinizat "Iesus"; n. ca. 4 î.e.n., conform Bibliei la Betleemul Iudeei, ca fapt istoric probabil la Nazaret — d. ca. 30 e.n., Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Conform unei doctrine ontologice, Iisus ar fi preexistat în ceruri, înainte de concepția sa, concept legat de Sfânta Treime. Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus. Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע”, care înseamnă „YHWH mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma "Iason" ("Ἰάσων"), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους "Iēsoûs", cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
lor sunt de interes local - Coștiui, Sărățel, Jabenița, Ideciu și numai două - Ocna Șugatag și Sovata sunt de interes național, ca stațiuni, dar ca potențial terapeutic, toate au o valoare ce depășește granițele României..." ..."Exploatări de sare la suprafață, exploatări arhaice de mici dimensiuni, au existat în majoritatea suprafețelor salifere. Microrelieful suprafețelor respective, cu numeroase excavații sau surpări (prăbușiri), ocupate azi de bălți, mlaștini cu apă dulce sau numai vegetație specifică unei umidități ridicate, prezente în sărăturile de la Coștiui, Ocna Șugatag
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
studiu al etniilor" sau "grupurilor/comunităților etnice", diferite de etnia (și cultura națională a) cercetătorului; (2) "studiu al propriei etnii naționale", al obiceiurilor și folclorului național, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum țăranii), care moștenesc trăsături culturale arhaice și astfel descriu forme culturale "autentice". Prima accepțiune se datorează "Școlii franceze" de etnologie și antropologie și este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
Acest monument a fost ridicat de fiii comunei în anul 1938 sub glorioasa domnie a M.S. regele Carol al II-lea“. Urmează numele a 67 de eroi. Această zonă este interesantă din punct de vedere al costumului popular, prin caracterul arhaic l unor piese de port, ca învălitoarea sau țundra și având câteva note proprii, cum ar fi țesătura pânzei albe învrâstată în distanță și cu dungi roșii. În trecut, femeile își acopereau capul cu "învălitoare" - o legătură impunătoare și complicată
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
vederii: în față pe cei doi piepți și pe clinii dispuși lateral. Cojoacele se poartă întotdeauna cu cârpe groase de lână. Pe vreme friguroasă sau ploioasă, femeile poartă țundre lungi până sub genunchi, lucrate din pănură neagră, având o croială arhaică. Încălțămintea caracteristică zonei este alcătuită din papuci cu tureac înalt, lucrați la comandă. Bărbații poartă pălărie de pâslă neagră, asemănătoare cu a mărginenilor. Deosebirea constă doar într-o panglică cu două dungulițe albe care înfășoară calota pălăriei la bază. Iarna
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Cele mai frumoase locuri din oraș sunt parcul central, malurile Răutului, clădirea Gării feroviare, Restaurantul Central de pe str. 31 August, Muzeul de Istorie și Casa de Cultură. Orașul Florești este despărțit de satul Vărvăreuca de răul Răut. Geneză apariției civilizațiilor arhaice a fost mai întotdeauna interpretată că o simbioza strâns legată de relieful geografic și natura înconjurătoare. Astfel, marile civilizații antice cum ar fi cea babiloniana, egipteană sau hindusa au avut drept nucleu de propulsare în timp apele curgătoare ale unor
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie. Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian. Sunt inserate diverse mituri și legende. Personajul principal, Odiseu
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
și forța fizică. Este remarcabil simțul compoziției, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei. "Vezi articolul principal: Troia." O altă întrebare semnificantă
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
pentru acele libri augurales, interpretări de oracole și, mai ales, haruspicine - ghicirea în măruntaiele jertfei. Nici unul dintre aceste texte nu a ajuns până la noi. Sursele arheologice nu sunt suficiente ca să ne dea o idee satisfăcătoare despre credința etruscilor. Religia romană arhaică se întemeia pe un panteon divin și pe o mitologie puternic înrâurită de mitologia greacă. Georges Dumézil a subliniat existența unei “ideologii tripartite” indo-europene în triada romană Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Marte (care reprezenta funcția războinică) și Quirinus (care reprezenta
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Zeități mai noi, chiar cele mai importante, cum ar fi Iuno Regina, erau plasate extra pomerium, îndeobște pe colina Aventinului. Excepție face templul lui Castor, instalat în perimetrul pomerial de dictatorul Aulus Postumius, în sec. al V-lea. Divinitățile intrapomeriale arhaice au, deseori, nume, caractere și sărbători bizare: Angerona - zeița echinoxului de primăvară sau Matuta - zeița matroanelor. Străvechea triadă Iupiter-Mars-Quirinus, flancată de zeitățile Ianus Bifrons și Vesta, este înlocuită în perioada Tarquinilor prin noua triadă Iupiter Maximus-Iuno-Minerva. Acești zei, care corespund
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercând să-și creeze un stil specific. Participă la cea de-a doua ediție a Festivalului „Club A”, în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toți membrii obțin premii individuale pe instrumente. Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovacs și a lui Dorel Vintilă, în locul cărora au fost cooptați Josef Kappl (ex-„Clasic XX”) și respectiv Cornel Liuba („Țulă”), un fost elev de-
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
folosit de Republica Democrată Georgia din 1918 în 1921, și din nou de Georgia din 1990 în 2004, după independența de Uniunea Sovietică. Noul imn a devenit imediat mai popular decât precedentul, ale cărui versuri erau scrise într-un limbaj arhaic și erau dificil de memorat. În timpul vizitei Președintelui Statelor Unite ale Americii George W. Bush în Georgia, pe 10 mai 2005, când, împreună cu Președintele Miheil Saakașvili vorbea unor zeci de mii de georgieni în Piața Libertății din Tbilisi, o înregistrare a "Tavisuplebei" nu
Tavisupleba () [Corola-website/Science/299405_a_300734]
-
și reliefarea accentelor predominante ale subiectului. În tradițiile tuturor popoarelor, pe toate continentele, întâlnim astfel de reprezentări umane sau animale care dacă nu posedă neapărat însușiri amuzante, simplitatea expresiei lor grafice le conferă cel puțin noțiunea de caricaturi în înțelesul arhaic al termenului. Este dificil a-l găsi și numi pe primul caricaturist european. Cum am subliniat mai sus, străbunicii caricaturiștilor au fost artiști de seamă, respectabili și cât se poate de serioși care foloseau termenul de caricatură în înțelesul său
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
orașul fiind, conform scriitorului, o adevărată „Siberie navală [...] roind de uniforme decolorate”, plină de „slavi ignoranți, ce poartă tichii mici, roșii și nădragi colosali”. Dialectul italian al regiunii îi punea mari dificultăți romancierului, vorbitor al unei versiuni foarte livrești și arhaice a limbii lui Dante. Pentru Nora, separată complet de propria cultură și neadaptată unui stil de viață mediteranean, șocul cultural a fost chiar mai puternic. În martie 1905, un scandal de spionaj determină autoritățile să îi expulzeze din oraș pe
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cea experimentală. Este cunoscut și sub pseudonimele: M.A.N., Florian din Transilvania, FloriMan, Tralalart. De-a lungul activității sale, înființează mai multe formații-concept, interesat fiind de experimentele artistice avangardiste și de mixtura între diverse stiluri muzicale, precum folk, muzică arhaică românească, africană și asiatică, muzică electronică, rock progresiv, new wave ș.a. Între formațiile înfiițate și conduse de Mircea Florian, merită amintite: Zburătorii, Florian în Labirint, Ceata de dubași, ceterași, kitarozi și alți meșteri lăutari, Ceata Melopoică și Florian din Transilvania
Mircea Florian (muzician) () [Corola-website/Science/298789_a_300118]
-
pescar Kubo Shinji și a scufundătoarei Miyata Hatsue. Două elemente sunt de semnalat pentru frumusețea lor pe această insulă: templul shinto Yashiro al zeului mării Watatsumi-no-Mikado și farul, care parcă tronând atmosfera liniștită a acestei insule, influențează printr-un determinism arhaic, viața sătenilor. Shinji, terminând școala, devine pescar pe vasul Taihei-maru al maistrului pescar Oyama Jukichi. Shinji era un băiat simplu, unicul vis al său fiind să aibă într-o zi o ambarcațiune cu motor cu care să facă cabotaj împreună cu
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
pentru a citi un ziar. Guvernul RPC definește nivelul de alfabetizare în rândul lucrătorilor prin cunoașterea a 2 000 de caractere. Un dicționar mare integral, ca Dicționarul Kangxi, conține peste 40 000 de caractere, inclusiv variante obscure, rare, si caractere arhaice; mai puțin de un sfert din aceste caractere sunt acum utilizate în mod obișnuit. Cei mai multi lingviști clasifică toate varietățile vorbite ale limbii chineze moderne, ca parte a familiei de limbi sino-tibetane și cred că a existat o limbă de origine
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
a permite o reconstruicție a sunetelor limbii chineze antice, nu există nici o dovadă scrisă care înregistrează diferențele dintre limba proto-sino-tibetană și chineză veche. Chineză veche(Chineză simplificată :上古汉语; chineză tradițională :上古汉语; pinyin: Shànggǔ Hànyǔ), uneori cunoscută sub numele de "chineză arhaica", a fost limba vorbită în timpul Dinastiei Zhou (1122 î.Hr.-256 î.Hr.),în care au fost scrise textele care includ inscripții pe artefacte de bronz, poezia Shījīng, istoria Shūjīng, precum și porțiuni din Yìjīng (I Ching). Elemente de fonetica găsite în majoritatea
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]